Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Printemps des poetes, de Ziua mondială a Poeziei -Poeme

Dacă treci cu galaxia

Dacă treci cu galaxia prin dreptul ferestrei mele
Să îmi faci un semn sau două ca de bună revedere

Dacă treci cu galaxia încărcată cu gutui
Să-mi arunci şi mie una albăstrită cu pistrui

Dacă treci cu galaxia pe la geamul meu deschis
Fă să plouă peste mine cu alune din cais

Dacă treci cu galaxia şi-ai de gând să te opreşti
Să-mi aduci una sau două din acele nuci cereşti.

Si en galaxie

Si en galaxie tu passes par devant ma vitre ŕ moi
Fais-moi, je t’en prie, un signe, si tu veux que je te voie!

Si tu passes avec le ciel tout plein de coins parfumés
En laisse-moi un bleuâtre piqueté de taches dorées!

Si tu passes en galaxie devant ma fenętre ouverte
Fais que tombe sur moi la pluie d’abricots et de noisettes!

Si tu passes en galaxie et si tu veux t’arręter
Apporte-moi des noix célestes de ton jardin étoilé!



Trei zile

Flori, înfloriţi şi împodobiţi toamna cu zel
Căci peste trei zile mă voi întâlni cu el

Soare, să nu te cerţi cu luna în vreun fel
Căci peste trei zile mă voi întâlni cu el

Ploi, nu m-ademeniţi în dansul vostru rebel
Căci peste trei zile mă voi întâlni cu el

Nici voi poduri nu mă-ngropaţi sub grinzi de oţel
Căci peste trei zile mă voi întâlni cu el.



Trois jours


Fleurs, fleurissez et ornez l’automne doux
Car dans trois jours nous aurons rendez-vous

Soleil, attends la lune et pardonne lui tout
Car dans trois jours nous aurons rendez-vous

Ne m’entraînez pas, pluies, dans vos vertiges fous
Car dans trois jours nous aurons rendez-vous

Vous, ponts d’acier et de bois, restez debout
Car dans trois jours nous aurons rendez-vous.



Să fie!

Să fie arşiţă ca el să-mi sufle versuri pe pleoape
Ori ger năprasnic să vin lângă el mai aproape

Să fie cerul împurpurat de lumini, dimineaţa
Ori înnorat să-mi vadă întâi sufletul apoi faţa

Să fie viscol răvăşind casele, apele în puhoi
Ori linişte ascultând ce-şi vorbesc inimile din noi

Să se întâmple totul după sufletul lui şi al meu
Ori să fie după blânda cruzime a lui Dumnezeu!...


Ainsi soit-il!

Qu’il fasse chaud et qu’il souffle des vers sur mes paupičres
Ou un froid de loup pour que tout contre lui je me serre

Que le ciel soit empourpré de lumičres ŕ la pointe du jour
Ou nuageux pour qu’il voie d’abord mon âme si pleine d’amour

Qu’il fasse gros temps éparpillant les maisons, des torrents
Ou du silence pour entendre les mots de nos cśurs innocents

Que tout advienne selon nos deux cśurs heureux
Ou que tout soit fait selon la douce cruauté du Bon Dieu!...




Drumul îmi bate la uşă

Drumul îmi bate la uşă venind de departe
Aş putea să-i deschid ţinând în mână o carte

Drumul îmi bate la uşă repede, sacadat
Aş putea să-i deschid dacă de mine ar fi însetat

Drumul îmi bate la uşă călărind pe un nor
Aş putea să-i deschid de n-aş fi şi eu călător

Drumul bate la uşă nerăbdător din pinteni
Aş putea să-i deschid dar ştiu că nu este nimeni.


Le chemin frappe ŕ ma porte

Le chemin frappe ŕ ma porte arrivant du lointain
Je pourrais lui ouvrir un livre ŕ la main


Le chemin frappe ŕ ma porte et il est tout pressé
Je pourrais lui ouvrir s’il était de moi assoiffé

Le chemin frappe ŕ ma porte, en chevauchant un nuage
Je pourrais lui ouvrir si je n’étais que voyage…

Le chemin frappe ŕ ma porte – cheval que l’on éperonne
Je pourrais lui ouvrir mais je sais qu’il n’y a personne.



Alege-l pe prinţul

O pasăre cântă, o alta se zbate:
Alege-l pe prinţul cel mai de departe

Cât iarba din jur se aprinde de şoapte
Şi roua e lacrima şoaptei în noapte

Cât cerul se sparge-n bucăţi de agate
Şi-ţi cad la picioare cu mii de păcate

Alege-l pe prinţul cel mai de departe
C-o mie de vieţi şi o singură moarte…

Choisis le prince
Un oiseau chante, un autre se débat:
Choisis le prince le plus loin de chez toi

Tant que l’herbe tout autour rougit
Et que la rosée c’est la larme de la nuit

Tant que le ciel se brise en éclats
De noires étoiles qui tombent sur tes pas

Choisis le prince le plus loin de ton cśur
Avec mille vies et pourtant une seule mort...

Ţări

Parcă-am fi în două ţări depărtate
Şi niciun drum nu le poate străbate

O ţară-i de soare, cealaltă-i de ger
Tu n-ai cum să afli de va fi să pier

Parcă am fi în două ţări fermecate
Să stea doar în galaxii separate

La tine-i devreme, la mine-i târziu
Doar corbul îmi spune dacă mai eşti viu!

Pays

On dirait que nous vivions dans des pays lointains
De l’un ŕ l’autre il n’y a pas de chemin

L’un est de soleil, l’autre est froid,
Si je disparaissais, tu ne l’apprendrais pas

On dirait que nous vivions dans deux pays enchantés
Pris dans des galaxies séparées

Chez toi c’est trop tôt, chez moi c’est trop tard
Seul le corbeau me dit que tu sois encore vivant!


Eu n-am un nuc...

Eu n-am un nuc în care să mă sui
Şi să mă duc pe trunchiul lui hai-hui

Şi să mă cuibăresc uşor năucă
În miezul alb şi dulce-amar de nucă

În creierul ei pur să-mi odihnesc
Creierul meu confuz şi omenesc

Eu n-am un nuc dar pot pe-o filă vie
Să îmi plantez un nuc cu o tichie

Sau o livadă ca să n-am probleme
Când intru-n iarna rece mai devreme

Eu n-am un nuc sub care să apun
Şi nici măcar o sosie de prun

Eu n-am un nuc sub care să visez
Că beau absint şi mă dezintegrez...


Je n’ai pas de noyer...

Je n’ai pas de noyer pour y grimper
Et, dans sa couronne vaste m’y cacher

Et de m’y nicher comme une chimčre
Dans son blanc noyau doux-amer

Le noyau de la noix est un cerveau
Oů je trouve pour le mien un bon repos

Je n’ai pas de noyer mais je pourrais
Sur une feuille blanche en planter un bonnet
Ou un verger pour m’y calmer le soir
Lorsque l’hiver trop tôt de moi s’en empare

Je n’ai pas de noyer pour dormir ŕ son pied
Ni le moindre sosie de prunier

Je n’ai pas de noyer sous lequel ręver
Boire de l’absinthe pour mieux m’en enivrer...


Traducere în limba franceză de Ion Roşioru





Victoria Milescu    3/21/2019


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian