Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


De fundamentum sau despre natura unor lucruri esentiale


Din cele mai vechi timpuri,cam de pe la indienii arieni,2000-1500 BC- sau poate si mai dinainte,s-a spus ca „dragostea este un dar facut de zei oamenilor.” Eu cred ca este o afirmatie cu o importanta radacina in realitatile cele mai importante, mai caracteristice vietii oamenilor. Este posibil si chiar probabil ca generozitatea zeilor (sau,daca preferati,a celor care „stiau” ce gandeau zeii) a fost motivata de intentia de a face viata de zi cu zi,altfel destul de mizerabila pentru marea majoritate a oamenilor,deci de a face viata oamenilor obisnuiti si in general a tuturor oamenilor, mai suportabila.
Si trebue sa subliniem din capul locului acest aspect si anume ca la specia umana,la Homo Sapoiens Sapiens,dragostea a avut de la inceput nu numai un rol de reproducere si de perpetuare a speciei,ci a fost,cred eu,inca din cele mai vechi timpuri,din perioada desprinderii,a separarii oamenilor primitivi de maimutele anthropoide,adica la protohumani,a avut deci inca de atunci un rol esential in formarea consiintei umane,intr-o maniera complet diferita de ce se constata la primatele cele mai evoluate de azi.Deci,dragostea,aceasta apropiere mai speciala care exista numai la oameni in aceasta forma atat de sofisticata,in conditiile unor constiinte individuale bine conturate,deci dragostea a permis dezvoltarea in toate directiile a gandirii umane si insasi progresul speciei catre o evolutie accelerata spre stadii mult mai inalte si cu o complexitate a sentimentelor si a ideilor,a gandurilor sau a rationamentelor,specifica speciei umane.

Din presa canadiana am retinut recent o informatie cum ca din cercetari recente a
rezultat ca dezvoltarea creerului si a constiintei individuale la Homo Sapiens Sapiens
a inteligentei umane,a fost un proces foarte,foarte rapid, prin comparatie cu alte evolutii din regnul animal, proces care nu poate fi pus numai pe seama mutatiilor aleatoare sau chiar a celor de maxima probabilitate din sistemul nervos central al omului primitiv.Un asemenea proces ar fi luat mult mai mult timp.Au existat deci si alte conditii sau interventii,care au permis o evolutie evident mult accelerata la scara istoriei naturale,evolutie mai speciala care a adus omenirea la nivelul actual de sofisticare,de dezvoltare intelectuala.Cred ca se poate spune fara ezitare ca dragostea a contribuit foarte mult,inca din fazele foarte primitive ale dezvoltarea omenirii, la acest ritm mult mai inalt al progresului intelectual al speciei.Si inca o intrebare:se mai poate numi simplu evolutie aceasta desfasurare accelerata a progresului speciei umane ? Nu cumva acesata evolutie mai speciala,specific umana ar trebui sa aibe si alt nume,fiind intr-adevar cu totul altceva,alt proces ?

Daca s-ar fi mers pe aceiasi cale ca la dezvoltarile din alte domenii,ca de exemplu a dezvoltarii plantelor sau a animalelor, ar fi fost necesara o perioada mult mai lunga
pana sa se ajunga de la maimutele anthropoide la omul actual,fiinta cu o foarte complexa constiinta individuala si cu o capacitate intelectuala de enorme,de nebanuite resurse.

Mentionam de la inceput ca prin dragoste intelegem aici un tot care include atat sentimentele de atasare,de iubire,dintre barbat si femeie cat si relatiile sexuale prpriu-zise care le insotesc uneori.Este posibil ca oamenii cei mai primitivi nu exista inceput decat latura reproductiva a exercitiului,ulterior dezvoltandu-se treptat si latura sentimentala,sufletaesca a acestui tot care s-a numit mai tarziu dragoste,odata cu constiinta individuala.Si numai in ultimele secole sofisticarea tot mai avansata a oamenilor ca indivizi tot mai educati si a relatiilor dintre oameni,a societatii in
ansamblu,a determinat o separare din nou a celore doua realitati,de o maniera, probabil, mult diferita de separarea initiala.

