Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Mapamond contemporan ; Maduro și iluzia marxistă a fericirii

• Pe fondul unei crize sociale și economice fără precedent în istoria recentă a Venezuelei, controversatul președinte Nicolas Maduro respinge camioanele cu ajutor umanitar trimise recent de US,în corul protestelor sociale crescânde. După eșecul tot mai evident al regimului socialist Chavez-Maduro, Venezuela este începând din 2011 în declin continuu. Potrivit UN, peste 3 milioane de venezueleni sunt refugiați in țările din jur, în special Colombia, inflația se află la cote apocaliptice, produsele de consum imediat aproape inexistente. Venezuela reia un scenariu trist, cunoscut de toți cei care au supraviețuit atrocitățile regimurilor comuniste. Ororile acestora sunt mereu aceleași: foamete, propagandă, teroare.


Destinul recent al Venezuelei se află sub imperiul primelor politici inițiate de președintele comunist Hugo Chavez, după 1999. Maduro, fost vice-președinte sub Chavez în ultimul său mandat și sfetnicul principal, ocupă postul suprem în Venezuela, după moartea lui Chavez, în 2013. Ca și mentorul său, Maduro este adeptul „socialismului secolului 21” – un model de laborator social pe care însă cei doi nu au reușit să îl clarifice ideologic. Scenariul este cunoscut: regimul comunist Chavez vine la putere prima oară în 1999, periodă de mari inechități sociale și săracie în Venezuela. Soluția Chavez: socialismul marxist. O linie politică care practic este dovedită istoric falimentară dar continuă să acapareze mulțimile înfierbântate. Primele politici de naționalizare și control al prețurilor sunt de departe sursa dezastrului actual – inflația în Venezuela în 2018 atinge cota de 1.300.000%. iar rata de creștere a prețurilor se dublează la fiecare 19 zile. Costul unui sul de hârtie igienică ajungând peste un milion de bolivars. Venezula este practic în regim de foamete. Politica lui Chavez justificată de ajutorarea săracilor, continuată de Maduro, are la bază controlul de stat.În esență, controlul prețurilor la produse agricole de bază a generat două efecte grave: lipsa de interes a producătorilor agricoli locali pentru producerea lor date fiind profiturile inexistente și nasterea unei prospere și lucrative piețe negre, în dolari americani. Un scenariu economic predictibil și cunoscut în blocul comunist. Guvernul controlează valuta și este legal singurul operator cu moneda străină. Rezultatul? Specula și foametea fac mariaj perfect într-o Venezuelă disperată social și economic.
Protestele civile sunt cauza situației actuale în Venezuela unde Maduro, deși președinte auto-proclamat de facto după alegerile din ianuarie 2019, este contestat de opoziție care declară președinte pe oponentul său, Juan Guaido, avocat de profesie și lider liberal. Guaido are suportul puterilor vestice, SUA și Canada, și al grupului Lima *(n.r.) - care resping regimul Maduro. Veteranul comunist Maduro are sprijin extern, Rusia, Turcia, și sprijin militar intern. Mai mult, Maduro are încă ceva suport popular în țară. Criza venezueleană reiterează în esență paradigma regimului totalitar comunist. Presedintele obține puteri discreționare, mașina de propagandă lucrează 24/7, iar capul de acuzare pentru problemele din țară revine agenturilor străine (SUA, în esență....). Nu este de mirare că Maduro, în discursul de respingere a ajutorului umanitar, insistă că Venezuela nu moare de foame. Pe acest fundal, disursul său este concurat de vocile protestatarilor care imploră regimul Maduro să acccepte ajutor străin. În 2013, Maduro promitea că până în 2050, Venezuela va fi o forță economică supremă în regiune. Iată că astăzi, iluzia marxistă popusă de Maduro la inaugurarea sa ca președinte a devenit coşmar.
Protestele ultimilor ani și foametea în creștere continuă să facă sute de victime în Venezuela. Impactul actual ar putea fi rezolvat dacă puterea militară ar trece de partea lui Guaido. Oficial, armata îl sprijină pe Maduro, dar știri scăpate pe rețelele de socializare indică semne de rebeliune internă. Se va întoarce armata împotriva lui Maduro? Aceasta este singura speranță în acest moment. Guiado, în eforturile de a cuceri încrederea militarilor, promite amnistie generală. Indiferent de influențele externe, criza din Venezuela va fi rezolvată cu certitudine din interior. Din nefericire, lupta continuă și continuă să fie sângeroasă. Amănarea unei soluții conduce la disperare socială și vărsare de sânge.

n.r. – Grupul Lima este un grup compus din 10 țări latine care s-au reunit în 2018 ȋn capitala Perului pentru a soluţiona criza din Venezuela.

Toronto ON





Luiza Mureșeanu    2/10/2019


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian