Despre lume
Cu toții suntem preocupați cu problema „sfârșitului”,al fiecăruia și al lumii.Apocalipsa este sfârșitul istoriei și nu este o invenție recentă. Dacă deschizi Biblia, acolo se spune clar că va veni sfârșitul și, în general, acest lucru este foarte logic, deoarece fiecare persoană va muri.
Mulți dintre noi suntem îngrijorați de sfârșitul lumii, dar nu ne dăm seama că propria noastră dispariție ne separă de” sfârșitul lumii” nu printr-o perioadă lungă, ci printr-o perioadă de timp foarte specifică - așa cum spune Biblia, șaptezeci de ani sunt zilele noastre și dacă este unul în putere - optzeci de ani (vezi Ps 89:10).
Legat de aceasta există o reacție de neînțeles în zilele pe care le trăim. Oamenilor și mai ales cei de „spirit occidental”,nu le place de loc atunci când Biserica se ocupă de două subiecte: când Biserica vorbește despre diavol și când Biserica vorbește despre sfârșitul lumii. Din partea unor materialiști vulgari,cum sunt cei pomeniți ,sunt de așteptat asemenea reacții. Dar, se pune întrebarea, de ce apare o astfel de reacție. Apare pentru că această cultură modernă încearcă să respingă tema morții.
Tema morții ca divertisment este prezentă în fiecare film și violența cea mai sălbatecă este mereu prezenta în “cultura” occidentală dar, în același timp, această “cultură” nu adreseaza serios sfârșitul vieții umane și nu ii place să vorbească despre moarte. Sicriul nu este deschis în timpul ceremoniei de adio, fie în templu, fie în altă parte. Cu cât se vorbește mai puțin despre asta, cu atât mai relaxată este toată lumea. Și de ce? Pentru că acest subiect necesită o reflecție filosofică, despre propria existență și despre când va veni sfârșitul lumii. Iar acest sfârșit va veni când societatea umană încetează să mai fie viabilă, când epuizează rațiunea de a exista. În ce caz se poate întâmpla acest lucru? În cazul în care vine dominația totală a răului. Pentru că răul nu este viabil,răul este o stare parazitară,răul este lipsa “binelui”. Un sistem în care prevalează răul nu poate dăinui. Dacă răul crește, dacă răul împinge binele din viața umană, atunci va veni un sfârșit.
Astăzi trăim, din punct de vedere al stării existențiale, o perioadă specială din istorie. Niciodată omenirea nu a pus binele și răul în același plan,nu le-a considerat egal acceptabile.. Au existat încercări de a justifica răul, dar nu a existat niciodată o încercare de a spune că binele și răul nu sunt adevăruri absolute. În mintea oamenilor, atât binele, cât și răul erau adevăruri absolute, iar astăzi au devenit relative.
În ce condiții poate crește răul necontrolat în societatea umană? Atunci când un astfel de punct de vedere, punând binele și răul pe același nivel, triumfă la scară globală. Astăzi nu suntem decât în desfășurarea acestui proces și astăzi trebuie vorbit despre asta, să tragem clopotele, să avertizăm că am intrat în primejdie de moarte ,că am intrat pe calea autodistrugerii.Pentru a fi mai lămuriți.
În toată existența ei omenirea a trăit sub standarde morale.Iar încălcarea acestor standrde însemna stare de „păcat”.Dar trebuie repetat că nu despre ‚păcat și gravitatea lui este vorba aici în primul rând.Este vorba despre despre atitudinea față de păcat.Este vorba de considerarea stării de păcat ca stare normală,firească ,legitimă și deci despre alcătuirea unui univers aflat în stare antitetică,de opoziție fundamentală cu ordinea divină,un univesr demonic
Deci,în cele pe care le vorbim,este vorba de o opțiune demonică,o voită inversare a înțelesurilor,o alegere contrară stării reale.Este aici în întregime prezent modus operandi demonic:parazitismul,impostura,parodia.Ni se înfățișează cele vestite de către Proorocul Isaia:” “Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău; care numesc lumina întuneric și întunericul lumina; care socotesc amarul dulce și dulcele amar! Vai de cei care sunt înțelepți în ochii lor și pricepuți după gândurile lor! Vai de cei viteji la băut vin și meșteri la făcut băuturi îmbătătoare! Vai de cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru mită și lipsesc de dreptate pe cel drept!“ (5, 20-23).
Sub ochii nostri vedem cum formatiuni politice ale rusinii(si am in vedere mai ales intruparea raului care ,in Romania,este Uniunea Salvati Romania) cauta sa legifereze sodomia,indoctrinarea perversiunii la copii si marginalizarea Bisericii.Toate acestea au un singur scop:criminalizarea Crestinilor,scoaterea lor in afara legii.Ca singur exemplu.Sodomitii,acceptati sub “lege”,vor cere sa fie “casatoriti” in Biserica.Aceasta fiind,conform cu invatatura Bisericii ,o abominatie vor fi respinsi.Iar aceasta va fi pretext de persecutie deschisa, caci administratiile demonice,vor afirma ca “legea” este incalcata.
Nu sunt multe opțiuni.Vom fi,toți și fiecare,de partea “binelui” sau a “răului”.De asta atârnă câștigarea sau pierderea și a acestei lumi și a celei care va sa vină.Trebuie să ne asumăm si sa ridicăm Crucea,personală și a timpului în care ne-a fost dat să trăim.
„Crucea nu ar trebui să fie abandonată”, învață Biserica Ortodoxă. Dacă Ortodocșii vor lua această cruce, atunci Dumnezeu le va da și puterea să o poarte.
Alexandru Nemoianu Istoric
USA/Michigan
|
Alexandru Nemoianu 7/27/2021 |
Contact: |
|
|
