Cuvântul bine temperat - De ziua Canadei
cuvinte-n ger
trăiesc într-o țară
pe care poeții o numesc
iarnă
felii de ger împietresc
rădăcinile cuvinte
respirația se zbate
între stânci și cuțite
frigul s-a infiltrat
atât de adânc în mine
încât ideile
devin un ghețar
de vorbe-ascunse
într-un țurțure mort
astăzi poezia
nu mi-e țară
ci doar o cumplită
și tăcută
iarnă
iarna mea
iarna
mă mângâie cu frig
ca și cum brațe uriașe
mi-ar primeni sufletul
de întuneric
mi-aduce lumina rece din nord
unde oceanul
mă desparte
de mine
nimc nu rămâne la fel
doar frigul
își mai declamă rolul
în noaptea care-ascunde trupul
mă mângâie cu întuneric
ca și cum brațe uriașe
mi-ar primeni sufletul
de frig
iarna mea
căldura mea
vecinul de palier
îl întâlnesc vesel elegant
vinde costume bărbătești
le face reclamă în bloc
pensionar lucrează duminicile
soția suferindă
ne pune sub ușă
pamfletele de joi
John bea cafea
glumește cu vecinii
de palier
de bloc
de stradă
elegantul John
galantul John
prietenul John
ieri costumele s-au ascuns
iar în locul lor
a apărut o umbră
cu viteza luminii
tumori l-au retezat
pe elegantul
galantul
prietenul
John
când coasa trece
printre vecinii
de palier
de bloc
de stradă
numai tăceri ȋmbracă
un ultim trist
omagiu
frânturi de-albastru
frânturi de-albastru-n adiere
peste zapada muribundă
e primavară doar în sere
răcoarea-n cețuri ne inundă
și rătăcim cu gându-ntruna
cum o făceam și altadată
la floricica numai una
ce din zapadă drumu-și cată
răsari azi ghiocea plăpândă
în țara-n care iarna-i rege
lângă zapada muribundă
un mugur stă să se dezlege
tăcerea păsărilor
păsările din Canada
așteaptă primăvara
ȋn tăcere
iar din liniștea lor pulsează
dorința
de-a le auzi
pe sub copacii dezgoliți și gri
îmi port tristețea mea de fiecare zi
păsările din Canada
nu știu poezia lui Prevert
degeaba le-aș desena
o colivie
niciuna n-ar intra în ea
și n-ar cânta
și n-ar cânta
zăpezi și brume-mi par eterne
stratul de verde nu se-așterne
păsările din Canada
așteaptă primăvara
ȋn tacere
știu însă
dacă mă voi ruga
cântul lor
din nou va răsuna....
eu vă aștept cu ruga până-n vară
printre arțari să-ncepeți corul iară
dar azi e-atât de frig și vânt și greu
doar în Canada iarnă e mereu?
conjugări
in memoriam PT
mai știi să conjugi verbe
am fost întrebată
da am spus
și am început cu
a fi
eu sunt tu ești el este...
aici m-am oprit
nu
el nu mai este
dacă vrei să conjugi mai departe
schimbă verbul
mi s-a spus
îl înlocuiești pe a fi cu a pleca
eu plec tu pleci el pleacă...
iarăși m-am oprit
el nu pleacă
el a plecat
verbele ard în lumânare
trecut
prezent
conjugări...
zăpada-ncărunțește
vino să vezi
zăpada încărunțește
și îmbătrânește
pământul
s-a transformat
din voal
în zbârcituri
vântul
gonește păsări
biciuește oameni
vino
închide-ți ochii
urechile
amintirile
și ridică-te
cu respirația umedă
și albă
ghiocelul meu
din altă viață
......................
Câteva poeme cuprinse ȋn capitolul Pământ Canadian din volumul Neterminatele Secunde (Ed. Vatra Veche 2020).
de Veronica Pavel Lerner
|
Veronica Pavel Lerner. 7/1/2020 |
Contact: |
|
|
