Ucraina la răscruce de drumuri
Lecțiile istoriei ne învață că pentru a înțelege prezentul trebuie să căutăm în trecut. Cauzele conflictului actual dintre Rusia și Ucraina au rădăcini adânci în timp.
De fapt, Moscova nu a acceptat niciodată existența Kievului independent.
Deși Cnezatul Kievean s-a statornicit în secolul IX, cel mai important stat slavic estic,
Rusia nu a recunoscut niciodată existență independentă și unitară acestuia.
Dup 880, triburile rusești conduse de Rjurik au ocupat în întregime Regatul Kievean.
Istoria independentă a Kievului a durat câteva secole și a fost tulbure.
Vecinătatea Rusiei nu i-a a fost de bun augur. Liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, se referă la un singur popor slavic referindu-se la ucraineni și ruși, ceea ce arată că încă din istoria medievală Rusia nu a acceptat existența unei unui stat ucrainean cu identitate diferite de cea rusă.
În realitate însă, Kievul s-a dezvoltat ca o națiune separată diferită de cea rusă cu o identitate unică în pofida similarităților care există între cele două culturi.
Rusia s-a dezvoltat puternic devenind un imperiu iar sora mai mică Ucraina a rămas un stat fărâmițat de care Rusia a profitat îndelung prin împărțirea și împărțirea teritoriului său, fapt care a marcat istoria acestei națiuni atât în perioada modernă cât și în cea contemporană După dezintegrarea Imperiului țarist în 1917, Ucraina a avut o perioadă scurtă de independență după care a fost cucerită de Rusia sovietică cu armă în mână și a rămas sub puternică influență a acesteia până în 1990.
Independenta de după în 1990 a fost însă una iluzorie pentru că Moscova a interferat consecvent în politică de la Kiev.
Rușii au sperat ca împreună Belarus, Ucraina și Rusia și vor forma o axă slavă puternică și unitară care să refacă gloria fostelor imperii țarist și sovietic Din nefericire pentru Putin, în timp ce Belarus prin președintele Lukașenko este perfectă aliniata la dezideratele lui expansioniste, Ucraina a privit mereu cu sperante și interes spre Uniunea Europeană și NATO.
Acest lucru a fost de neacceptat pentru Kremlin.
Deși în 1997 Rusia a semnat un acord de prietenie cu Ucraina prin care recunoștea granițele, inclusiv peninsula Crimeea, acest gest politic a fost doar simbolic. Rusia nu a fost niciodată temătoare că Ucraina ar putea să reprezinte o putere în zona. Peninsula Crimeea nu a fost aparținut Ucrainei pe termen lung fiind locuită de o puternica grupare de etnici ruși.
Astfel s-a ajuns la conflicte locale și război separatist.
După venirea lui Putin la putere, Rusia a încercat mereu să se infiltreze în politică internă Ucrainei stabilind sfere de influente si sprijinind un prim-ministru afiliat intereselor rusești.
Relație între Rusia și Ucraina au devenit și mai tensionate după 2009 când SUA au sustinut ca Georgia și Ucraina să facă parte din NATO. Din 2015, războiul separatist din Crimeea a devenit un punct nevralgic dintre cele doua parti.
Asadar, intenția nedeclarata a Rusiei de a interveni cumva în Ucraina este consecința acestor conflicte gestionate in timp. De aceea, liderii mondiali se pregatesc de o posibila intrare a trupelor rusești in Ucraina. Anumite predicții anunța intrarea drept iminenta în următoarele zile.
SUA și aliații lor au cerut tuturor cetățenilor aflați in Ucraina sa revină imediat în țările lor.
Se vorbește tot mai mult de război clasic sau destabilizare economica.
O escaladare a conflictului este iminenta. Elementul de risc este in intregime legat de reactia liderului rus. Putin dorește sa mentina imaginea Rusiei de putere globală dar se confrunta cu o economie precară.
Prin urmare, el este totusi atent la consecințele economice pe care le-ar atrage din partea SUA si a aliatilor sai. In acelasi timp, el a cerut acestora niște condiții imposibile (retragerea NATO din Est).
Prin urmare, care este jocul de putere? Cine cedeaza primul?
Raspunsul va veni in curand.
Luiza Mureseanu, Toronto
|
Luiza Mureseanu 2/12/2022 |
Contact: |
|
|
