Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Sonete


SONETUL PERPETUITĂŢII

Când focul pe îndrăgostiţi i-adună,
Iar noaptea, mii de taine,-şi pritoceşte
Şi dor cu dor se-ngână îngereşte,
Se văd castele de argint pe lună

Şi firul de iarbă se veseleşte,
Că dragostea-i ca arcuşul pe strună
Şi casă bună zidesc împreună
Când, cu graţie, te prinde în cleşte.

Un zvon de iubire vine dintr-un nor,
Apoi se retrage în albă floare,
Ne-nvăluie cu parfum ameţitor,

Ne fulgeră acelaşi dulce fior
Şi aceeaşi boală molipsitoare,
Dar dintr-o altă pricină se moare.



SONETUL COPILĂRIEI

Fantomă albă din văzduh coboară
La braţ cu o mirifică icoană,
Copilăria-ţi,cu şi fără toană,
Un paradis pierdut odinioară.

Trăiai pe o planetă diafană,
Suspendată pe o rază solară,
Tărâm însorit,dulce primăvară!
Pentru părinţi tăi ,cerească mană!

Mai târziu,prin anii fecunzi de şcoală,
Printre catete şi ipotenuze,
Vedeai tot fete cu chipuri confuze

Şi treceai așa din boală în boală.
Apoi te-ai îndragostit și de muze
Și- ai intrat în zodia cea astrală.



SONETUL IUBITEI

E primăvară-n suflete şi-n aer,
Cad ploi de lumină potopitoare,
Nu mai încape lumea în tipare,
Din norişor, bunica-şi face caier.

În biserici, cu gând să ne-nfioare,
Se zbate clopotul în prelung vaier,
Dar cei mici se zbenguie cu Tom Sawyer
Şi-n tot satul nu-ncape întristare.

În această împărăţie verde,
Au răsărit atât de multe poveşti
Ca să ne-nveţe şi să ne dezmierde

Că nicio bătălie nu se pierde.
Din cele zări ne tot vin frumoase veşti,
În toate astea,doar tu,iubito,eşti!




SONET CU FLORI

Lumină dulce, tainică ispită,
Suflet de ambră cu trup ambroziac,
Când te-apropii, plutind, ameţesc şi tac,
In magmă-mi fierbe inima-mi topită.

Eşti prima care i-ai venit de hac.
Triumfătoareo, fii binevenită!
De ce sfințenie, mi-ai fost menită,
Pentru toate durerile lumii, leac?

Privirea ta mă va-ntâlni vreodată?
Va lumina lăcaşul meu trist şi tern?
Se va îndepărta neîndurată

Ori îmi va-ntinde-o punte colorată?
Oricum, florile din lume ţi le-aştern
Cu drag, la picioare, într-un gest etern.



SONETUL UNEI ENIGME

Altar, catapeteasmă de lumină,
Fântână ori livadă-nfloritoare,
O rană deschisă care nu doare,
Cupă de aur cu-ambrozie plină,

Petală de floare ruptă din soare,
Când piatră de moară, când trambulină,
Înger protector, demon ce dezbină,
Cocteil de-alean, de jar şi grandoare,

Minune descinsă din crâmpei de vis,
Ultima zi fastă din săptămână,
Un basm din ancestralitate transmis,

Enigmă inductivă cu cifru-nchis,
Peste pământ şi marea ce-l îngână,
Plăpânda femeie-i deplin stăpână.



SONETUL UNUI SPECTACOL

Căzut-ai în peisaj meteorit,
Un fel de silfidă ori de naiadă,
Părul de aur răsfrânt în cascadă,
Ancorat magistral într-un mărgărit.

Ieşise mulţimea-n stradă să vadă
Aşa spectacol cum nu s-a pomenit,
Ajuns în cel mai înalt punct pe zenit.
(Nu se mai văzuse așa paradă).

Distrat îți fulgera ochiul prin gloată,
Dar nu s-oprea pe niciun chip o clipă,
O minge de foc se învârtea roată

Şi isteriza adunarea toată.
Deodată treci pe lângă mine-n pripă
Ca să-mi înfigi în umăr o aripă.


SONET CU MIEI ȘI LUPI


În fiecare zi urc la cetate,
Unde mă aşteaptă Ştefan Voievod,
Alături de o mulţime de norod,
Să mai discutăm despre dreptate,

Să ascultăm cele cârtiţe cum rod,
Cum urlă toți lupii pe înserate
Că apele sunt, de miei, tulburate,
Din flori, hotărând să mai facem un pod

Peste Prutul plin de lacrimi și sânge,
Că o țară, ruptă în două, plânge
Și cercul răbdării se tot restrânge.

In tot estul, bântuie o scabie,
Se zvârcolește Nistrul în albie,
Ștefan nu-și ia ochii de pe sabie.








Mihai Merticaru    2/10/2019


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian