Făptura mamei
Uşoară, maică, uşoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ.
În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuşi eşti
Iarba ştie cum te cheamă,
Steaua ştie ce gândeşti.
Mi-e dor de tine, mamă
Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.
Măicuţa mea: grădină
Cu flori, cu nuci şi mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!
Măicuţo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor şi omenie
Şi cîntec fără moarte!
Vînt hulpav pom cuprinde
Şi frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale braţe,
Mi-e dor de tine, mamă.
Tot cască leul iernii
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
Mi-e dor de tine, mamă.
O stea mi-atinge faţa
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrîn aproape,
Mi-e dor de tine, mamă.
Mainile mamei -
Cand m-am nascut, pe frunte eu
Aveam coroana-mparateasca:
A mamei mana parinteasca,
A mamei mana parinteasca.
Duios, o, mana ei intai
Cu mana dragei mele fete
S-au intalnit la mine-n plete,
S-au intalnit la mine-n plete.
Copii am. Dar si-acuma cand
Vin zorii noaptea s-o destrame,
Gasesc pe frunte mana mamei,
Gasesc pe frunte mana mamei.
O, mana ei, o, mana ei,
O, mana ei, ca ramul vested,
A-mbatranit la mine-n crestet,
A-mbatranit la mine-n crestet.
Mama,
Tu esti patria mea!
Crestetul tau
Varful muntelui
Acoperit cu nea.
Ochii tai
Mari albastre.
Palmele tale
Araturile noastre.
Respiratia ta
Nor
Din care curg ploi
Peste camp si oras.
Inelul
Din degetul tau
Catare
Prin care ochesc
In vrajmas.
Basmaua
Steag,
Zvacnind
Ca inima
Mama,
Tu esti patria mea!
Testament -
Dragi feciori, pe-acest pământ,
Nici eu veşnic nu mai sunt,
Nu sunt veşnic, voi pleca,
Unde voi mă veţi uita,
Şi de unde nimenea
Nu s-a mai întors cândva.
V-am crescut, v-am ridicat,
Mă pot duce,
Mă pot duce împăcat.
M-au pândit jivinele,
M-a iubit şi binele.
Eu mă duc, copii cuminţi,
N-am averi să le-mpărţiţi.
Vă las numai visul meu
Care a trudit din greu.
V-am crescut, v-am ridicat,
Mă pot duce,
Mă pot duce împăcat.
Între voi, pe-a vieţii scări,
Să nu fie supărări,
Ca zilele pe pământ
Aşa de puţine sânt.
Şi nu-i alt noroc mai drag
Decât fratele din prag.
V-am crescut, v-am ridicat,
Mă pot duce,
Mă pot duce împăcat.
Lângă doină şi izvor
Nu-i uşor să-ţi fie dor,
Nu-i uşor să fii curat
Pe pământ înstrăinat.
Vă las dorul cel durut
Şi nădejdea de la Prut.
V-am crescut, v-am ridicat,
Mă pot duce,
Mă pot duce împăcat.
|
Grigore Vieru ( Februarie 14, 1935 - Ianuarie 18, 2009 ) 2/22/2019 |
Contact: |
|
|
