Zbuciumul lunii februarie
Februarie se zbate-în priviri ! Se face gri din buclele-ncâlcite, Sub clipe albe gânduri adumbrite Și-n suflet prea mult dor c-abia respiri!
E-un timp de ger sub cerul adormit Cât joc mai e în vreme să nu doară Când vântul urlă-ntr-un vârtej pe-afară Și paşi nu sunt pe drumu-acoperit.
Tristă, singuratatea, se simte, Cu braţe lungi de cretă peste vânt, Vălătuceşte neaua peste pământ Și-n abur doar cafeaua ne mai minte,,,
Din cerul căzut şi răscolit de nori Aerul ameţeşte neaua rând pe rând, Iar timpul e în pendulă aşteptând Ca gerul să se-nmoaie în ninsori.
În umbra aburind-a zilei de ieri Când ningea atât de frumos zâmbind, Fulgii veneau plecând, plecau venind, Liniştea visa mai mult ca nicăieri… ……………………………………………… Alergi prin ger, albă confuzie Și vânt de furtună în ceasornic pui În secunda muritoare a visului! Primăvara e o iluzie!?
Duci, februarie,-n ger de iarnă pură, Pe spate, zăpada pe ocolite Și-alergi nebun pe clipele smintite Năucind lumea-ntr-o furtună dură
Numele-ţi e viscol dur şi perfid, Îţi zboară umbrele triste prin aer Rănind cu fulgi privirile-n vaier, -Vârtej săpat în ochii-n care te-nchid-.
Montreal / februarie 2019
|
Lia Ruse 2/22/2019 |
Contact: |
|
|