Revenind la idea initiala,cred ca trebue sa admitem ca zeii acestia - sau poate natura sau poate niste lideri clarvazatori - au procedat de la bun inceput foarte democratic, deoarece acest dar este distribuit in mod egal tuturor oamenilor,fara nici o discriminare pe motive de educatie,de dotare intelectuala,de avere sau pozitie sociala si pana la urma - si este un aspect foarte interesant aici - nici chiar pe motive de varsta. Si desi se poate sustine si aici ca averea si pozitia sociala dau un mare avantaj, totusi acest „dar”,de la Dumnezeu sau de la natura,ramane unul dintre cele mai democratice aspecte ale oranduirilor naturale si ale vietii sociale.

Incercand acum sa intarm in unele amanunte,ajungem la un alt aspect deosebit de interesant. Sa observam ca relatiile sexuale propriu zise prilejuiesc cele mai elevate sau mai intense momente de satisfactie biologica sau fiziologica mai precis,din viata oamenilor,atat pentru moment cat si dupa aceea.Dar dragostea cea mai intensa satisfactie participantilor,nu numai pentru moment,dar chiar si dupa consumarea evenimentului propriu zis;experientele sexuale lasa o impresie durabila asupra indivizilor,la diverse nivele de constiinta si au o influenta pozitiva,benigna asupra sanatatii si chiar si asupra caracterului oamenilor.

Si eu cred ca este usor sa intelegem de ce. Pentru ca acest exercitiu unic si foarte special,in care doua persoane diferite,de sex opus,devin pentru cateva minute numai o unitate umana clara,este destinat de natura lucrurilor sa creeze viata; adica in aceste momente si in urmatoarele minute se creiaza de fapt o viaţă nouă sau mai precis un om nou,in embrion,care nu existase pana atunci,dar care incepe sa existe de acum inainte,in forme incipiente si apoi din ce in ce mai specifice,mai evoluate. O noua fiinta umana a fost creata acum,o fiinta diferita de cei doi care i-au dat nastere in actul sexual unic mentionat inainte.Si,cum am spus mai sus,satisfactia si echilibrarea biologica,compensarea intima deplina care insoteste acest exercitiu unic este,ca intensitate si ca extindere fiziologica si intelectuala,este,in mod cert,unul dintre momentele de varf ale existentei noastre ca indivizi.Cred ca nu este exagerat sa spunem ca este momentul cel mai inalt,din punct de vedere fiziologic si sufletesc,al existentei celor doua persoane participante la acest act de creatie divina. Chiar si intelectual momentul acesta are,mai ales la oamenii inteligenti si sensibili,consecinte
dintre cele mai complexe si mai interesante atat sub aspectul inspiratiei cat si al creativitatii in general.

Aceasta formidabila adevarata minune naturala,crearea vietii sub forma unui om nou, constitue unul dintre cele mai fascinante aspecte ale existentei oamenilor,domeniu inca putin cunoscut si destul de marginal investigat si astazi,de la biologi la scriitori si poeti,deoarece are un puternic iz teoretic si metafizic si nu se gaseste pe linia directa a descoperirii de noi tratamente sau medicamente pentru diverse suferinte imediate. In ultima vreme avansarea cercetaruilor si in acest mai special,mai elitist si mai filo-zofic domeniu vine din partea geneticistilor,cei care incercand sa descifreze codurile genetice,ereditare, ADN-uri (sau DNA-uri in engleza). Acesti cercetatori ajung si in apropierea acestor mari minuni ale vietii oamenilor pe pamant.

Dar mai este multa vreme pana vom vedea cercetatri mai serioase si aici,adica pana cand necesitati ceva mai practice vor indrepta eforturile de cercetare si inspre crearea vietii, problema fundamentala a existentei oamenilor pe lumea asta. Scriam in alta parte ca este posibil ca sa existe un fel de camp spiritual general,planetar sau universal sub influenta caruia noi traim tot timpul si ca se poate ca sufletul individual si poate si constiinta inividuala,realitati de a caror existenta nu se mai indoieste nimeni,dar pe care le cunoastem asa de putin,sa faca parte din acest camp spiritual general,din care a provemit initial,la nastere si catre care se retrage si se regrupeaza la moartea individului. Acest spirit individual deci ar face parte cumva din spiritul universal, in care suntem cuprinsi,inclusi cumva,tot timpul existentei noastre individuale, cum credeau inca acum patru mii de ani arienii din India.(Vezi si Introducerea)

Exista referinte la spirit si la constiinta individuala cam ca la acelasi lucru.Eu insa cred ca sufletul si constiinta individului sunt realitati diferite,desi in stransa legatura, dar totusi diferite. Spiritul individual exista inainte de aparitia si consolidarea constiintei individuale,probabil inca de la formarea primului embrion si continua sa existe pana in ultimele momente ale vietii cand,in multe cazuri,constiinta s-a diminuat mult sau chiar a incetat sa existe,cu mult inaintea mortii individului. Repet, sufletul si constiinta individuala sunt doua realitati diferite aflate in stransa legatura dar totusi diferite; cred ca sufletul sau spiritul (in romana doua denumiri ale aceleiasi realitati) determina constiinta individului.Nu stiu daca evolutia constiintei individuale poate influenta si mai ales cum,spiritul. Oricum existenta spiritului confera omului caracterul de fiinta vie constienta. Iar constiinta individuala ii consolideaza statutul de fiinta superioara in regnul animal. Dragostea insasi apare ca o consecinta a existentiei spiritului si constiintei individualae ! Se stie ca absenta,plecarea,spiritului inseamna imediat moartea individului,iesirea ireversibila dintre cei vii,schimbare fundamentala de stare pe care stiinta numai a constatat-o,nu a clarificat-o inca. Prin ce modificari de parametri sau prin ce semnale mai speciale se trece de la starea de fiinta vie la un corp neviu,fara viata ? Care sunt semnalele sau evenimentele,care comanda incetarea functionarii proceselor caracteristice vietii si dezorganizarea intregului amsamblu ? Poate plecarea spiritului declanseaza involutia generala a corpului uman sau invers, plecarea spiritului este determinata de opirea generala, adica de moarte ?
Deocamdata nu stim nimic,aici !

Revenind deci la tema initiala,sa observam ca dragostea a fost privita din cele mai vechi timpuri de toti oamenii cu cel mai mare respect,ca unul dintre momentele cele mai inalte ale vietii si a fost inconjurata de o anumita discretie rezervata realitatilor de natura divina,care trebue separate şi protejate de profan. Deci,cu toata natura destul de profana,sa recunoastem de „basic”,a acestui exercitiu,oamenii au rezervat o atitudine de respect si de distanta chiar,ca fata de ceva sacru pentru acest proces atat de uman,totusi. Proximitatea biologica si morala dintre sacru si profan este aici foarte evidenta si de-a dreptul inexplicabila.

Este,cred,momentul acum sa aducem in discutie si un aspect social. Deci,cu toata natura fundamentala si caracterul sacru al acestui exercitiu natural, trebue sa observam ca in societatile civilizate,dragostea,relatiile amoroase,raman,in mod ferm,într-un plan secundar şi nu sunt rechemate la lumina lucrurilor de prima importanta sociala si individuala decat in anumite contexte mai speciale si in asociere cu alte interese majore.Ramanerea in primul plan al vietii sociale sau la indivizi luati in parte, a acestui exercitiu natural semnaleaza societati cu o anumita ramanere in urma pe plan intelectual. Iar pe plan individual,daca interesele amoroase ocupa centrul preocuparilor unei persoane,atunci ne gasim in fata unei situatii triste,a unui individ cu un serios handicap, cu grave probleme personale nerezolvate sau chiar complet nerezovabile.

Abuzurile in publicitatea comerciala a sexului, specularea comerciala a tot ce este legat de sex si sugereaza relatii sexuale,sunt o deviatie secundara in orice caz şi nu schimba constatarile mai sus mentionate si linia generala de gandire aici.

Deci,in rezumat,relatiile sexuale propriu-zise si dragostea in general sunt un exercitiu sublim,exceptional,de mare satisfactie biologica si chiar intelectuala,dar care trebue abordat cu o anumita retinere,cu moderatiune si chiar cu zgarcenie as spune.Si,bine- inteles,cu toata discretia pe care un exercitiu atat de personal o reclama.Toate lucrurile bune si foarte bune pe lumea asta trebue consumate in cantitati moderate, cate putin,sub un strict control rational,personal.(vezi si 1.1.14) Deoarece orice abuz in activitatea sexuala are,in mod cert,efecte negative,atat pe plan personal cat si la nivel social,iar uneori acest abuz este fatal !

Mergand mai departe pe linia valorii sociale a dragostei si a relatiilor sexuale,asa cum au fost selectate de istoria naturala,nu a altor derivate recente,sa vedem si cea alte efecte pozitive putem descoperi. Gasesc ca este interesant sa amintim ca relatiile sexuale,corect desfasurate,in carul unor relatii afective firesti,au un efect pozitiv dovedit in tratamentul starilor de depresiune nervoasa,boala psihica,mentala,foarte frecventa in toata populatia adulta din multe tari din Europa si America (50-70% sau chiar mai mult se da pentru USA). Adica relatiile sexuale sunt un tratament foarte eficient in re-echilibrarea psihica a suferinzilor de depresiune nervoasa,fara sa mai fie nevoie de medicamente anti-depresive. Este un aspect foarte important aici,deoarece marea majoritate a cazurilor de „nervous depression” (90-95% din total) nu sunt diagnosticate si nu sunt tratate in nici un fel, ceea ce sporeste si mai mult valoarea practica,valoarea sociala a acestei „sex-terapii”.

Continuand pe linia implicatiilor sociale ale acestui fenomen atat de personal, de privat,sa ne aventuram pret de cateva paragrafe in cercetarea unei probleme sociale legate de viata individului,care ar necesita o tratare mult mai amanuntita si in adancime.Relatiile dintre oamnei au fost organizate, de mult, pe familii,aceste celule sociale stabile,in cadrul carora se desfasoara cele mai esentiale aspcte ale vietii indivizilor.Relatiile sexuale au fost in mod firesc plasate,de catre practica sociala nu numai de legi,in cadul unor relatii stabile dintre cupluri si asa si trebue sa fie.Relatiile in afara acestor cupluri cu existenta oficiala sau semioficiala fiind accidentale si neesentiale,neproducti- ve, atat in viata indivizilor cat si pentru societate. Acest gen de relatii sexuale neformale,in afara cuplurilor stabile,cunoscute ca adulter, un fel de delict de infidelitate, sunt condamnate de societate prin legi si prin morala dominanta, uneori chiar condamnate foarte aspru. Si in acord cu aceasta morala condamnarea adulterului mergea de multe ori in mod diferit la barbati, unde dezaprobarea publica era mai slaba sau practic inexistenta,decat la femei,unde condamnarea sociala era si continua sa fie si astazi,mult mai severa,iar uneori, in socitatile mai traditionale,mai neevoluate, chiar cumplit de severa.

Ce este interesant de remarcat este ca in acest domeniu mentalitatea publica
Din tarile mai avansate economic si social a evoluat cumva,desi legile au ramas aproape neschimbate.Intr-adevar,in toate tarile avansate,care recunosc in teorie si in fapt drepturile omului,abaterea de la fidelitatea conjugala nu mai are acum aceiasi condamnare morala ca in trecut, cand asa ceva echivala cu tradarea totala a obligatiilor reciproce dintre parteneri, un fel de trecere in tabara adversa si declansa nu numai consecinte legale,dar si oprobiul public.In ultimul sfert de secol s-a pus un accent mult mai apasat pe drepturile omului si in acest cadru si pe aducerea drepturilor femeilor la acelasi nivel cu cele ale barbatilor si in fapt nu numai in scris.

Astazi, desi obligatia de fidelitate ramane ca valoare perena in relatiile dintre soti,totusi abaterile ocazionale ce pot sa apara aici nu mai au aceiasi greutate ca in trecut si nici aceleasi consecinte. Si eu cred ca viata a decis corect in aceasta materie,de relatii inter-umane si ca oamenii si societatea in ansamblu se indreapta,cu destula intarziere si cam ezitatn,spre o intelegere mai evoluata,mai aproape de realitate,a lucrurilor.In acest cadru cred ca notiunea de adulter,care in acceptiunea comun a ramas cumva in urma vietii, va trebui sa fie revizuita si adusa in acord cu stadiul de evolutie al relatiilor in societate. si cu dreptatea sociala cea mai elementara care nu mai interzice femeilor viata
viata care este permisa,formal sau neformal,tacit, barbatilor.

Este interesant de remarcat ca in aceasta Era a Informatiilor si a Comunicatiilor in care am intrat,odata cu trecerea de la un secol la altul,unele valori umane chiar si dintre cele perene, care isi pastreaza valabilitatea generala,suporta totusi in practica sociala de zi cu zi unele ajustari sau chiar modificari mai importante, modificari impuse de viata pentru punerea de acord a acestor valori cu secolul acesta. Aceste modificari,care arata ca un fel de ajustari pentru a tine pasul cu timpurile,se produc aproape pe nesimtite si lasa un fel de decalaj intre mentalitatile traditionale si realitatiile vietii cotidiene.Acesta discrepanta,intre felul cum gandim si viata din jurul nostru,este sursa multor drame personale si crize de neadaptare la conditiile unui mediui social in schimbare.Oamenii obisnuiti,ne fortati de imprejurari,se adapteaza greu sau numai partial,la schimbarile care au loc permanent in mediul lor social sau nu se adapteaza deloc.De sigur, un nivel de educatie mai ridicat si mai ales pus la zi cu exigentele de azi,va fi de mare ajutor.Dar cata lume,totusi, reuseste sa tina pasul ? In realitate destul de putini au resursele materiale,dar mai ales intelectuale,ca si relatiile sociale,plus o orientare corecta, care sa le permita o incadrare sociala deplina si o adaptarea a educatiei si chiar a mentalitatii lor la nivelul epocii actuale. Iata un caz unde initiativa publica este de mare valoare practica,chiar si intr-un domeniu foarte „private” ca acesta.

6
Oricum,pe plan personal,un interes si un efort continuu de completare,de
intretinere a educatiei individuale la nivelele cerute de data din calendar este singura solutie.
* * *
Revenind acum la idea initiala a acestui paragraf,sa observam ca dragostea, atat pentru prezent cat si pentru tot viitorul previzibil al acestei specii de exceptie,ramane una dintre laturile cele mai importantre ale vietii oamenilor, pe care fiecare o trateaza atat cat ii permit resursele intelectuale individuale sau educatia personala.Si trebue neaparat remarcat aici ca in privinta educatiei la acest capitol esential pentru viata indivizilor,dar si de importanta sociala aparte,stam slab sau foarte slab.Adica nivelul de informare,de informare corecta si la timp a indivizilor, privind dragostea cu toate aspectele sale este nesatisfacator,iar cand ceva informatii corecte apar,este totusi destul de tarziu. Aproape toti oamenii primesc primele informatii despre dragoste si despre relatiile sexulale in mod neformal,dupa ureche,de la alti colegi,cam tot atat de noi in domeniu,ca nu spun de „nevinovati”, adica de nestiutori. Ulterior aceste informatii initiale se completeaza tot dupa ureche, adica dupa ce se zice. Majoritatea acestor din aceste cunostinte sunt in general incomplete,daca nu chiar gresite. Asa se face,deci,ca marea majoritate a populatiei,
ca sa nu spunem chir toata lumea,este nepregatita sa fac fata situatiei,desi nimeni nu recunoaste asta.

Lipsa informatiilor corecte si la timp duce de regula la neglijarea unor aspecte importante sau la decizii gresite in multe cazuri. Informatiile din familie sunt limitate deoarece in primul rand cei mai mari nu stiu nici ei mult mai mult. La scoala nu se discuta acest subiect delicat deoarece nici cadrele didactice nu sunt mult mai pregatite in domeniu. Doctorii sunt ceva mai informati,dar nu au treaining-ul necesar educatia publicului si nu sunt orientati spre prevenire;doctorii sunt orientati sa trateze numai situatiile acute.Iar medici de specialitate,sexologi sa zicem,nu prea sunt,iar daca sunt, nu trateaza publicul,nu fac educatia preventiva elementara a populatiei, operatie plictisitoare si ne-aducatoare de satisfactii mai speciale ca titluri, deplasari. Cei putini,care au pregatirea necesara,lucreaza in cercetare nu cu oamenii si sunt intre doua deplasari,de la un simpozion,la alt congres.Cine sa se ocupe de educatia publicului ?

Vad aici un domeniu unde mai multa educatie si la timp facuta ar face foarte mult bine si ar fi cat se poate de eficienta,ca intrebuintare judicioasa a resurselor societatii. Aceasta educatie mai speciala privind dragostea sau chiar numai relatiile sexuale, trebue sa inceapa la nivelul educatorilor firesti,adica al medicilor de specialitate,ca si a celor de medicina generala sau de familie,dar mai ales al cadrelor didactice din scoala generala si din liceu;aici ar trebui sa fie primul pas, de aici ar fi potrivit sa se inceapa in educarea sistematica a societatii la acest capitol atat de delicat si de important.





Mihai Semedrea - Toronto    4/19/2005


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian