Trei poeme albastre
Moto: „Mărie, Mărie,
Spune-mi, dragă, mie
Care floare-nfloare
Noaptea pe răcoare...”
*
POEM CA O DOINA DE DOR
Spune-mi cum se rupe dorul,
Dorul meu, din suflet?
Fiecare-şi ştie suferinţa
Şi ce rămâne din cântec.
Înţeleg cum începe ecoul,
Prea slab s-aud
Cum se curmă rodul,
Cum se destramă vina, visu-i...
Neîntrecut la tâmplă
De sânge, tril de ciocârlie
Ca o şoaptă simplă.
Eu ştiu cum se rupe dorul...
*
SINESTEZIE
În năvodul sintaxei,
Străluceşte sensul
Ca într-o zarişte,
Peste aburi, viersul
Pământului din care înverzim.
Desprins din oglinda privirii,
În propria-i flacără,
Chipul drag strămută
Dorinţele mele.
Văzduhul ascultă
Zvonuri de iele
Peste cuvintele vane,
Orizontul se-ntoarce stăruitor,
Sufletele se leagă în doină de dor.
*
EROTICĂ
În noima zorilor,
De poftă aprinşi,
Ochii
Se opresc în frumuseţea
Cuprinsă
În oglinda trupului
Şi se însenină
La zâmbetul tău dulce
Ca o zare cu marginea-n cer.
Constantin Teodorescu / Kitchner Ontario
|
Constantin Teodorescu 12/15/2020 |
Contact: |
|
|
