Din volumul de poezie Lumină Lină
Cartea de poezie creștină Lumină Lină se înscrie pe linia tradițională a poeziei de inspirație religioasă, psaltică și liturgică scrisă de Grigore Nazianz, Efrem Sirul, Romanos Melodul, Simion Noul Teolog, Teresa de Avila, Ioan al Crucii, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic,Tudor Arghezi, Zorica Latcu, Ioan Alexandru, Daniel Turcea...
Poezia creștină este aidoma artei picturii de icoane unde pictorul nu se poate îndepărta prea mult cu imaginația sa de canonul biblic și al tradiției religioase. Poetul creștin care presimte că are și o chemare evanghelică caută să propovăduie adevărul revelat prin spectrul frumosului poetic.
El nu crează numai după voia sa, ci așteaptă darul, harul și inspirația divină să-i conducă impulsul creativității poetice și scrisul în slujba Cuvântului.
CERUL DIN NOI
În liniștea tăcerilor fecunde
Aievea sau în vis ni se arată
Tărâmul luminărilor profunde
Ce n-am călcat cu pasul niciodată.
În umbra de sub norii de pe cer
Se vede în oglinda sa rotundă
Pământu-ntr-o hlamidă de mister
Plutind prin aer pe pârtii de undă.
Magii ne-au căutat trecutu-n stele
Savanții de la Cern în izotopi
Poeții-n vers și-n visele rebele
Și-s multe scrise în ceaslov la popi.
Am vrea s-ajungem la-nceput de lume
Să luăm dumnezeirea cu asalt
Dar când accedem-un orizont anume
Se-ntrezărește țărmul celălalt.
De coborâm în noi ca-ntr-o fântână
E-acolo un izvor cu apă vie
Iar cel ce bea nu are să rămână
Un călător pierdut prin veșnicie.
PODUL DE LUMINĂ
Trecem desculți pe un pod de lumină
Tălpile noastre sunt aprinse de mers
Ducem în spate câte-o desagă de tină
Spre zariștea unui nevăzut univers.
Truda răpune rând pe rând câte unul
Noi totuși purcedem spre malul cel sfânt
Îngeri cu săbii de foc ne apără drumul
Să trecem hiatul dintre cer și pământ.
Podu-i subțire și se clatină-ntruna
Leviatan ne pândește ascuns în ocean
E timpul să treacă peste valuri furtuna
Pirați ne privesc printr-un magic ochean.
Și totuși convoiul de suflete urcă
Pe podul luminii de îngeri aprins
Țărmu-i departe și parcă-i nălucă
E tot mai greu, mai greu de atins.
Cerul se-ntunecă, fulgerul sparge
Valurile tulburi cu tumult abisal
Vai, nu se mai văd ale lumii catarge
Și noi nu mai ajungem la mal.
Trecem desculți pe un pod de lumină
Printre umbrele pogorâte-n apus
Cărăm în spinare morminte de tină
Mulți au plecat, puțini au ajuns.
Se lasă iar noaptea și sufletul știe
Că nu mai e cale de întors pe pământ
Mulți se vor pierde de-acum în pustie
Puțini vor ajunge la țărmul cel sfânt.
CAZNELE LUI SISIF
Urcă Sisif bolovanul pe munte
Un bolovan uriaș nu o cruce
El muntele e osândit să îl mute
Nu Golgota din sine să-o urce.
Pe piscul de munte e-o cruce
Pe care n-o vede în tristu-i calvar
El muntele se căznește să-l urce
Și-l urcă etern și-n zadar.
Crucea de jertfă spălată cu sânge
Pentru Sisif a fost purtată în van
Pironul în palmă pe el nu-l străpunge
Nu crucea o urcă ci un greu bolovan.
Povara din spate ca plumbul apasă
Pe umeri armura fragilă de lut
Sisif n-are tihnă și la zeu nu îi pasă
Pedeapsa-i eternă în chip rezolut.
Osânda-i pe viață nicicând ispășită
De-a pururea rob nicicând un erou
Cu fruntea plecată-n pământ ca o vită
Sisif n-are harul să învie din nou.
Urcă Sisif bolovanul pe trepte de scară
Muntele lumii acesteia searbăd și gol
Începe în zori și termină spre seară
Când bolovanul cade în văi rostogol.
Te-oprește Sisif pe povârnișul căderii
Privește o clipă la Lumina de sus
Pe dealul Golgotei, pe crucea-nvierii
S-a răstignit și pentru tine, Iisus!
Din volumul de poezie Lumină Lină, 218 pagini, Mirco Publishing, Chicago, USA, 2020
|
Marin Mihalache / Chicago 5/28/2020 |
Contact: |
|
|
