Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Indârjirea de-a exista

Se spune că atunci când un bătrân moare, e ca şi când o bibliotecă ar arde.

V-aţi întrebat vreodată ce e în mintea unui bătrân?
Nu, nu vă gândiţi la bunicii voştri, n-o să-i vedeţi niciodată altfel decât sfătoşi, bucuroşi să vă vadă.
Gândiţi-vă la cei pe care îi vedem trecând printre noi, cu pasul greoi, legănat, cumpănind parcă vremurile prin care-au fost şi înţelegerea rosturilor lor.

Merg încet prin mulţimea grăbită, unii încă zvelţi, alţii gârboviţi, ducându-şi, însă, cu toţii demnitatea adunată toată într-o fărâmă de om acum.
Uneori îi înghiontim alergând, alteori ne lovim de-a dreptul în încetineala lor şi le aruncăm priviri mustrătoare, nervoşi că ne-ncurcă.
Dar ei trec cu încăpăţânare mai departe, îşi fac cu greu drum prin graba noastră zilnică - şi privesc drept înainte, parcă urmărindu - şi consecvenţi crezul de-o viaţă, destinul asumat, parcă urmărindu-şi, cu încrâncenare, un vis entuziast din tinereţea lor luptătoare.

Ii vedem pe "bătrânii noştri" la biserici, nemişcaţi şi rugători, îi vedem prin mulţime, prin aglomeraţia străzii, pe sub cerurile sumbre ale oraşelor de acolo sau de aici, cuminţi, nebăgaţi în seamă, ducându-şi cu ei amintirile unor lupte de-o viaţă.
Până-n ultima zi a trecerii lor printre noi, nu vor renunţa să mai scrie câte-o carte, să picteze, să meargă la un concert, să ne mai povestească nouă, celor ce vrem să-i ascultăm, întâmplări de demult şi să-i înţelegem.
Cât de uitaţi se simt mulţi dintre ei!
Cât de părăsiţi sunt ei în preocupările noastre !
Si cât de văduviţi, de secătuiţi trebuie să fim noi, dragii lor, de pierderea comuniunii permanente cu ei !

Ar trebui, câteodată, când suntem năpădiţi de durere, de griji, când suntem descumpăniţi, să ne furişăm în preajma lor doar pentru a le privi chipul. Să le sorbim din inimi frumuseţea bucuriei lor la vederea noastră.
Ar fi de ajuns. Nici nu ar trebui neapărat să mai spunem ceva. Pentru că, în iubire, nu întotdeauna e loc de cuvinte.
Oare de ce ne este dat ca, aproape mereu, să ne mărturisim iubirea atunci când e deja târziu, când cel de lângă noi s-a mutat dincolo, în cealaltă calitate a fiinţei ?

In adolescenţa noastră, mulţi dintre bătrânii de astăzi au însemnat exemple de curaj, demne figuri ale urbei în care am trăit, personalităţi care impun respect şi apreciere.
Acum afişează resemnare, o undă de tristeţe.
Poate nu am fost şi nu suntem, de fiecare dată, de acord cu ei, poate ni se par uneori cam naivi, poate senili alteori, poate-i considerăm, în sinea noastră, trişti cavaleri ai unei cauze pierdute.
Poate, inconştient, ne înfurie faptul că ei sunt mărturia vie a ceea ce noi vom deveni, căci, inexorabil, timpul nu iartă şi noi suntem bătrânii de mâine.
Pe de altă parte, cu cât viaţa ne depărtează de ei, ne amintim tot mai mult fapte, întâmplări care-i fac speciali şi iubiţi, care-i fac aşa cum sunt, înţelegând că noi suntem o torţă menită să ducă mai departe flacăra iubirii lor.

Niciodată bătrânii noştri nu rămân singuri.
Dacă noi uităm să le sărutam mâinile obosite de truda căutării lor, obrajii sidefaţi în aşteptare, Dumnezeu îi cheamă la El să le restaureze iubirea fracturată de nepăsare.
De aceea, cu atât mai mult, trebuie să le respectăm "bătrânilor noştri" îndârjirea de-a exista - şi să le recunoaştem voinţa cu care-şi duc misiunea până la capăt, ca să ne lase nouă moştenire idealurile lor .







Dumitru Puiu Popescu    7/28/2019


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian