De vorbă cu poetul Ionut Caragea
Alexandru-Eusebiu CIOBANU: În volumul de debut vă autodefiniți un poet; un suflet mare care trăiește într-o inimă. Cine este și cum este omul dinăuntru?
Ionuț CARAGEA: În primul rând, mulțumesc pentru întrebări și felicitări pentru rolul de promotor literar pe care ți l-ai asumat! Este rar să vezi tineri preocupați de literatură în această eră tehnologizată, iar revista Solitudinea aduce un plus de frumusețe spirituală și speranță. Referitor la întrebare, primul pas al oricărui scriitor îl reprezintă comunicarea cu sinele, cu eul superior, cu sufletul. Spațiul intim, generator de idei, de sentimente ce se vor descătușate, este cel care ne ajută să dăm viață cuvintelor. Omul dinăuntru este pasărea care iese din colivie și zboară cu aripi de cuvinte, pe drumul transcendental al relaționării cu universul, cu divinitatea.
Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Cum ați început să scrieți și care au fost primele visuri/ intenții?
Ionuț CARAGEA: Primele poeme datează din perioada adolescenței. Atunci eram timid cu fetele și prindeam curaj numai cu ajutorul poeziilor. Cu adevărat am început să scriu în Canada, a doua mea patrie, din nevoia de a afla cine sunt și ce trebuie să fac cu viața mea. Voiam, totodată, să las ceva important în urmă, să simt că nu trăiesc degeaba pe Pământ. Simțeam, în adâncul meu, că am ceva important de spus, ceva care poate schimba lumea în bine. Probabil și fiindcă treceam printr-o perioadă grea și eram dezamăgit din multe puncte de vedere. Astfel mi-am luat soarta în mâini și am început să scormonesc în mine după cele mai bune răspunsuri. Visurile mele se rezumau și la persoana pe care o iubeam. Voiam să mă vadă altfel, așa cum nu mă cunoscuse niciodată. Dar pe măsura ce ea a dispărut din peisaj, visul meu a fost să mă ridic pe noi culmi, să ajung un nume important în lumea literară.
Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Ce anume vă inspiră? Care sunt temele predominante în scrierile dumneavoastră?
Ionuț CARAGEA: Inspirația este o stare care mă ia mereu prin surprindere. Nu știu de unde vine și cât va dura. Pot spune, totuși, că am fost inspirat în momentele de frământare sufletească, în momentele de suferință provocate de boli sau de absența ființelor iubite. Sau de șocul pe care mi l-a produs experiența emigrării. Deci, vorbim de o conjunctură favorabilă scrisului, chiar dacă, aparent, poate părea nefavorabilă omului. Dar am și reușit să-mi induc inspirația prin lectură, să intru în transa hipnotică a versurilor unor autori care erau pe aceeași lungime de undă cu mine, apoi să văd dincolo de cuvinte lor, să generez noi idei, să creez noi universuri. Temele vin din viață, viața noastră, a tuturora.
Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Care sunt autorii de la care ați învățat cel mai mult?
Ionuț CARAGEA: Nu am învățat poezie de la nimeni. Am scris așa cum am simțit eu, fără să mă gândesc la canoane. De fapt, nici nu aveam un bagaj consistent de lectură la început. Era un proces spontan, aproape inconștient, iar atunci când conștientizam că scriu, ori mă simțeam ca o unealtă a divinității, ori ca un zeu al cuvintelor. Ori eram dominat de cuvinte, ori le dominam eu pe ele. Când primul meu manuscris a ajuns pe mâna unui poet cu experiență (George Filip), au existat câteva mici corecții și propuneri de modificare, lucruri care țineau de regulile metricii (la versul clasic) sau de anumite combinații de cuvinte care puteau avea o altă fonetică. Sfaturi am primit și de la Adrian Erbiceanu, dânsul sugerându-mi să renunț la unele pasaje care erau mai redundante sau vulgare. L-am ascultat și bine am făcut
Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Cum v-ați schimbat stilul de a scrie după ce ați publicat prima carte?
Ionuț CARAGEA: Nu m-am gândit niciodată să-mi schimb stilul, cred că s-a întâmplat de la sine. Am scris când în vers alb, când în vers clasic, când concentrat, când torențial, în funcție de starea în care mă aflam. Totuși, atent la reacțiile critice și începând să citesc și alți poeți, m-am confruntat cu felul lor de percepe poezia. Și mi-am dat seama că nu eram cu nimic mai prejos, din contră, mă simțeam ca într-o familie. Nu există poet care să mă complexeze, nu există vreun anumit gen de poezie care să mă determine să scriu altfel. Pot experimenta, de dragul jocului, dar nu sunt dependent de joc. Cred că vârsta și suferințele m-au făcut să mă schimb cel mai mult în scris. Am devenit mai răbdător, mai economicos, mai intrinsec. Îmi dozez altfel energiile, interacționez altfel cu lucrurile din jur, privesc lumea cu alți ochi.
Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Care este întrebarea pe care ați dori ca cineva să v-o adreseze? Ce ați răspunde? Există vreo întrebare la care nu ați vrea să răspundeți?
Ionuț CARAGEA: Nu știu, sunt deschis la orice, atâta timp cât există decență și interes pentru lucruri care îi pot ajuta pe oameni. Aș spune mereu ceea ce cred și ce simt. Poate că ar fi mai ușor dacă oamenii ar citi cărțile mele, ar găsi răspunsuri la întrebări pe care nu și le-au pus încă
Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Din zecile de volume pe care le-ați publicat, ați putea alege unul de suflet?
Ionuț CARAGEA: Nu. E ca și cum ai avea mai mulți copii, iar cineva te-ar întreba pe care îl iubești cel mai mult
Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Din punctul de vedere al unui critic literar, care considerați că este cea mai bună carte publicată de dumneavoastră?
Ionuț CARAGEA: Nu sunt un critic de meserie, cu studii filologice. Reperele mele țin de atitudini proprii combinate cu lecturi masive. Nu folosesc șabloane tehnice cu obstinație (poate de aceea nu scriu sonete, fiindcă nu îmi place să mă conformez regulilor). Îmi place să ajung la esențe, prin judecata proprie, prin felul meu de a recepta, asimila și trăi poezia. Cea mai bună carte este un termen atât de rudimentar și atât de relativ... Tot ca un părinte mi-aș privi cărțile, dar aș putea spune că romanul meu S.F., Discipolii zeilor de altădată, este cartea cea mai complexă și imaginativă, iar romanul meu memorialistic, Ascultă-ți gândul și împlinește-ți visele!, este cartea cea mai spirituală, cu cele mai multe lecții de viață, dar și cu lecții despre ce a însemnat poezia pentru mine, cum am descoperit-o și cum m-am dedicat ei.
Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Ce înseamnă poezia și, implicit, poetul în ziua de azi (în spațiul românesc și cel universal)?
Ionuț CARAGEA: Poezia este și va rămâne mereu aceeași. Creare, facere... Toate-s vechi și nouă toate, ar spune Eminescu. Poetul? Slujitor al cuvântului sau zeu al lui, depinde de moment, de stare, de conștientizare. Adevărata poezie și adevărații poeți trec de granițele lingvistice și culturale... Totul este universalitate, fiindcă sentimentul este universal... Autohtone sunt doar interesele mărunte care denaturează poezia, care o tăvălesc în mizerie, care o tratează ca pe un instrument al perversității, al denigrării sau al profitului imediat...
Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Unde vă pot cititorii urmări activitatea?
Ionuț CARAGEA: Cărțile mele pot fi găsite în librării, dar mai multe dintre ele pot fi citite și pe site-ul meu oficial, www.ionutcaragea.ro. Activez și pe rețelele sociale, mai ales pe Facebook, unde îmi postez, deseori, cele mai noi creații, înainte de a fi publicate pe hârtie. Mă voi baza pe gustul tău dacă dorești să selectezi ceva pentru revistă, indiferent de locul din care vei culege creațiile mele. Voi încheia, mulțumindu-ți pentru interes și dorindu-ți mult succes în activitățile literare!
-----------------
A consemnat,
Alexandru-Eusebiu CIOBANU
|
a consemnat, Alexandru-Eusebiu Ciobanu 3/3/2020 |
Contact: |
|
|
