Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivã 2019
Articole Arhivã 2018
Articole Arhivã 2017
Articole Arhivã 2016
Articole Arhivã 2015
Articole Arhivã 2014
Articole Arhivã 2013
Articole Arhivã 2012
Articole Arhivã 2011
Articole Arhivã 2010
Articole Arhivã 2009
Articole Arhivã 2008
Articole Arhivã 2007
Articole Arhivã 2006
Articole Arhivã 2005
Articole Arhivã 2004
Articole Arhivã 2003
Articole Arhivã 2002


Poezii, in versiune bilingva: franceza-romana.

La sortie de labyrinthe –

Des instants brûlent à la fondation des temples,
en ébranlant leurs dalles, on sent
la plainte des chaînes.

Plus loin du soleil,
l'île vierge émergée
de la mer
( on y pénètres avec des frissons ).

J'ai embrassé le vent, en pensant que c'étaient tes yeux!
Comme un messager invisible,
le vent voyageur m'a donné le baiser.

Parfum léger, mystère parmi les étoiles,
Seules tes lèvres dans mes rêves!
Le mystère enveloppe
tes rêves,
un monde où peu de gens peuvent accéder.

Des pièges de pensées,
on les déploie vers demain,
on avance
dans la flamme éteinte de la torche,
parmi des voix,
sa respiration brûle ton oxygène.

Deux moments les séparent -
tellement proche et tellement loin...

Bloqué parmi les ruines,
ses pas l’ont piétiné.

Elle doit asseoir de nouveau
le mosaïque des pièces,
en chuchotant un appel.

Des ailes lourdes
continuent leur vol
vers le zénith.

- lumière cueillie dans le cercle de l'amour -


Ieşirea din labirint

Ard clipe la temelia templelor,
urnind lespedea simţi
vaierul lanţurilor.

Mai departe de soare,
insula virgină
apărută din mare
( cu fiori pătrunzi în ea ).

Am sărutat vântul, crezând că-s ochii tăi!
Un mesager nevăzut,
vântul călător mi-a dăruit sărutul.

Parfum suav, mister printre stele,
doar buzele tale în vise!
Misterul învăluie
visele tale,
o lume unde puţini au acces.

Capcane de gânduri
despleteşti spre mâine,
înaintezi
în flacăra stinsă a torţei,
printre voci,
respiraţia ei îţi arde oxigenul.

Două clipe-i separă –
atât de aproape şi-atât de departe...

Blocat printre ruine,
paşii lui călcau peste el.

Ea trebuie să reaşeze
mozaicul pieselor,
şoptind o chemare.

Aripile grele
îşi continuă zborul
spre zenit.

– lumină strânsă în cercul iubirii –


L'amour oublié se naît quelque part – Irina Lucia Mihalca
Traduction par: Gabriela Tudose

C'est la nuit des nuits où
- comme une fenêtre à la résurrection du vol -
Je me suis ouvert vers toi pour créer
Un nouveau monde,
En partant au moment tardif indiqué par les cœurs!

Un ange nous chante le poème
Dedans de l’enveloppe des mots, grâce à quoi,
Le ciel nous peint avec si beaucoup de couleurs
Nos pas et nos pensées,
En me gardant comme un vif souvenir
Dans les courants de la vie, à travers les époques.

Tu es toujours l'expéditeur
Et le destinataire d'un nouveau rêve,
Mais le ruisseau sera
En chacun au-dedans de nous-même.

Mes ombres se reposent légèrement,
Sur tes blessures ouvertes mises,
Sur le chemin de l’amour,
Blessures portés par des vies en secret,
D’où les perce-neiges fleuriront
Comme ils sortissent d’un printemps éternel
D’un scintillement d'eau,
D’un éclat du soleil
Ou de toutes les recherches possibles.

Tu sens que la vie est devenue
Une route tout-à-fait inconnue.
Quelles passions profondes, malcomprises,
Sortent continuellement par-dessous
Du voile bien rangé sur chaque fibre de vie!

Tu sembles me chercher là-bas, dans les endroits
Qu’on a déjà visité.
Les nouages se dissipent,
L’ombre est coupé par une tache de lumière,
On peut écouter le chant de la flute
Rappelant la pluie,
Venant des horizons qui s’ouvrent devant toi,

Les portes verrouillées sont cassées
Des désirs coulent
Sans fin sur un ruisseau de l’espoir,
Tu embrasses un chemin plein d’étoiles
Dans le courant du Ciel
Alors une larme coule dans la poussière cosmique.
La vibration bouge dans l’éternité de la nuit
Vers les âmes engourdies en raison de l'éloignement
Des voix roulées coulent, montent, se dissolvent.

L’amour oublié se naît quelque part,
Sur le radeau de la sombre solitude.
Des vives images dansent dans le miroir,
Suivant des battements d’ailes
Tu pénètres profondément,
Comme dans une transe - une joie mystique,
Des courbes concaves, des attouchements de lumière,
Des baisers fleuris, des déchets de rêves,
Des orages, des toners, des éclipses,
Des désirs percés,
Des vagues de feu, des explosions, des feux d’artifices -
La solitude paraissait qu’elle supprime son pouls
Pour tout ce qui suivait.

L’eau coule parmi des pierres – épreuves
Ton univers se perd
Et renaît dans la vérité désirée.

Tout est encore enveloppé en brouillard
Sur le chemin profondément
Indéfini au dedans de nous-même,
Tu as cherché une seconde sur tes ondes,
Insondables de labyrinthe intérieur,
Au dedans de l’abîme de mon univers.


Se naşte iubirea uitată undeva

E noaptea nopţilor când,
- fereastră spre învierea zborului -
m-am deschis spre tine să făurim
o lume nouă,
pornind la ceas târziu al inimilor!

Un înger ne cântă poemul
din învelişul cuvintelor, prin care,
cu-atâtea culori, cerul ne pictează paşii
şi gândurile, păstrându-mă,
prin curenţii vieţii, o vie amintire,
peste toate timpurile.

Eşti mereu expeditorul
şi destinatarul unui nou vis,
însă izvorul va fi în fiecare din noi.

Pe drumul iubirii, umbrele mele
se-aşează uşor peste rănile tale deschise,
purtate de vieţi în mare taină,
din care vor răsări ghioceii
ca dintr-o primăvară eternă,
din licăr de ape,
din rază de soare, din căutările toate.

Simţi că viaţa
a luat-o pe un drum necunoscut.
Ce pasiuni adânci, neînţelese,
ies permanent de sub vălul bine aşezat
peste fiecare fibră de viaţă!

Parcă mă cauţi, acolo, în locurile
prin care-am mai trecut,
norii se risipesc,
întunericu-i spart de lumină,
cântecul flautului ce-aduce ploaia
se-aude în zările
ce se deschid-naintea ta,
porţile ferecate sunt zdrobite,
pe-un râu al speranţei curg
doruri nesfârşite,
în vârtejul Cerului îmbrăţişezi
un drum plin de stele,
o lacrimă îţi picură-n praful stelar.

În eternitatea nopţii
se mişcă vibraţia spre sufletele
amorţite de-atâta departe,
glasuri rostogolite curg, urcă, se dizolvă.

Se naşte iubirea uitată, undeva,
pe raftul singurătăţi pustii.
În fâlfâiri de aripi,
imagini vii dansează în oglindă,
pătrunzi tot mai adânc,
ca-n transă, - o bucurie mistică,
concave curbe, atingeri de lumină,
săruturi înflorite, risipă de vise,
furtuni, fulgere, eclipse,
străpunse doruri,
valuri de foc, explozii, artificii -
însingurarea apăruse să-ţi ţină
pulsul suspendat
pentru tot ceea ce urma.

Peste pietre de-ncercare curge apa,
universul tău moare
şi renaşte-n adevărul dorit.

Totul e încă ceaţă pe drumul
adânc nedefinit din noi,
în labirintul lăuntric
ai căutat o clipă pe undele tale,
mult prea adânci, din abisul lumilor mele.


Le ciel de mon âme – Irina Lucia Mihalca
Traduire par : Laura Lucia Mihalca


Tout en observant le présent eternel, tout coule
dans ce silence rien ne peut respirer, ne peut bouger,
submergée dans les profondeurs,
la vérité trouvera son chemin,
Même si le voile ivoire de l'oubli
te couvre partout, partout

Nos cœurs sont dans un sablier.
Tu peux le casser, si tu veux.
Un temps d'un jour est tout ce que tu désires.
Cela suffit, nous ne pouvons
pas demander au jour et à ses émotions
plus que nous pouvons accepter!

