Festivalul Portului Popular la Biserica „Sf. Ilie Tesviteanul” din Schomberg, Ontario, Canada.
O duminică ca oricare alta, mai luminoasă poate pentru că în sfârșit e vară și în Canada. Pe mulți dintre românii stabiliți în Ontario îi întâlnești la bisericile românești, dintre care una recent transformată în biserică ortodoxă este Biserica „Sf. Ilie Tesviteanul” din Schomberg, Ontario. Astăzi enoriașii acestei parohii îmbracă haine populare românești din zonele etnografice din care provin, costume maramureșene multicolore, straie moldovenești asortate cu opinci, bondițe brașovene și clopuri din Oaș.
Interesantă este mândria oamenilor din toate colțurile țării și din Republica Moldova, partea pierdută a României Mari, îmbracând hainele populare românești în public, nu pentru că sunt filmați sau merg la vreun eveniment patriotic, ci pentru că așa simt, așa vor să fie văzuți, pentru că sunt mândri că aparțin culturii române și neamului românesc. Român nu înseamnă a locui în România, român ești pentru că așa simți, este o stare de spirit.
După slujba creștinească, Ansamblul Popular al Tinerilor din Kitchener Ontario a prezentat dansuri populare din mai multe zone ale țării. Atât de multă bucurie pe chipurile unor tineri nu am văzut de mult timp. Nici audiența nu a fost mai prejos, îndelungi aplauze răsplătind talentul și dăruirea dansatorilor având fețele îmbujorate de efort. Parada portului popular a întregit festivalul, copiii și adulții înscriși în concurs prezentându-și costumele. S-au auzit denumirile specifice pentru fiecare piesă de îmbrăcăminte și încălțăminte, folosind cât mai multe cuvinte regionale.
Pentru generația nostră, cea care a refuzat a trăi într-un comunism reformat, descoperirea patriotismului din noi este ca o eliberare, ca atunci când vezi lumina de la capătul tunelului. Nu noi suntem anormali, idea de patriotism amestecat cu naționalism de orice fel este anormală. Normal este să-ți iubești țara în care te-ai născut, limba pe care ai învățat-o de la mama, portul popular cu care bunicul tău s-a înmormântat, poezia și cântecul pe care stămoșii tăi au murmurat-o pe câmp sau la război. Iubirea de țară trăită de emigrant, de românul de pretutindeni, este diferită de sentimentul național stârnit de politicianul care are nevoie de voturi.
Bisericile românești din străinătate nu sunt numai lăcașuri de cult, ci locuri unde românii se simt acasă, înconjurați de icoane pe care le știu din copilarie, de grai străbun și de oameni care prețuiesc aceleași valori. Așa cum îmi place să spun, biserica noastră a românilor de pretutindeni, este ca un sat de oameni care vor să fie împreună, pentru că ei au ales această cale. Este miraculos cum găsești punctul de sprijin în interiorul tău, în graiul strămoșesc, în credința ortodoxă și-n portul popular.
Bunicul meu a fost îngropat în straie populare, a fost ultima lui dorință, și noi ajunsesem să ne fie rușine a îmbrăca costumul popular în public, atât de mult a fost denaturat sentimentul național sub comunism. A trebuit să trecem oceanul pentru a redescoperi românismul din noi, credința strămoșilor, portul popular și bucuria de îmbrăca camașa națională în public. Măcar pentru asta și a meritat.
Cine își închipuia acum vreo douăzeci de ani, că vom construi biserică ortodoxă în Canada? Cine își închipuia că vom cânta imnul național ca pe Tatăl Nostru? Se pare că Dumnezeu îi dă omului exact ceea ce are nevoie pentru a rămâne om. Nu-ți mai place în România, ia vezi cum e să trăiești departe de ea, ia vezi cum e să-ți dorești a mai auzi limba română, ia vezi cum e să nu mai ai o biserică ortodoxă unde să poți spune o rugăciune.
Mulțumesc lui Dumnezeu, preotului paroh Ciprian Pașca, și comunității românești din jurul bisericii „Sf. Ilie Tesviteanul” pentru deschiderea către cultura română, obiceiurile românești, portul popular, limba română și crearea unui colț de Românie în Canada.
|
Ioan Cojocariu 6/10/2019 |
Contact: |
|
|
