Mută urbea, moş Ajun, la ţară
Fac gheşeft prin pivniţe samsarii. Cămătarii repurtează glorii. Urbea-şi ţine-n beznă muritorii. Moş Ajun struneşte armăsarii.
Dârdâie prin pârtii urătorii. Urşii saltă cum le cânt’ ursarii. Cete de jieni, precum corsarii, Vântură măhálele notorii.
Sună de-l iau dracii, interfonul. Boii, înțelepți, pornesc pe brazdă. Fuge-n debara cinstita gazdă. Blocul parcă-i surdomut, afonul.
Mută urbea, moş Ajun, la ţară, Să n-ajungă datina povară.
Uitase, bietu,-n salturile-i alegre
Porneşte pluguşorul la arat. Cât ţine holda sună zurgălăii Şi nu-şi slăbesc plăvanii lor flăcăii: Au mii de fete-n sat de colindat.
Nici bine n-au intrat în gura văii Că Trăsnea într-un şanţ s-a răsturnat. Ortacii, cum n-au vreme de holbat, Îl lasă lat pe ... cúcura măcăii.
Într-un târziu, cu greu când se ridică, Puhoi de umbre negre-l împresoară: Pisici, ciovici, strigoi în pod la moară – Şi-o ia la fugă val-vârtej de frică.
Uitase, bietu,-n salturile-i alegre, Că noaptea toate mâţele sunt negre.
|
Nicolae Mătcaş 12/19/2019 |
Contact: |
|
|