Notre ciel intérieur nous parle,
les couleurs sont plus intenses,
on peut caresser ce ciel,
une saison de l'amour, la notre.

Fusionnée avec toi,
je commence a me connaitre vraiment.
Portée par toi, les horizons s'ouvrent,
les distances se dispersent,
l'image gagne des contours insoupçonnés.

Je marche vers les Salles Amenti,
je respire l'air mystique de la soirée,
je reçois des fragments, inondée,
avec une force
qui me tient liée là où tu es.
Dans mon cœur, tes sentiments
ont empruntés des chemins infinis.
Qu'est-ce que c'est impossible dans cette histoire?
Une source d'eau coule souvent vers le monde.
Tout ce que j'ai besoin, je trouve à l'intérieur.
- Viens, je veux t'embrasser, partout,
- des contours, des lignes, des points -
je suis ravagé, tu arraches de moi
une fontaine creusée dans l'abysse de la terre!

Tu tiens mon visage dans tes mains
et tu me regardes directement dans les yeux,
je sens mon cœur,
tout se révèle pour moi.
Je m'assois dans le lieu le plus propre,
là ou l'amour de soi nous fait vibrer,
comme une dépendance
nous nous sentons complets,
nous découvrons nous-mêmes.

Le cœur ouvert, nous communiquons,
l'étincelle apparait, la liaison est née,
tu parais le connaitre il y a une éternité.

Je sens comme ton corps lutte avec force
Touche mon cœur, tu sentiras qu'il bat
comme celui d'une tourterelle
prise dans mes mains.
Il se bat avec désespoir,
il ne sait pas qu'est-ce qu'il se passe,
le désir de vivre et la liberté du vol.
Je veux sentir tes lèvres,
car là je sens le vol vers l'infini!
- tu murmure dans le même temps
avec la danse de l'amour, avec la danse de la vie...

Cerul din inima mea –

Eternul prezent, totul trece şi curge,
în acea linişte nimic nu respiră,
nimic nu se mişcă,
scufundat în adâncuri, adevărul îşi va găsi calea,
chiar dacă voalul ivoriu al uitării
te-acoperă mereu şi mereu.

Inima mea şi-a ta sunt într-o clepsidră.
Poţi să o spargi de vrei.
Un timp de o zi e tot ce-ţi doreşti.
Ajunge, zilei, trăirea ei,
să nu luăm mai mult decât putem duce!

Cerul din noi ne vorbeşte, culorile sunt mai intense,
sărut cerul acesta, un anotimp al iubirii,
un anotimp al nostru.

Contopită-n tine, încep să mă cunosc.
Purtată de tine, zările se deschid,
distanţele se risipesc,
imaginea prinde contururi nebănuite.

Păşesc în Sălile Amenti, respir aerul mistic al serii,
primesc fragmente, copleşită, o putere
mă ţine parcă legată în tărâmul în care eşti.
În inima mea, trăirile tale au luat
drumuri fără număr. Ce e imposibil?
Un izvor se deschide mereu spre lume.
Tot ce am nevoie port lăuntric.
- Vino să te sărut peste tot
- contururi, linii, puncte -
sunt răscolit, din mine smulgi
o fântână săpată-n adâncul pământului!

Îmi ţii faţa în mâinile tale
şi mă priveşti în ochi, îmi simt inima,
totul se conturează în mine.
Mă aşez în locul cel mai curat,
acolo unde vibrează
iubirea de noi, o dependenţă,
ne simţim întregi, ne descoperim.

Cu inima deschisă comunicăm,
apare scânteia, se naşte legătura,
parcă-l cunoşti de-o veşnicie.
- Îţi simt cum zvâcneşte tot trupul.
Atinge-mi inima, bate ca la o turturea
prinsă-n mânile mele.
Cu disperare se zbate, nu ştie ce se-ntâmplă,
dorinţa de viaţă şi libertatea zborului.
Vreau buzele tale,
acolo simt zborul purtat spre infinit!
- şopteşti în dansul iubirii, în dansul vieţii...



Irina Lucia Mihalca
Traduction par: Gabriela Tudose





Irina Lucia Mihalca    3/27/2019


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian