Eminescu in actiune
Cel putin două volume recente vin să ne restituie ceea ce a fost interzis în 1948, adică activitatea publicistică, de altfel mult-comentată azi a poetului.
Citind, deci, „Icoane vechi si icoane nouă” sau „Patologia societătii noastre” (Ed. Vremea) constatăm extraordinara vigoare contestatară a acestor însemnări, în general având aceleasi idei precum poemele, dar curgând liber si nestrunite de conventii prozodice, adesea constrânse la constructii neartistice si rime facile.
Eminescu este în publicistica sa un eseist romantic si liber.
Iată un fragment documentar: „...mai multe familii din Banat sosiră la Bucuresti pentru a cere pământuri în Dobrogea, că aceste pământuri li s-au refuzat si sărmanii emigranti s-au întors în Banat, ducându-si mortii în spinare”.
În acest context se subliniază triumful ministrului de interne al Ungariei, care trimite o circulară românilor din Crisana, Maramures, Banat, Transilvania, în care atrage atentia asupra faptului că ministrul de externe al României „nu permite nicidecum colonizarea străinilor în Dobrogea”. A străinilor, deci. Asadar, I. Brătianu ar fi zis: „Ar dori de Lahovari să populeze Dobrogea cu străini de origine română”. Răspunde poetul: „...contradictio in adjecto”.
Asta se întâmpla în contextul în care nu existau criterii de extrădare între Austria si România, nici pentru dezertori. Poetul: „Propunerea noastră de a nu se anexa Dobrogea fără consimtământul populatiunilor...” Din păcate, se „...va umple provincia cu ciracii...cu netrebnicii care nu se pot îmbogăti decât pe spinarea si în paguba statului român (...) a se consulta populatia si a se vedea în ce conditii voieste să se tină de statul român. Să fie o învoială, nu o cucerire.
Departe de a voi să deznationalizăm...să nu repetăm noi, popor mic si necuceritor, nedreptătile ce se fac nationalitătii noastre chiar în tările vecine, să nu impunem nimănui limba si institutiile noastre. Nu există o Românie transdanubiană, ci o provincie populată în mare parte cu elemente străine cari, alipite de tara noastră trebuie să se simtă în patria lor străveche, nesupărati întru ale religiei, limbei, dreptului. A face însă din Dobrogea o colonie de netrebnici, în care să trimitem o pletoră de functionari fără stiintă de carte si lipsiti de omenie, precum umplusem Basarabia cu tot ce avea România mai inept si mai corupt, ar fi un dezastru...Administratia din România e tot ce se poate mai rău pe pământ. Voim s-o dăm si acelei provincii? Voim să sărăcească populatia de acolo precum cea din România? (...) Toate puterile apusene stiu că posedăm deja înăuntrul nostru veninul descompunerii sociale. Ce îi pasă Europei de o tară căzută în asemenea stare?”...
Am depăsit, oare, momentul semnalat de Eminescu, sau ne aflăm tot în epicentrul lui?
|
Lucian Bureriu 7/16/2005 |
Contact: |
|
|
