Prima si ultima îmbrătisare
Amândoi înfricosati de clipele numărate,
Iubirea se zbătea ca leul în cuscă în barul plin de fum de tigară
Exploziile războiului strângeau inimile în corsetul incertitudinii
Urca în vene ametitor uitându-se în ochii ei căprui
Vedea o mare ce murmura povesti, tânjea sa le stie
Rujul buzelor ei turbulent zvâcnea pe buzele umbrite de pălărioară
Timidă, acceptă duelul privirilor
Hotărîse să îndrăznească, se lăsă devorată
I-a întors privirea, I s-a dăruit din ochi
El anticipa atingerea, momentul suprem
Dantela fină a rochiei ei îi stârnea valuri fierbinti
Aceste buze întemnitate în transeu pâna azi
Acum ori niciodată, vor întâlni buzele ei
Vor gusta flămânzi din prima abandonare
Imprimând parfum în povestea de dragoste înfiripată fulgerător
Sângele a hotărât clipa odată cu explozia aeriană
Timpul sugruma prezentul
Tot ce aveau era acum, cavalcada inimii lor era de nestăpânit
Viitorul era suspendat în bătaia gloantelor
Războiul scurgea clipele în clepsidra invizibilă
Soldatii ce îsi fumau poate ultima tigară tânjeau
O primă iubire furată, ca a străinilor din bar
Pecetea că au iubit prima dată…
El a luat-o de mână, ea s-a abandonat
Cerul cu stele s-a aprins când ei s-au îmbrătisat
Aripa noptii a lăsat cortina între transee si dragoste,
Timpul era suspendat în îmbratisarea destinului.
Dedicatie Mihai Eminescu si Veronica
Lumină din lumină
Lumină din lumină
Din dragoste înfloresc fiori în inimă
“Veronica”, mă scufund în marea ochilor tăi
Sovăiala ta de a-mi întoarce privirea
Împleteste misterul în cununa de flori
Dansul inimii tale e un tango cu a mea
Îmbrătisarea visării
Cerseste clipei pe loc să stea.
Si muzica doar de ei doi auzită
Neterminată se cersea
Poveste de iubire, pecete in trăire
Secole ai străbătut
Mai vie, mai strălucitoare devenind
Eminescu, codrii tăi incă ne leagană în iubirea ta
O ploaie de vara, o dragoste cu poezii viscerala
Am primit testament, niciodata nu te vom uita!
Viata si moarte
Când alegi să trăiesti
Când ai alege să mori
Mai frumos esti să rămâi nemuritor
Vreau să trăiesc ca pasărea menită să zboare
Ea nu-si amână înăltarea
Am ales să trăiesc prin copii
Vreau să trăiesc printre copaci si flori
Să cutreier lanuri de grâu si păduri
Să trăiesc prin iubire, îngenunchere
Dăruire, bunătate, adevăr
Să trăiesc luminând ca un soare
Misterioasă ca luna si noaptea
Să îmbrătisez ca nufărul si lebăda lacul lor
Să mor ca bobul de grâu într-o pâine
Să satur o întreagă lume
Să mor strivită ca strugurii ce transformă-n vin,
Ce împărtăseste lumea-n pace, iubire si credinta
Vrea să rămân nemuritoare în inimi vii
Prin poezii, prin alinare si iertare
Să mor cu fiecare noapte
…pentru a renaste a doua zi.
Perdeaua timpului
Ne desparte o perdea de timp
Unii de altii
Eu mănânc cirese vara asta, altcineva se întâlneste cu Dumnezeu
Unii dansează
Altii îngenunchează în ultima suflare
Cortina pleoapelor se lasă
Inima si-a cântat toate bătăile
Sângele a clocotit cât a cuprins vasele lui
Pe oceanul intemperiilor
Lăsăm amintiri, dar mai ales dăruirea inimii
Niste poze, clisee în care am vrut să zâmbim
Trecere fără vâsle dincolo
Testamentul iubirii rămâne
E clipa judecătii
Acum îl vei putea arăta lui Dumnezeu
Că ai făcut tot ce inima ta ti-a dictat
Rămas bun, ai iubit, ciresele nu vor avea gust amar.
Iubesc
Iubesc cum dăruieste soarele
Apare în fiecare zi, si lăsa ceva cuiva, mângâie, înfloreste,
Nu apare pentru el,
Se dăruieste cerului si cerul lui
Pădurii, pădurea tinde spre el
Iubesc cum îsi iubeste pădurea copacii
Iubesc cum iubeste apa si nu îsi cunoaste însetatii
Nici trandafirii care îi va înflori
Cu soarele si pământul laolaltă
Iubesc cum iubeste noaptea
În taină, în îmbrătisarea universului
Cu luna si stelele balul noptii
Adăpost îndrăgostitilor, viselor
Întâlnirea în mister, în îmbrătisările dragostei fluide
Ce naste poezii
Iubesc cum îsi iubeste pământul creatia
Lanurile, pletele lui blonde pline cu spice
Ce vor ajunge hrana gurilor flămânde râzând cu maci
Iubesc cum iubeste luna perlele
Din adâncurile mărilor ascunse în scoici
Ele iau forma si strălucirea lunii fără să se fi cunoscut
Iubesc cum îsi iubesc delfinii marea,
Iubesc cum îsi iubeste femeia parfumul
Când e îndrăgostită si aceste amintiri îi vor pecetlui inima în veci
Iubesc cum iubesc genunchii închinarea în altar, întâlnirea în duh când dragostea stie să ierte
Iubesc cu sentimentul de contopire al trenului cu sinele lui ducându-si călătorii la întâlnirea destinului
Iubesc cu durerea sufletului ce se desparte de trup în spasmele despărtirii de cei dragi
Iubesc cum îsi iubeste desertul prima picătură si ultima de ploaie
Iubesc cum muzica îsi exacerbează dansatorii
Iubesc cum îsi iubeste fluturele florile
Lebăda adormirea pe lac între nuferi cu luna îmbrătisată
Povestea mea
Doar eu îmi stiu povestea trăită pe de rost
Iar de am uitat ceva
Când voi vedea râzând un copilas
Sigur îmi voi aminti ceva sublim.
Un bătrân frumos când voi întâlni,
Înteleptit de viată si adevăr
Povata lui, adâncul îmi va dărui, cu duiosia sa.
Un vis de l-am uitat în goana vietii
Îmi aminteste pasărea ce-si cânta bucuria primăverii,
Clădirea cuibului ei o face fericită
Merii înfloriti ne slobod herghelia inimii în căutarea iubirii
Soarele aprinde speranta ce se deschide precum aripile albatrosului
Muntii îmi reamintesc de putere, tărie, dar mai ales blândete
Focul de credintă, nădejde si dragoste, fără de care viata este searbădă...
Taina
De vrei să stii cum este ridicarea păsării la cer
Roagă-te
De vrei să trăiesti frumusetea, devenirea spicelor si pâinea
Iubeste
De vrei să vibrezi în ostoirea setei de adevăr
Dăruieste-te ca apa
De vrei să cunosti pacea, iartă si iartă-te
Vei adăposti o turturea albă în inima survolând nemărginirea iubirii
De vrei să întelegi înflorirea trandafirilor
Luminează ca un soare
De vrei a fi iubit precum ciresele coapte fii blând si întelegător
Fii ploaia ce îsi satură pământul în încununarea tainei, a vietii
De vrei să întelegi lumina, dragostea, fii îmbrătisare, fii bun.
Carmen Oltean, Toronto
|
Carmen Oltean 2/1/2022 |
Contact: |
|
|
