Trei poeme
Nu mi-e teamă...
Nu mi-e teamă că voi muri, E atât de obişnuit, Încât nu mai poţi schimba sensul Început, în istorie, ca un mit. Mi-e milă de mâinile acestea, Putrezind vor mângâia umbra pământului, Departe de umbra părului tău, Mai subţire, în ultima vreme, Ca a mesteacănului. Preluând o idee, m-aş putea compara cu trestia. De-atâtea gânduri, trupul se apleacă Spre-un orizont de care nimeni nu scapă. Să nu stric impresia, Mulţumit c-o fărâmă de fericire, Las ziua de mâine urmaşilor, În timp ce mă duc la izvor.
Întrebări simple
Străluce etern Ochiul stelelor Sub care se aştern oasele morţilor... Cine-l va privi Din vremea care vine Să simtă c-am fost şi eu Un fior de viaţă, Cu pasul greu, Încărunţind spre veşnicie Alături de curgerea unui izvor. O, Doamne, cine ştie?
De-o viaţă
De-o viaţă Vreau să învăţ viaţa Şi am să mor de dorul ei. Ştiu c-am învăţat iubirea. Mi-e destul! Şi ce vrei Să fie mai mult? Întrece firea.
......................................
Constantin Teodorescu, Kitchener ON
|
Constantin Teodorescu 10/23/2019 |
Contact: |
|
|