Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Sa lucrăm intelept

Caoitolul 16 al Evangheliei Sfântului Apostol și Evanghelist Luca, include și parabola despre iconomul necredincios.Este un text mai lung dar nespus de semnificativ.Am să îndrăznesc să îl rezum și să lămuresc unele dintre detaliile privind vremea istorică.

Se spune,”..era un om bogat care avea un iconom,și acesta a fost pârât lui că-I risipește avuțiile”.În acele vremi,oamenii avuți,bogații,nu își administrau direct posesiuniile.Ei aveau administratori care se ocupau de aceasta și erau numiți iconomi.Acești iconomi aveau legătură directă cu cei subordonați și tot ei erau cei care le puteau face viața foarte amară.Oricum,iconomul cu pricina, a fost pârât stăpânului său că nu este corect și în consecință stăpânul îi cere socoteală și îl înștiințează că nu va mai avea acel iconomat.

Iconomul cu pricina era înspăimântat.El era conștient că doar din asta putea trăi și era le fel de conștient că altceva nu știe și nu poate să facă.Zice el:”Ce voi face,că stăpânul meu ia iconomia de la mine?Să sap nu pot;să cerșesc,mi-e rușine.”Iconomul incorect în esență își vine în fire și privește în sinea lui critic.Își da seama și ce poate,și ce nu poate și mai ales își da seama că răul făcut de el trebuie îndreptat.Că doar în acest chip va putea avea ajutor și înțelegere de la semenii săi.În consecință el cheamă pe datornicii stăpânului său,unul câte unul și din răvașele de datorie le scade drastic.Pentru acțiunea lui ,stăpânul sau îl laudă.Ce înseamnă aceasta? Oare înșelătoria să fie justificare? La nici un caz.Realitatea este alta.

La vremea respectiva,când secta fariseilor domina și controla aproape totul,falsitatea,prefăcătoria erau mod de viață.În chip concret.Cămătăria nu era îngăduită dar era practicată.Pentru a înșela și “salva” aparențele practica era următoarea.
Cel care era nevoit să se împrumute,peste ceeace ce lua împrumut și peste ce ar fi fost o rezonabilă adăugire,trebuia să semneze mult mai mult.Nu era camătă pe față,dar era în spirit și formă.Nu trebuie uitat că această camătă intra în buzunarul “iconomului”,căci stăpânul lua doar ce era cuvenit lui.Dar cum ziceam iconomul cu pricina și-a venit în fire.El a tăiat toată camăta și adausul necuvenit,s-a pocăit în față celor pe care îi impilase și acest lucru l-a aflat stăpânul lui care îl laudă.Nu este greu de înțeles că această parabolă se referă la relația cu Dumnezeu.
“Stăpânul” este Dumnezeu,iar iconomul este fiecare dintre noi.Fiecăruia dintre noi I se încredințează daruri,bunuri care aparțin lui Dumnezeu.Pentru modul în care vom folosi aceste bunuri,aceste daruri, vom fi judecați.
Fiind oameni și fiind într-o stare căzută, de cele mai multe ori,dacă nu întotdeauna, greșim,folosim rău darurile primate.Dar “Stăpânul” este milostiv și este gata să ne ierte dacă vom caută să renunțăm la greșeală și la repetarea ei.Iar aici trebuie să înțelegem ce este starea de păcat și câtă vreme este ea îngăduită.
Păcatul este îngăduit doar până își împlinește rostul pentru care a fost îngăduit;până ce demonstrează cum s-a decis “omul”,toți și fiecare,pentru, sau împotriva lui Dumnezeu.Păcatul este îngăduit numai ca demonstrație liberă a omului că nu vrea să asculte de Dumnezeu.Dar el nu este îngăduit să crească la nesfârșit și să năruie creația lui Dumnezeu.Cu liberă voie este comis păcatul,dar tot cu liberă voie este pocăința și rugăciunea de iertare.Iar la acestea din urmă Dumnezeu ne lasă deschisă calea spre “casă”:ieri,azi,întotdeauna.


Alexandru Nemoianu / Michigan





Alexandru Nemoianu    8/1/2019


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian