O mare inselare
Una dintre cele mai mari inselari este cea de a considera smerenie stari care, de fapt ,sunt de mandrie si autojustificare.Autojustificare care,cel mai adesea,cuprinde pe cei apropiati ale caror cai rele la aprobam din falsa sentimentalitate lacrimogena de mahala.Acoperim si “justificam” actiuni miselesti,ant-umane si anti crestine pe care le comit,sau carora le stau complici,rubedenii ale noastre si ne linistim numind asta “dragoste”.Nu este dragoste,este complicitate la rau.Cred ca exista cateva explicatii ale acestei inselari si o privire lamuritoare poate fi de folos.
Într-o privire de ansamblu si superficial,comoda, vom putea spune,"oamenii sunt la fel".Aici este o clara confuzie intre aparent si real.În esență suntem asemănători anatomic,dar deosebiți în fizionomii și cei care excelează,sunt cei care dau adâncime deosebirii.Cei buni si inteligenti au un aspect care in esenta este frumos. Cei rai si prosti sunt si foarte urâți,după cum și gandirea lor este urata..Este cu totul greșită și falsă percepția că standardele se așează de "sus" în "jos",de la “bine” spre “rau”,Ele se așează invers,de la rău la bine,și binele strălucește prin contrast cu răul.Deci,în "mare",superficial ,suntem asemănători.Dar această asemănare proclamată este poate cea mai jalnică manifestare de superficialitate.
Oamenii nu sunt ‘la fel” si nu sunt egali,sunt diferiți,fiecare este altfel și fiecare are importantă,în bine sau rău.Nici ca gen nu suntem la fel,exista diferenta fundamental intre masculin si feminine și,în vorba Francezului,"trăiască diferența".
Acestea fiind spuse este interesant de urmărit modul în care se așează orânduirile omensti.Modul în care ele pot fi mai bune,ori mai rele.
În această devenire a așezărilor,sistemelor omenești se poate vedea limpede importanță fiecărei persoane.Căci de fibra morală a fiecărei persoane,de capacitatea ei de a se opune compromisurilor și inselarilor oamenii ,in functie de acestea,pot trăi oamenii decent,sau pot trăi sordid.
Între inselari,poate cea mai frecventă și mai stricătoare este părerea de sine "autosuficiența".
Este manifestarea plenară,fără acoperire a unei stări sinistre,autosuficiență,mulțumirea și părerea de sine.Aici se încalcă îndemnul,"cine nu mă iubește mai mult decât pe copii,frați mama nu este vrednic de Mine"Matei 10;36. Și omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casă lui.Iar mai departe:
“ Cine iubește pe tată ori pe mama mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cine iubește pe fiu ori pe fiica mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.”Matei 10;31.
Este aici subliniat că poruncile lui Dumnezeu nu sunt opționale.Putem și avem obligația de a iubi pe căsnicii noștri dar fără asemănare avem obligația de a iubi pe Dumnezeu și poruncile lui.Putem și avem datoria să ne iubim căsnicii dar mai mare obligație avem să le spunem,verde în față,atunci când încalcă voia lui Dumnezeu.Viata creștină și prin asta înțeleg viața în Ortodoxie,singura credință creștină autentică și mântuitoare,este dificilă și pretinde sacrificii.Dar aici,mai toți,comitem o greșeală.Ne imaginăm că aceste sacrificii înseamnă mai ales disciplinarea trupului,prin post,abstinență,chin.Toate acestea sunt însă doar mijloace pentru disciplinarea trupului și pentru călirea sufletului,pregătirea lui pentru a fi vrednic,măcar,să se roage.Iar esențială condiție este smerenia,constinta nevredniciei personale.Acesteia în chip necesar îi trebuie adăugată relația de dragoste sinceră și în umilință față de aproapele.Capacitatea de a vedea în el,întotdeauna,chipul lui Hristos,cel prin care am fost aduși în ființă. Viața creştină,în Ortodoxie, este un război duhovnicesc purtat până la moarte.
Nu exista putinta de compromis si atunci cand este de ales intre porunca bisericeasca si obiceiuri proaste si pacatoase ale rubedenilor nostre nu exista posibilitate de alegere.Putem sa ne iubim rubedeniile dar sub nici o forma nu putem sa iubim pacatele lor si in plus avem datoria morala de a numi pacatul pe nume,fara eufemisme,fara discretie si pudoare de mahala, care convin celui rau.Sunt asa de multi parintii care se pierd sip e sine sip e copiii lor atunci cand nu doar ca acopera pacatele evidente al copiilor dar le sijustifica.De cate ori nu am auzit fiecare dintre noi penibila lamentatie,”pa ice era sa faca bietul copil” sau,mai jalnic,”unii fac si mai rau”.In acest fel si cu asemenea “justificari” ne asiguram nou si celor pe care credem ca ii “aparam” pierderea acestei lumi si a celei ce vas a vie.Vrăjmaşul omului,necuratul,ne pune dinainte capcane bine-meşteşugite şi aruncă în noi nenumărate ispite și curse viclene și ucigaşe pentru suflet.Asupra multor oameni lumeşti aruncă momeala atracţiilor lumii şi a iubirii de cele materiale, prin mândria bogăţiei, a ostentaţiei, a dorinţelor trupeşti şi a plăcerilor.Acestea sunt ispite "groase",grosolane,care ne fac să arătăm proști și mulumiti de sine.Gata să privim de sus pe cei săraci și mai ales gata să îi ignorăm și disprețuim.Dar încă mai distrugătoare sunt ispitele "subțiri",cele care izvorăsc din mândrie și părere de sine.
Acestea sunt mulţumirea de sine, autoîndreptăţirea şi autosuficienţa, pe care ne este aproape întotdeauna cu neputință să le conştientizăm. Orbiți,mulțumiți de noi înșine ne adâncim din prăpastie în prăpastie și repetăm păcatul trufasului fariseu:"mulțumesc că nu sunt la fel ca ceilalți oameni".(Luca 18;11)De aici până la trufie nu mai este decât un pas.Si tot un singur pas este până,poate,la cea mai mare înșelare,a considera trufia drept smerenie.O confuzie cu urmări mortale.
Pentru păcătosul stăpânit de părere de sine și de autosuficienţă, este foarte greu să lase gândul bun și mantuitor să intre în sinea lui.Pentru cel mândru,autosuficient si stăpânit de părerea de sine ,răul,starea rea,ajunge să fie considerate virtuți.Teribilă înșelare! Singur gândul smerit poate alunga toate ispitele.Doar constinta că te afli în păcat și constinta că "lumea" nu poate salva și că necontenit trebuie să ceri milă lui Dumnezeu te poate lumina și mântui.Demonii știu că doar smerenia îi poate înfrânge.Această armă, a smereniei sincere ,ne poate apropia de Dumnezeu și de Împărăția Lui.Doar cu smerenie si dragoste putem sa ne ajutam pe noi si pe cei din jurul nostru.Sa ne bucuram in smerenie si sa o urmam necontenit!
Alexandru Nemoianu
Istoric / Michigan
|
Alexandru Nemoianu 6/28/2019 |
Contact: |
|
|
