O primavara cu bucurie!
Si anul acesta, ca in fiecare an, primavara mi-a batut la geam. Am primit-o cu bucurie, am deschis larg fereasta si am lasat soarele sa intre in casa, cu lumina aceea care nu contenea sa curga din cer. Odata cu primavara, la usa casei a “batut” postasul, aducandu-mi o scrisoare. Astazi, in viteza cu care evolueaza mijloacele tehnice, mai ales cele din domeniul comunicarii- internet, laptop, telefoane mobil etc. primirea unui plic, din Romania, este o surpriza, o bucurie si un semn de intrebare. Oare ce-mi scrie prietena mea din copilarie? Cu degetele tremurand, cu emotie si puternice vibratii ale inimii am deschis plicul ce-mi aducea un martisor, poze si minunatele randuri: “arunc peste mari si tari, asemeni unui curcubeu, un snur imaginar, un snur magic impletind rosul vietii cu albul gandului meu curat, avand speranta ca el iti va aduce noroc si belsug, in casa, si-n viata. Pastreaza-l in camara secreta a sufletului tau, locul unde se pastreaza amintirile, visele, bucuria si fericirea, optimismul, voiosia si speranta in mai bine”.
Pai cum sa nu-ti apara o lacrima in coltul ochilor cand pornind pe calea timpului inapoi te regasesti in copilul de altadata? In poza, eu si prietena mea din anii de scoala, cu pieptul plin de martisoare. Ma cufund intr-o lume de ganduri, umblu prin amintirile mele in varful picioarelor, apoi inchid ochii si retraiesc acele clipe. Imi lipsesc acele vremuri. Si m-a cuprins dorul de prietenii de acasa. Si m-a cuprins dorul de bunicii. Si m-a cuprins dorul de anii in care martisoarele se ofereau cu dragoste si se prindeau de bluza cu un bold. Mi se parea ca e ca si cum ai aduce un omagiu inimii aceleia pentru care ai ales o potcoava, un trifoi sau o steluta, ca sa inceapa primavara cu noroc.
Asa se intampla in copilaria mea, si aproape ca as pune pariu cu oricine ca niciunul dintre elevii de astazi habar n-au cum decurgeau zilele, de 1 Martie, cu multi ani in urma. Imi amintesc de invatatoarea mea care statea, intreaga zi, cu pieptul acoperit de mici zorzoane cu snur, si mie mi se parea ca nu poate exista fericire mai mare decat sa primesti atatea semne de iubire, in alb si rosu.
Tot iubire in alb si rosu primeam si eu de la bunica. In dimineata zilei de Martisor ma trezea si-mi lega la mana snurul impletit alb-rosu ca sa fiu sanatoasa si vioaie tot anul. Exista credinta ca martisorul trebuie pus inainte de a te da jos din pat. Se considera ca in acest moment al anului fortele telurice sunt atat negative, cat si pozitive, iar, inainte de a atinge pamantul, este bine sa fii protejat de martisor pentru a avea noroc tot anul. Si cine detinea taina confectionarii firului martisorului mai bine decat bunica? Aceasta taina era detinuta exclusiv de femei; si nu de femeile tinere sau de copile, ci de femeile mai in varsta, deci intelepte, cum era si bunica. Ea stia sa impleteasca cele doua fire de lana sau de matase, dupa principiul: "A se impleti viata cu lumina pentru a rodi". Femeia "transmitea" snurului, implicit celui care urma sa il poarte, acest tip de convingere - ca "va avea rod". Si acest lucru nu se referea doar la nasterea de prunci, ci la succes, la implinire, la realizarii in viata. Snurul martisor se purta timp de 9 zile ori pana infloreau copacii, pana veneau berzele sau randunelele. Apoi se leaga de ramura unui pom inflorit, avand credinta ca anul agricol ce incepe va fi mai darnic si cu rod bogat.
Mi-a parut rau cand, nu stiu cum, dintr-o data, intr-o primavara, nu s-au mai purtat martisoarele pe care sa le agati direct de bluza, ci s-au inventat niste cutiute de plastic transparent, in care statea intepenita cate o floricica de panza. De atunci incolo, s-a stricat obiceiul. A ramas din fericire obisnuinta ca, in ziua de 1 Martie, sa ne oprim o clipa din vartejul cotidian pentru a privi cu admiratie magica desfasurare de forte a primaverii si pentru a ne aminti ca, asemeni naturii, si noi, oamenii, putem renaste in fiecare zi si cu fiecare anotimp, fie el calendaristic ori al vietii.
Ei bine, si eu traiesc bucuria acestui inceput de primavara. Ma bucur de o ramura de cires inflorita ce-mi bate la geam, ma bucur de ghioceii si viorelele aparute sub atingerea calduta a razelor de soare, de verdele de langa padure, de primavara ce mi-a batut la geam si a ramas la mine in suflet. Ma bucurat scrisoarea primita care mi-a intarit credinta ca amintirile din copilarie sunt ca bobitele de roua insirate pe panza de paianjen a vieti care rezista indiferent de varsta, timp, sau distanta.
Dragi cititori, la acest inceput de primavara cand Dumnezeu picteaza din nou lumea, in culori si forme fara egal, va prind gandul meu bun in dreptul inimii si va zambesc cu bucurie si dragoste atat voua cat si indragitei publicatii Observatorul.
Va doresc pace sufleteasca, sanatate si bucurie cat soarele!
|
Dorina Cornelia Aldea- Vancouver 3/1/2019 |
Contact: |
|
|
