Hai să fugim în lume
Hai să fugim în lume, ne piardă urma timpul,
Să rătăcim prin vise mereu îmbrățișați,
În cele largi cerescuri, iubirii să fim dați
De-apururea veciei, ca să-nsfințim pământul.
Ne uite toți de nume, de chip, de-nfățișare,
Ne uite că mai fost-am vre-odată pe pământ,
Doar numai veșnicia ne țină-n a ei gând
Că fost-am robii clipei, cea veșnic ‘nălțătoare.
Și-n cele nesfârșituri cuibar de dor ne-om face
Să ardem în iubire veciile la rând,
O candelă aprinsă ne fie al nost’ gând,
Iubirii ce s-o toarcem în liniște și-n pace.
Hai dară, Vino, vino! Nu cere bob zăbavă,
Nu spune că de-acuma ți-e timpul întomnat,
C-ai fire albe-n păru-ți, că mergi împiedicat,
Că inima de-acuma-i bătrână și bolnavă,
Că nu mai ești codana din vremea de demult,
Că viața cu-ale sale de-acum te-a stâmpărat,
Că-i minicinoasă vorba, că-un dulce sărutat
Te-nfiorează iară ca-n vremea din trecut.
**
Închide numai ochii și cheamă-ncet, cuminte,
Clipita tinereții uitată-n al tău gând,
Trezește-o iar la viață, și-atuncea, lărimând,
Cu-a mea împreunată, vom fi, îmi ține minte,
Copii fugari o clipă, în vremi de dinainte.
15.11.2021
|
