Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Interviu cu Dr. Stephan Poen despre mezzosoprana Elena Cernei

„Elena Cernei a fost o ființă... pravoslavnică ... prin nașterea ei pe pământul Basarabiei.”
(Dr. Stephan POEN)

Anul acesta, pe 1 Martie, s-au împlinit 95 de ani de la nașterea, în prag de primăvară, a mezzosopranei ELENA CERNEI, în memoria căreia vă propun un interviu de suflet, neconvențional, cu soțul renumitei noastre artiste lirice - Dr. Stephan Poen.

***
MAGDALENA ALBU: Stimate Dle Dr. Stephan Poen, vă provoc la o discuție liberă, neconvențională, care să treacă dincolo de cadrele fixe ale interviului formal, tocmai pentru a transmite cititorului nostru sentimentul de apropiere, de comuniune spirituală aparte. O personalitate complexă, multidimensională, sub aspectul pregătirii și profesionalismului, reprezintă un caz rar întâlnit în perimetrul cultural românesc și internațional, motiv pentru care cuvântul Domniei-Voastre, scris sau rostit, reprezintă echivalentul unor lecții remarcabile de muzicologie bazate pe erudiție și interdisciplinaritate. Totuși, pentru cititorii care nu vă cunosc încă, cine este Doctorul Stephan Poen?

STEPHAN POEN: Un umanist interdisciplinar, echidistant plasat între știință și artă, medicină și muzică, fonologie analitică și estetică vocală.

MAGDALENA ALBU: - Ce personalitate v-a folosit drept model în viață sau nu ați avut un asemenea reper în sensul strict al cuvântului, ci, mai degrabă, s-a repercutat asupra formării dumneavoastră strălucite toată gama de întâlniri memorabile, pe care vi le-a oferit, de-a lungul timpului, destinul?

STEPHAN POEN: - Minunații mei părinți, Elena și Samuel, m-au crescut și educat cu toată dragostea și atenția, stimulând în mine acea tendință naturală de a fi atras de mai multe lucruri simultan, ceea ce m-a predispus interdisciplinarismului de mai târziu. Modelul meu de viață a fost preluat, deci, în familie și s-a armonizat perfect, peste ani, cu modelul de viață al iubitei mele soții, marea artistă Elena Cernei, datorită căreia mi-am consolidat capacitățile de cunoaștere și aprofundare ale fenomenului vocal în totalitatea dimensiunilor sale funcționale. Un rol foarte important în evoluția mea de la o fragedă vârstă l-au avut acei îndrumători, profesori, artiști care, în timp, mi-au devenit adevărați Maeștri, influențând favorabil gândirea mea. În acest sens, pot cita pe cei mai importanți: profesoara de pian Eleonora Berdan, definită o ”mamă spirituală” chiar de însăși mama mea; profesoara de limba română Lily Plaiu de la Liceul Matei Basarab din București și, la același liceu, profesoara de muzică Melania Roșescu, profesorul de fizică Mircea Gheordunescu; maestrul Jean Bănescu, primul meu profesor de canto; șeful de lucrări la anatomie dr. Constantin N. Cerbulescu-Șovarna, care mi-a insuflat logica și organizarea gândirii științifice biomedicale; Profesor Dr. embriologie Elena Ionescu, care mi-a pus bazele înțelegerii asupra modului în care se realizează o cercetare încă din primul an de facultate, fiind îndrumătorul primei mele lucrări științifice pe tema dezvoltării laringelui la embrionul și fătul uman; Prof. Dr. endocrinolog Aurelian Grigorescu, îndrumătorul tezei mele de absolvență cu tema ”Influența factorilor endocrini în aparatul fonator pentru voce vorbită și cântată”; Prof. Dr. Elena Tănase de la catedra ORL, care mi-a pus bazele cunoașterii clinice în domeniul otorinolaringologiei; prof.dr. Ștefan Gârbea, chirurg ORL de prestigiu, care m-a inițiat în laringoscopie și diagnostic în domeniul vocii vorbite și cântate; Dr. Ermil Nichifor, dirijor legendar al Orchestrei de Cameră a Medicilor din București, care, astăzi, îi poartă numele, sub a cărui baghetă am cântat șase stagiuni, insuflându-mi spiritul prin care Medicina și Muzica pot fi reunite organic.

Revenind, după mai mulți ani în România, am întâlnit pe Prof. Dr. Șerban Dimitrie Soreanu de la Universitatea Națională de Muzică din București, pianist, muzician, intelectual la cel mai înalt nivel spiritual, care mi-a devenit un foarte bun prieten și un excelent maestru, sub îndrumarea căruia am realizat un formidabil parcurs de Doctorat în Muzică finalizat cu Teza a cărei temă a fost Sonologie și Sonosofie în Determinismul Tonal. În timp ce Sonologia este un domeniu deja consacrat și pe care eu l-am îmbogățit cu elementele originale teoretice și practcie ale experienței personale, Sonosofia este o premieră absolută a mea bazată pe funcția sapiențială a sunetelor integrate tonal pe baza unor aprofundări analitice interdisciplinare aplicate unor baze doctrinare teologice ale Talmudului. De asemenea, în urma parcursului de cercetare interdisciplinară prilejuit de Doctoratul în Muzică și reunind elementele teoretice și practice acumulate în experiența profesională de peste două decenii, am fondat în premieră absolută și domeniul de Estetică Vocală. Felul în care s-a vorbit despre estetica vocală până la momentul când am fondat-o ca sistem doctrinar, a fost foarte empiric și simplist rezumându-se mai mult la aspecte de execuție prin aderența fidelă la indicațiile compozitorilor. Acest sistemn doctrinar elaborat de mine se bazează pe Modele Biotehnice și Analitice în Estetica vocală în care sunt integrați un ansamblu de 35 de parametri vocali derivați estetic din cei patru parametri de definiție acustică a sunetului, organizați în coordonate și linii de acțiune în discernământul analitic al vocalității oferă prilejul unei cunoașteri complete la baza unei autentice expertize vocale estetice. Aceste Modele Biotehnice și Analitice în Estetica vocală I. Modelul biotehnic și fizicitatea fonatoare, II. Modelul analitic și semiotica fonologică le-am publicat la Editura Universității Naționale de Muzică din București în în urmă unor Conferințe Doctorale pe care le-am ținut în noiembrie 2012 în cadrul programului UNMB intitulat Modele cognitive în cercetarea muzicală avansată.

MAGDALENA ALBU: - Medicina și muzica reprezintă cele două axe ale activității dumneavoastră profesionale, domeniul medical, aflându-se într-o deplină concordanță cu sfera vastă a interpretării artistice vocale. Care sunt compozitorii și creațiile muzicale preferate ale dumneavoastră și ce figuri de excepție ale foniatriei românești și mondiale vă sunt repere valorice fixe, asupra operei cărora vă întoarceți, întotdeauna, cu admirație și recunoștință?

STEPHAN POEN: - Întreaga muzică bine slujită este sublimă și imense satisfacții spirituale și culturale pot oferi compozitorii din toate epocile și școlile stilistice. La pian, am o afinitate deosebită pentru Bach, care îmi ordonează gândirea și pentru Mozart, care îmi stimulează potențialul mental. În universul vocalității, din nou Bach și Mozart, cărora li se adaugă Verdi și Wagner; sunt ca niște puncte cardinale al căror reper determină un favorabil impact analitic cu ceilalți compozitori.

În privința unor figuri de medici care să mă fi inspirat și chiar îndrumat în Foniatrie sau în zone inetrdisciplinare, aș menționa pe Prof. Dr. Ștefan Gârbea, Prof. Dr. Ștefan Ciurea, Prof. Dr. Elena Tănase, dar și pe Prof. Dr. Marco de Vincentiis de la Roma și Prof. Dr. Lucio Croatto din Padova, peste ani. Din alte specialități medicale, am beneficiat de îndrumători excelenți, precum Prof. Dr. Aurelian Grigorescu și Prof. Dr. Marcela Pitiș, Prof. Dr. Mihai Isvoranu, Prof. Dr. Ion Teodorescu-Exarcu, Prof. Dr. Nicolae Cajal, Prof. Dr. Alexandru Pesamosca.

Un fascinant model de Medic - Muzician pe care îl port în suflet este Dr. Ermil Nichifor, dirijorul Orchestrei de Cameră a Medicilor, sub a cărui baghetă am cântat șase stagiuni consecutive, în perioada 1980 - 1986.

MAGDALENA ALBU: - Marea iubire a vieții Dumneavoastră a fost și rămâne ilustra mezzosoprană a României și a lumii Elena Cernei. Înainte de a realiza un portret complex al personalității sale de artist și ambasador cultural al țării noastre, spuneți-mi care au fost circumstanțele acestei întâlniri astrale pentru destinul amândurora?

STEPHAN POEN: - M-am îndrăgostit de Elena Cernei, la modul absolut, încă de la început, la o vârstă fragedă, conștient fiind de ... curajul enorm ... al precocității unui astfel de sentiment. Primul impact cu personalitatea marii artiste a fost la radio, apoi, la televizor, după care, în sala Operei, pentru ca, după un timp, să mă prezint curajos la cabină pentru a o cunoaște personal cu toată admirația și devotamentul meu. Au urmat, apoi, circumstanțe favorabile ale unei prietenii și colaborări, care au creat un cadru favorabil împlinirii unei eterne uniuni matrimoniale, ai cărei fiori de bucurie continui să îi trăiesc în permanență. Amănunte și detalii se află într-un capitol al volumului biografic dedicat ei și pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, îl voi publica în viitorul apropiat.

Portretul complex este ilustrat prin realizările sale în premieră națională și/sau mondială, grație cărora, de foarte multe ori, a fost o deschizătoare de drumuri. Elena Cernei este prima personalitate artistică româncă onorată în evenimentele și cu distincțiile următoare: - a făcut parte din primul Cvartet de Soliști ai Filarmonicii George Enescu din București instituit în anul 1950 și din care au mai făcut parte soprana Emilia Petrescu, tenorul Aurel Alexandrescu și bas-baritonul Alexandru Voinescu; în foarte multe publicații de specialitate și comentarii muzicologice, referitor la acest cvartet s-a folosit expresia Cvartetul de Aur al Filarmonicii datorită realizărilor sale extraordinare; - evenimente în premieră națională la Filarmonica din București și la Radiodifuziunea Naționale Română: ”Requiem” de Mozart (1951), ”Missa Solemnis” de Beethoven (1952, Cantata ”Alexander Nevski ” de Prokofiev (1953), Suita ”El Amor Brujo” de De Falla (1954), ”Missa în do minor” de Mozart (1956), ”Missa în si minor ” de Bach (1956), ”Orfeu” de Gluck în formă de concert (1961), ”Alto Rhapsodie” de Brahms (1963), ”Ifigenia în Aulida” de Gluck în formă de concert (1964); - evenimente în premieră națională la Opera Română din București: ”Ion Vodă” de Gheorghe Dumitrescu (1955, premieră absolută), ”Oedipe ” de George Enescu (1958), ”Orfeu” de Gluck (1961), ”Don Carlo” de Verdi (1966), ”Doamna Chiajna” de Buicliu (1973, premieră absolută); - este prima mezzosoprană româncă afirmată pe scenele celor mai mari teatre lirice din lume, precum Teatro alla Scala din Milano, New York Metropolitan Opera House, Opéra de Paris, Wiener Staatsoper, Berliner Deutsche Staatsoper, Barcelona Gran Teatro del Liceu, Théâtre de la Monnaie de Bruxelles, Accademia des Bellas Artes Mexico City, scene unde a colaborat cu cei mai mari artiști, dirijori și regizori ai timpului său; - a luat parte la inaugurarea lui War Memorial Auditorium, Boston, Massachusetts în cadrul unei reprezentații cu ”Samson et Dalila” de Saint-Saëns, în cadrul unui turneu întreprins cu New York Metropolitan Opera (1965); - a făcut parte dintre artiștii invitați să cânte în ultimele spectacolele festive ale vechiului sediu de la New York Metropolitan Opera, în cadrul programului intitulat ”The Last Month at the Old Met” (1966); - a făcut parte dintre artiștii, care au inaugurat noul sediu New York Metropolitan Opera de la Lincoln Center (1966); - prima artistă lirică din istoria universală în triplă ipostază de libretist, regizor și interpret al rolului titular într-o premieră absolută; evenimentul a avut loc la Opera Română din București, în anul 1973, la premiera operei ”Doamna Chiajna” de Nicolae Buicliu; - este prima artistă lirică româncă invitată să cânte în stagiunea de concerte de la Dag Hammarskjold Library Auditorium of the United Nations organizată de către Cultural Society of the United Nations Secretariat (1974); - formularea în premieră absolută a Fazei Cefalice a Fonației Insonore corelată cu Presiunea Subglotică dirijată conștient ca Al Doilea Tip de Respirație în cadrul Primei Metode de Canto Științifice Personalizate, 1980; - formularea și experimentarea în premieră absolută a unor fenomenologii privind biogravitația și biostructura în cadrul unor studii și experimente, 1984; - prima artistă lirică româncă distinsă cu titlu de Membru Activ al Academiei de Științe din New York, 1985; - prima artistă lirică angajată în programe de cercetări științifice interdisciplinare dedicate Mecanismelor Fonației pentru Vocea Vorbită și Cântată și Conceptului de Vibrație de la baza vocii integrat în Structura Universală; - prima artistă lirică distinsă cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Muzică din București, 1999. A publicat patru cărți: ”Enigme ale vocii umane ” (1982, Editura Litera, București), ”Et Fiat Lux” (1987, Editura Quo Vadis, Roma) ”L'enigma della voce umana” (1988, Editura Quo Vadis, Roma), ”Et Fiat Lux” (1999, Editura Enciclopedică, București). A prezentat patruzeci de lucrări științifice la congrese internaționale de specialitate în România și în străinătate. A fost membru în juriile unor prestigioase concursuri internaționale de canto.

MAGDALENA ALBU: - Universul muzicii de operă v-a captivat dintotdeauna, aflându-vă permanent în mijlocul acestei fascinante și unice lumi. Cu ce nume de mare valoare pe plan național și global ați avut prilejul să vă întâlniți?

STEPHAN POEN: - De mic copil, am fost captivat de vocea vorbită a celor din jur și de vocea cântată, pe care o ascultam grație aparatului de radio, care era permanent în funcțiune; părinții mei observaseră că, dacă radio-ul merge, eu, fiind foarte atent, mă jucam mai încet, oprindu-mă chiar uneori și, deci, nu exista riscul să cad să mă lovesc; astfel, de la o vârstă fragedă, am început să merg la spectacole și concerte în cadrul unei progresivități determinate de evoluția receptivității mele; astfel, am ajuns să cunosc artiștii timpului, iar, cu unii, să devin foarte bun prieten.

La Teatrul de Operetă, mai întâi, am fost fascinat de personalitatea marelui artist Ion Dacian și de marii artiști ai generației sale, personalități, precum Valeria Rădulescu, Nicolae Țăranu, Lucia Roic, Lilli Dușescu, Adriana Codreanu, Cleopatra Melidoneanu, Marica Munteanu, Constanța Câmpeanu, Valli Niculescu. Un loc aparte în sufletul meu îl are marele dirijor Constantin Rădulescu, om de mare cultură și profundă înțelegere a muzicii, care mi-a insuflat o temă de gândire dezvoltată de mine peste ani: sunetul și potențialul său organic asemenea unei celule ... ; un exercițiu mental fantastic în discernământul impactului cu muzica.

Opera Română mi-a prilejuit întâlniri și prietenii cu mari personalități, precum Nicolae Secăreanu, Jean Rânzescu, Mihail Arnăutu, Constantin Bugeanu, Ioana Nicola, Cornel Trăilescu, Lella Cincu, Elena Dima-Toroiman, Nicolae Herlea, David Ohanesian, Nicolae Florei, Magda Ianculescu, Constantin Petrovici, Dan Iordăchescu, Vasile Martinoiu, Cornel Stavru, Octavian Naghiu, Elena Simionescu, Magdalena Cononovici, Corneliu Fânățeanu, Ludovic Spiess, Maria Slătinaru-Nistor, Silvia Voinea, Eduard Tumagian, Emil Iurașcu, Florin Diaconescu, Eugenia Moldoveanu, de al căror har artistic mă bucuram și a căror generozitate prietenească mă stimula în devenirea mea pe drumul cunoașterii vocii cântate.

La Filarmonica George Enescu, mai ales în perioada studenției, când eram și solistul Orchestrei de Cameră a Medicilor, am fost foarte legat de personalități, precum Mihai Brediceanu, Ion Voicu, Emilia Petrescu, Martha Kessler, Ilinca Dumitrescu. De la fiecare am avut de învățat și de reflectat pe marginea a numeroase teme și subiecte legate de aspectele tehnice și estetice ale vocii cântate.

După ce am plecat în lumea largă, am avut norocul și bucuria să întâlnesc personalități legendare, precum Renata Tebaldi, Irina Arkhipova, Virginia Zeani, Antonietta Stella, Gabriella Tucci, Anita Cerquetti, Mirella Freni, Giuseppe Di Stefano, Carlo Bergonzi, Luciano Pavarotti, Francesco Siciliani, Gianandrea Gavazzeni, Giulietta Simionato, Giuseppe Morelli, Paolo Silveri, Elisabeth Schwarzkopf, Giuseppe Taddei, Giuseppe Valdengo, Petre Munteanu, Nicolai Gedda, Victoria de Los Angeles, Georges Prętre, Nicola Rossi Lemeni, Galina Vishnevskaya, Mstislav Rostropovich, Nicolai Ghiaurov, Renato Bruson, Giuseppe Giacomini, Bernd Weikl, Elena Obraztsova, Giuseppe Sinopoli, Placido Domingo, ca să mă limitez doar la cei care au avut asupra mea o foarte mare influență. Se cuvine să menționez aici și pe Academician Zoe Dumitrescu – Bușulenga, cea care avea să devină peste ani Maica Benedicta, și cu care am legat o frumoasă și trainică prietenie la Roma pe vremea când era Director la Accademia di Romania.

MAGDALENA ALBU: - Ați legat prietenii profunde, de mare notorietate fiind legătura sufletească deosebită cu celebra soprană Mariana Nicolesco și cu soțul acesteia, Radu Varia...

STEPHAN POEN: - Prima reprezentație la care am asistat la Teatrul alla Scala din Milano, a fost ”Fetonte” de Niccolň Jommelli, în premieră absolută pentru templul mondial al operei lirice. În fruntea unei remarcabile distribuții, rolul Reginei Climene era interpretat de marea soprană Mariana Nicolesco, iar, în loja regală a teatrului, se afla ... Regina Beatrix a Olandei, în vizită de stat în Italia. Eu mă aflam într-o lojă, împreună cu soția mea, Elena Cernei, cu Renata Tebaldi și cu dirijorul Gianandrea Gavazzeni. Perfecțiunea interpretării, virtuozitatea și fascinația cântului, frumusețea scenică a sopranei Mariana Nicolesco mi-au prilejuit una dintre cele mai mari emoții artistice ale vieții mele. În zilele următoare, cercetând arhivele marelui teatru, aveam să descopăr că sopranele cu cele mai multe roluri interpretate în premieră absolută la Scala sunt Hariclea Darclée și Mariana Nicolesco.

Iar, peste ani, revenind în România, deveneam membru al Juriului Concursului Internațional de Canto Hariclea Darclée, fondat de Mariana Nicolesco. Cu acest prilej, l-am cunoscut pe istoricul de artă Radu Varia, personalitate de prestigiu mondial, autoritate absolută în domeniul artei lui Constantin Brâncuși, autorul operei fundamentale consacrată sculpturii acestuia, publicată în Europa, în America și în Japonia, prieten apropiat al lui Salvador Dalě, pe care l-a asistat la crearea muzeului său, cel mai vizitat din Spania după Muzeul Prado, interlocutor fabulos, emanând o simpatie ce catalizează entuziasmul general. Mariana și Radu sunt cei mai iubiți prieteni, care îmi umplu viața și cu care comunic permanent de oriunde ne-am afla în lume.

MAGDALENA ALBU: - Dincolo de participarea dumneavoastră în Juriul Internațional al Concursului Darclée, marea soprană Mariana Nicolesco v-a invitat, ani la rând, să susțineți conferințe pe teme majore de cultură și de artă lirică ...

STEPHAN POEN: - Festivalul și Concursul Internațional de Canto Hariclea Darclée, ctitorie a marii soprane Mariana Nicolesco, reprezintă una dintre cele mai prestigioase manifestări ale genului în lume, iar, sub anumite aspecte, este cea mai valoroasă. Din 1995 și până în prezent, au luat parte peste 2800 de tinere talente provenite din peste 50 de țări din cinci continente. Pentru manifesările Darclée, Mariana Nicolesco a obținut Înaltul Patronaj UNESCO, drept recunoaștere a contribuției la patrimoniul mondial al culturii. Organizarea perfectă asigură participanților condiții unice în lume. Festivalul, care se desfășoară în paralel cu Concursul oferă publicului seri de recitaluri, opere integrale, conferințe, Concerte Extraordinare pe Esplanada Dunării, toate cu laureați ai Concursului și cu Orchestra Festivalului Darclée. Aceste manifestări sunt momente privilegiate de afirmare a tinerilor artiști și magnifice, încântătoare seri pentru publicul entuziast și numeros. Aceste extraordinare seri au reprezentat punctul de pornire a unuI mare număr de laureați români și străini a căror carieră se desfășoară în importante teatre, culminând cu Scala din Milano și Metropolitan Opera din New York.

Atât în cadrul Festivalului și al Concursului Darclée, cât și în cadrul sesiunilor Master Classes, Mariana Nicolesco emană, suveran, o fantastică energie creatoare, care-i stimulează pe toți participanții într-o adevărată euforie.

Pentru mine, prezența la aceste evenimente constituie o continuă îmbogățire spirituală. La Brăila, în fiecare vară, este o atmosferă incredibil de frumoasă la care visez cu câteva luni înainte, când pregătesc viitoarele mele conferințe, aprofundând, împreună cu Mariana și Radu, cele mai reprezentative repere artistice și culturale ce ar putea fi omagiate, aniversate ori comemorate în anul respectiv. Este un ritual binevenit ființei mele și prin care continui să mă simt legat de țară tot timpul anului când sunt departe.

MAGDALENA ALBU: - Care a fost prima scânteie aprinsă în sufletul dumneavoastră - medicina sau arta miraculoasă a sunetelor? Mai ales că, împreună cu mezzosoprana Elena Cernei, ați elaborat un model științific unic în lume, Modelul Cernei - Poen, despre ai cărui parametri specifici aș dori să vorbiți în cadrul acestei discuții neconvenționale.

STEPHAN POEN: - La vârsta de 3 – 4 ani, am fost atras de muzică datorită aparatului de radio permanent în funcțiune în camera mea de joacă. La acea vârstă, era mult mai ușor să fiu atras de muzică decât de ... medicină ... Dar aveam o înclinație deosebită în a asculta vocile cântate la radio și ... vocile vorbite ... în mediul înconjurător ... fiecare voce, lăsându-mi o impresie mult mai puternică decât aspectul vizual. Mai târziu, prin studiile de pian și de canto, care au amplificat pasiunea pentru muzică, pentru operă și voci, am înțeles că sensul existenței mele este Medicina dedicată studiului Vocii sub toate aspectele și al sănătății vocale. Am început din primul an de studenție un lung drum de cercetare care a continuat și după absolvirea facultății și pe care îl continui și astăzi. La momentul care a marcat începutul vieții mele conjugale cu Doamna Cernei, ea se dedica deja cercetărilor științifice pentru formularea și elaborarea principiilor de la baza metodei sale de canto; ea venea de la artă spre știință, iar eu de la știință spre artă; întâlnirea era un eveniment ... inevitabil! Doamna Cernei mi-a insuflat spiritul de pătrundere și aprofundare totală a fenomenului vocal la toți parametrii și toate dimensiunile cu inițierea practică a folosirii acestora pentru vocea vorbită și cântată. Eu am onorat genialitatea viziunilor sale cu formulările doctrinare ale textelor la care lucram. Așezat la pian în timp ce ea preda Canto, era pentru mine cea mai înaltă școală prin care mă îndreptam către totala cunoaștere a fenomenului vocal. Așa s-a născut Modelul Biotehnic Vocal Cernei – Poen, pe care, de aproape două decenii, îl duc mai departe, în memoria ei.

MAGDALENA ALBU: - Ce reprezintă Viața pentru medicul Stephan Poen și de ce credeți, după o atâția zeci de ani închinați medicinei, că unii oameni aleg să renunțe la ea? Reprezintă acest lucru o renunțare de tip volițional a Ființei umane la lupta de fiecare zi cu sinuozitățile ori cu absurdul existențial sau, pur și simplu, este doar o fractură de logică a rațiunii, atunci când aceasta nu reușește să mai vadă o soluție la problemele, care o copleșesc?

STEPHAN POEN: - Pentru mine, Viața este exact ceea ce am înțeles și aprofundat în Lecturile Sacre: un Dar prin care am devenit parte integrantă a Creației Divine ... În ceea ce privește persoanele aflate în situații extreme, care să determine un gest definitiv din partea lor ... nu mă pot pronunța ... Fiecare existență este un context unic, specific respectivei conștiințe ale cărui procese interne ... nu ni le putem explica ... și nici nu cred că trebuie să încercăm să ni le explicăm ... este de ajuns o ... caritabilă compasiune ... și o ... profundă rugăciune ... Unicul lucru, pe care îl pot pronunța în contextul acestei întrebări, este acesta: trebuie să evităm disperarea oricât de grea ar fi viața noastră la un moment dat ... Disperarea este cea mai dăunătoare stare emotivă!

MAGDALENA ALBU: - Știu că Elena Cernei a fost o ființă religioasă. Când și cum v-ați apropiat de Dumnezeu? A existat un anumit factor declanșator al acestei aproprieri de sacralitate?

STEPHAN POEN: - Elena Cernei a fost o ființă ... pravoslavnică ... prin nașterea ei pe pământul Basarabiei. De la tatăl ei, Serghei Cernei a moștenit profunzimea în fața Sacralității, cultura și sensibilitatea ritualului în comunitate eclesiastă, dar și în intimitatea propriului suflet, de la mama sa, Evdokia, a moștenit forța afectivă de dăruire față de familie și de societate, iar dădaca, pe nume tot Evdokia, i-a insuflat încrederea în ea însăși. Peste ani, la 21 mai 1999, în timpul ceremoniei de conferire a titlului de Doctor Honoris Causa pentru întreaga sa carieră artistică și științifică, în discursul său, rămas în Arhiva de Filme a Televiziunii Române, Elena Cernei a spus cu lacrimi în ochi: ”M-am născut în Basarabia, acea jumătate de inimă a Moldovei ...”

Eu am fost educat în spiritul credinței de la o vârstă extrem de fragedă de către bunici materni, Grigore și Filofteia, cu care petreceam toată vara în vacanță, iar, toamna și iarna, bunica venea la București să stea cu noi. Părinții mei erau oameni credincioși, dar foarte ocupați cu profesiile lor și eu petreceam mult timp cu bunicii. Primele referiri la Dumnezeu, primele rugăciuni le-am avut de la bunici; de asemenea, tot ei mi-au dăruit ... Mica Biblie cu Icoane ... un volum cu o concentrare a Bibliei pe înțelesul copiilor și care fusese, practic, manualul lor de Religie, când erau la școala primară; este vorba de perioada 1896 – 1900, când ei erau elevi. Acest volum m-a pasionat chiar din vara de după clasa întâia, când știam să citesc și să scriu perfect. Mergeam la biserica satului, iar, iarna, la cea din cartier, cu bunica. Pe măsură ce creșteam, tatăl meu m-a educat în ebraism. Practic, am o dublă educație religioasă practicantă: ebraică și creștină; deci, în conștiința mea, se află Biblia la modul complet, Vechiul și Noul Testament. De mic copil, am început să am o stranie senzație de a nu fi singur chiar când nu era nimeni cu mine. Mai târziu am înțeles că este ... Îngerul Păzitor ... cu care am început să comunic, deși eram un licean foarte rațional și decis orientat spre Facultatea de Medicină, chiar dacă pasionat de pian și canto și cu rezultate extraordinare. Tot la liceu am început, în anumite momente, să contemplu și să meditez pornind de la unele aspecte din matematică, fizică, chimie, biologie; aceste meditații îmi întăreau convingerea în existența lui Dumnezeu și, pe măsură ce această convingere se întărea, devenea mult mai intensă acea prezență însoțitoare a ... Îngerului Păzitor ...

La Facultatea de Medicină, am simțit amprenta divină în sistemul doctrinar al fiecărei discipline parcurse. Practic, din fuziunea interdisciplinară dintre Medicină și Muzică am ajuns pe un tărâm al aprofundării credinței și a dumnezeirii de-a lungul unei gestații de de peste un deceniu și jumătate, finalizate cu o Teză de Doctorat în Muzică: ”Sonologie și Sonosofie în Determinismul Tonal”. În ampla parte de Sonosofie, am desfășurat un interdisciplinar teologic, în care am dezvoltat învățături ale Talmudului, vechiului și Noului Testament în Sistemul Tonal, elaborând o dialectică originală de integrarea punctelor de intonație la nivelul tonalităților majore și minore. Într-un cuvânt, Sistemul Tonal reflectă Creația Divină la modul foarte limpede.

MAGDALENA ALBU: - Scriați, la un moment dat, într-o poetică declarație de dragoste, peste timp, închinată memoriei soției Dumneavoastră, că numai prin Credință și Înțelepciune putem fi învingători în această viață. De fapt, sunt cuvintele Elenei Cernei, ca un testament spiritual lăsat nouă, prin intermediul Domniei-Voastre. Ca medic, de această dată, vă întreb, credeți că Omul contemporan a abandonat completamente aceste două axe de sprijin definitorii ale propriei sale existențe? Și, dacă da, mai are Ființa umană de azi o ultimă șansă de salvare din mrejele monstrului numit ”decadență”, care l-a acaparat feroce din toate părțile?

STEPHAN POEN: - Credința și Înțelepciunea sunt, într-adevăr, două axe fundamentale pentru conștiința umană. Au mai existat perioade istorice în care dictaturile au interzis formele existențiale ale credinței și înțelepciunii. Umanitatea, însă, a rezistat și a reușit să transmită latent tradiția de rcedință și înțelepciune care, la momentul istoric oportun, au fost reactivate. Epoca actuală a declanșat desacralizarea, îndrăzenala unora de a se considera stăpâni ai lumii și ai naturii, impunând principii subordonate unor interese și adoptând modalități ... dictatoriale ... Iată cum istoria se repetă sun o altă formă evolutivă ... Nădăjduiesc că, într-un viitor, conștiința oamenilor se va trezi și va dori reabilitarea valorilor și a vieții autentice ... Atunci va fi nevoie de o transmitere valorică; există o tradiție, dar ea trebuie completată potrivit ulteriorului curs al istoriei ... De aceea, o anumită zonă a activității mele și a mesajului meu către societate vizează această perspectivă pentru a cărei pregătiri ofer și eu un mesaj prin întreaga mea activitate.

MAGDALENA ALBU: - Să revenim la ceea ce trecutul ultimelor două secole a avut înscris în ADN-ul său ca punct de reper fundamental: Valoarea umană în sine, artistică, în speța de față. Și mă refer atât la mezzosprana Elena Cernei, cât la predecesoarele ei celebre din arta vocală, instrumentală sau din compoziție, precum: Hariclea Darclée, Elena Teodorini, Florica Cristoforeanu, Eufrosina Vlasto-Popescu, Maria Cebotari, Alma Gluck-Zimbalist, Viorica Ursuleac-Krauss, Clemansa (Mansi) Barberis-Plăcințeanu, Cella Delavrancea, Constanța Erbiceanu, Lola Bobescu, Clara Haskil ș.a. Toate aceste nume sonore au realizat, pe parcursul carierei lor prodigioase, una sau mai multe premiere naționale sau mondiale, înscrise, definitiv, în Pantheonul viu al muzicii universale. Un elogiu adus de dumneavoastră, acestor personalități ar fi extrem de binevenit.

STEPHAN POEN: - În cadrul colaborării mele cu Revista Muzicală Radio online am publicat, până acum, 74 de articole și, la momentul actual, lucrez, simultan, la alte două pentru proxima lor publicare. Aceste articole sunt de fapt niște studii complexe istorice, artistice, muzicologice, estetice și chiar niște memorii ale experienței mele de viață interferată cu foarte multe personalități. Treptat, voi ajunge să dedic astfel de studii tuturor personalităților noastre valoroase, inclusiv celor pe care le-ați evocat.

MAGDALENA ALBU: - Adresați un îndemn tuturor tinerilor, care vor să se afirme prin performanță și măiestrie interpretativă în universul vast al artei cântului! Are acest univers o cheie anume, pe care trebuie să o folosească aspirantul la glorie artistică?

STEPHAN POEN: - Misterul stă la baza devenirii noastre prin Iubirea Divină! Rămâne un Mister întrebarea asupra darurilor pe care le avem și care reprezintă așteptările Tatălui Ceresc din partea noastră, așa cum scrie în Textele Sacre. O cheie anume nu există pentru ... aspiranții la glorie ... în niciun domeniu profesional, inclusiv cel al artei lirice. Există gestația discernământului, care trebuie integrat foarte bine în educația noastră de la vârsta fragedă a copilăriei, pentru ca, ulterior, să devenim autonomi în aplicarea acestui discernământ în viața noastră, treptat: mai întâi, trebuie să conștientizăm care ne sunt înclinațiile, aptitudinile și, prin acestea, să descoperim ce ne pasionează cu adevărat și poate însemna bucuria centrală a ființei noastre în devenire; apoi, trebuie să ne formăm și să ne informăm pentru ca natura aptitudinilor noastre să se transforme într-o cultură a valențelor noastre aplicative; iar, după saltul de la natură la cultură, va trebui să atingem sublimarea la spiritualitatea supremă prin care vom desăvârși propriile noastre competențe în deplina comuniune cu Creatorul, care ne-a hărăzit toate calitățile de care dispunem. Natura înseamnă senzorialitate, cultura înseamnă sensibilitate, iar spiritualitatea înseamnă senzitivitate. Natura este baza, cultura formativă și informativă este structura și spiritualitatea este suprastructura personalității noastre. Natura ne confirmă compatibilitatea, cultura ne proclamă virtuozitatea, iar spiritualitatea ne consacră carisma mesajului nostru către societate. Dacă reușim să parcurgem eficient, coerent, constant și complet fiecare stadiu al acestor etape, în final, putem deveni autentici profesioniști de succes în oricare domeniu, după forța de caracter a personalității noastre. Și aș mai avea ceva de ... nuanțat ... Gloria Artistică ... nu poate și nu trebuie să fie o ... aspirație ... Gloria Artistică va fi în timp o confirmare din partea societății care se va primi numai după ... Ofranda propriului Mesaj Artistic ... bine elaborat, preparat și acceptat de societate ... Iar acest fenomen al afirmării este valabil în orice domeniu atunci când ... meseria ... se confirmă o ... profesiune de credință ... Gloria este a lui Dumnezeu, iar noi ne putem bucura de ea doar prin Binecuvântarea Divină meritată din plin prin munca și conduita noastră.

MAGDALENA ALBU: - Ce compozitori preferați aveți? Dar scriitori?

STEPHAN POEN: - De mic copil, în timpul studiilor de pian, m-am atașat foarte mult de Bach, Mozart, Beethoven, Chopin, Ceaikovsky, pentru a menționa doar pe cei care au avut cel mai puternic impact asupra sufletului meu. Mai târziu când am început să studiez canto și să cânt, la început în recitaluri și concerte, iar, ulterior, în spectacole, m-am atașat în mod deosebit de vocalitatea liturgică a lui Bach și Brahms, de vocalitatea operistică a lui Mozart, Verdi și Wagner, iar, în materie de lied și cântec, evident, de Schubert, Schumann, Brahms și de școala românească. Un loc cu totul special în sufletul meu îl are fascinanta tratare a vocalității de către Enescu, atât în unica sa operă ”Oedipe”, cât și în liedurile sale, unele dintre ele fiind adevărate poeme pentru voce și pian.

Atras de de mic copil de teatrul liric - operă și operetă -, acest lucru a determinat o pasiune deosebită pentru lectura autorilor de teatru, drept pentru care port în suflet emoțiile și ideile maturizate în urma repetatelor lecturi alternate cu vizionările în sala de spectacol ale pieselor lui Shakespeare, Moličre, Hugo, Schiller, dar și Vasile Alecsandri, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Ion Luca Caragiale, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Aurel Baranga, aceștia fiind cei mai importanți cărora, în timp, li s-au adăugat și foarte mulți alții.

MAGDALENA ALBU: - Titlul cărei arii credeți că v-ar putea defini destinul?

STEPHAN POEN: - ”Mon coeur s'ouvre ŕ ta voix” ... aria Dalilei din actul al doilea al operei ”SAMSON ET DALILA” de Saint-Saëns care are și o versiune în limba română ... ”Tu inima-mi deschizi ”... evident, în interpretarea iubitei mele Soții ... Este o arie pe care am iubit-o de la prima audiere, am integrat-o în sufletul meu, am cântat-o în gând, în clipe de visare și speranță, m-am desfătat într-o beatitudine, acompaniind-o la pian pe Elena Cernei de nenumărate ori ... iar, astăzi, continuă să-mi ofere aceleași binecuvântate emoții...

MAGDALENA ALBU: - Ce ați fi considerat că este necesar să vă întreb și nu v-am întrebat?

STEPHAN POEN: - În deplin respect pentru pentru personalitatea fiecărui cercetător căruia i-am acordat un interviu, am înțeles, în ansamblu, concepția sa generală orientată spre mesajul principal. În acest context, am considerat că întrebările, atâtea câte mi s-au adresat și cu respectivul lor conținut, sunt exact momentele unei succesiuni ale dialogului asupra căreia nu pot și nu trebuie să intervin.

MAGDALENA ALBU: - Aș vrea să finalizăm dialogul nostru într-o cheie exclusiv poetică. Mai este puțin și se apropie 1 Martie, ziua de naștere a soției Dvs., care, anul acesta, ar fi împlinit 95 de ani. Mi-ar plăcea să alcătuiți aici, din cea mai aleasă fibră a sufletului, o declarație de dragoste pentru Elena Cernei.

STEPHAN POEN: - Declarațiile de dragoste sunt momente ale unei totale intimități dintre două persoane. Deci nu pot face o declarație care să devină obiect de atenție publică grație acestui interviu frumos și complex ... Dar ... surpriza neașteptată ... pe care v-o ofer în continuarea răspunsului meu la această întrebare este faptul că ... eu nu i-am făcut niciodată o declarație de dragoste soției mele ... Sentimentul meu total i l-am exprimat prin fapte concrete, prin tandrețea gesturilor și ... expresia privirilor ... Uneori, în anumite momente, stăteam îndelung ... ochi în ochi ... într-o tăcere absolută ... în care se sedimentau toate ideile și stările universului nostru afectiv ... De declarații ... m-am ferit! ... Și asta datorită puternicei impresii și emoții pe care mi-a oferit-o interpretarea ei la primul spectacol cu ... CARMEN de Bizet ... la Opera Română ... la care eu am asistat. Această operă se cânta în românește și, uneori, pentru artiștii străini oaspeți sau turnee ale teatrului se pregăteau spectacolele în limba originală, franceza. Prima reprezentație la care am asistat se cânta în limba română. Eram la școală dar ... conștient îndrăgostit ... de această fantastică Doamnă ...

Am fost impresionat până la tulburare de trei momente ale evoluției personajului Carmen ... Imediat, după intrarea în scenă, Carmen răspunde tinerilor care o întâmpină, întrebând-o în care zi îi va iubi, iar ea le spunea: ”... Se poate nicicând! Sau poate-n curând! Dar astăzi, v-o jur, sigur nu! ...” Expresivitatea cu care Elena Cernei interpreta aceste fraze de recitativ melodic, m-a făcut să înțeleg că această femeie nu poate fi abordată pentru a o cuceri într-o clipă, ci ... într-un timp ... mai lung sau mai scurt ... dar nu rapid și imediat! ... Continuând cu celebra Habanera, la un moment, 88personajul exprimă în cântul său ”... unu-i isteț, celălalt, tăcut, iar acel ce nu mi-a spus nimica din toți acela mi-a plăcut ...” Din expresivitatea ei fantastică am înțeles că această femeie nu pune nici-un preț pe vorbe, ci, mai curând, pe o tăcere plină de semnificație și din care să emane o anumită stare de spirit și de fapt.

Întreg rolul Carmen este o succesiune de momente în care Cernei - artista se alterna formidabil cu Cernei - femeia, conferind personajului un farmec cu totul special. Dar, în ultimul act, în scena finală cu Don José, la un moment dat, Carmen îi spune ”... Tu îmi ceri ce nu se poate, Carmen nu știe a minți și tot ce vrei e zadarnic! ...” Din expresivitatea ei, am înțeles că acestei femei nu i se poate cere ceva ce ... efectiv nu se poate, că ea nu vrea să mintă și că presiunea asupra ei poate fi ... zadarnică ... această ultimă idee fiind și mai profund exprimată în versiunea în limba franceză, limba originală a operei, și anume ”... Son âme reste inflexible...” deci ... acest suflet, în starea unei anumite convingeri, rămâne ... inflexibil ... intransigent ... Am înțeles că această ... magnifică doamnă ... nu poate fi cucerită, ci ... convinsă în timp ... și că ... o poți pierde ... într-o clipă ... Deci, de la bun început, am priceput că nu se poate aborda o astfel de personalitate cu ... declarații ... ci cu fapte concrete și stări emotive sub semnul adevărului și al cinstei! Aceste aprofundări m-au ajutat să înțeleg ... unde a eșuat Don José ... ca să știu unde și cum trebuie să reușesc eu ... Și, mulțumesc lui Dumnezeu, am reușit pentru veșnicie! ...

MAGDALENA ALBU: - Vă mulțumesc în mod deosebit pentru interviu și vă doresc un an 2019 cu realizări de excepție pe toate planurile vieții!

STEPHAN POEN: - Și eu vă mulțumesc cu cele mai frumoase urări de sănătate și spor excelent în tot ce veți face în acest Nou An, în care, deja, am intrat!
------------------------
A consemnat,
Magdalena ALBU





A consemnat, Magdalena Albu    3/20/2019


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian