Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Eminescu

Motto :
" De mult de vorbe goale nici voi sa mai ascult.
Nimic e pentru mine ce pentru lume-i mult."
Eminescu

Domnule, grozav ce-mi place cum scrie colegul Viorel Neacsu!
Analitic, documentat, obiectiv, virulent, jurnalistic, ce mai, de calitate. Ca sunt sau nu in acord cu ideile elaborate nu are nici o importanta, calitatea expunerii trezeste interesul dincolo de limitele interpretarii fie a lui, fie a mea, fie a ori cui.
Despre ce vorbesc?
Despre toate !
Articolul despre "Europenii-Europeni" ma tine in zona.
Problema integrarii prin constitutie pare a fi " Calul Troian" al UE si prin consecinta aderarea Romaniei capata mai multe semne de intrebare decat ne-ar conveni noua. Stam ca de obicei pe "see-saw" si balanta ne fataie in sus si in jos cu aceiasi furie cu care o face de vreo mie de ani incoace. Ce-mi place in articolul lui Viorel Neacsu este incursiunea precisa, la fapt, datele subliniaza necesitatea comentariului de loc conformist, usor iritat, , amar chiar dar cu tonalitatea majora a celui care confrunta "face to face" si nu pleaca ochii.
Da, dar e iunie si chiar daca politicul ii "da inainte" si imi sta pe creier fie ca vine de dincolo " acasa" fie ca vine de dincoace "acasa" , ii intorc spatele si las, dracului,
pardon de expresie, toate problemele lumii sa se rezolve singure si asa nu ma intreaba nimeni "ce si cum?".

"Nici in nisip vro urma lasar-a lor picioare
Neatinsi de pasul lumii trecute, viitoare,
De-a pururi pe atatia cati fura cu putinta:
Numele lor e nimeni, nimic a lor fiinta."
Intorc deci spatele si ca de obicei sau poate mai ales pentru ca e iunie deschid "Maiastra (-ti) Carte desi o stiu pe dinafara".
"Cartii vechi, roase de molii, ca peretii afumati,
I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere batrane,
Strambe ca gandirea oarba unor secole straine.
Triste ca aerul bolnav de sub murii afundati...."
Imposibil de definit aceasta recuperare in timp cu care ne amagim limitele, spirituala sau nu intelegerea e absolut subluminala, constiinta valorica trece prin filtru eminescian indiferent de dimensiunea eului, si ceea ce ne ramane este doar sansa, sansa ca el exista.

E iunie si
"Ca un cantec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste in varteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te chiama"
E iunie si dincolo de reverberatia verbului intuim prezenta ideii pe care o numim Eminescu si ca sa nu "facem umbra pamantului" degeaba ne cuibarim in preajma ei, mimam intelegerea si ne lasam invaluiti , poate anulati, poate numai ocrotiti , cine stie?

Nu stiu de ce ma incumet in fiecare an sa-l salut pe Eminescu.
Sa salut, ce?
Cel mai sanatos lucru pe care l-as putea face ar fi sa ma duc la Campul Romanesc de la Hamilton si cu editia bibliofila-asa pacatos conceputa, cum a fost, in anul de gratie 1960- editia bibliofila pe care mi-a daruit-o sora mea stiindu-mi meteahna, cu ea, zic, sa stau linga bustul poetului, pe care Nicapetre l-a descojit din marmura de pe muntele Pendeli si sa recuperez momentele pierdute pentru ca ce altceva ar fi departarea, fie si numai ocazionala, de cuvantul magic al genialitatii dincolo de care nici un condei de raman nu s-a incumetat?

Undeva in mijlocul Bucurestiului Mihai Eminescu, omul firav, depasit de propria-i putere se odihneste din iunie 1989. Ni-l amintim? Poate. Cumva. Era tanar, era frumos, era bonav, s-a stins.
Simplu, nu-i asa?
" Luna tu, stapan-a marii, pe alumii bolta luneci
Si gandirilor dand viata, suferintele intuneci;
Mii pustiuri scanteiaza sub lumina ta fecioara,
Si cati codri-ascund in umbra stralucire de isvoara
Peste cate mii de valuri stapanirea ta strabate,
Cand plutesti pe miscatoarea marilor singuratate!"

Cand cuvantul scapa din chingile intelegerii imediate, cand fascinatia verbului copleseste capacitatea emotionala si cand stam la portile poeziei ca in fata unui altar la care ne inchinam chiar fara voie, stim ca dincolo de conditia limitata a omului exista spatiul incomensurabil al al timpului care curge indiferent si permanent.

EMINESCU!






Maria Cecilia Nicu - Toronto    6/17/2005


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian