Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Dragobetele - patronul dragostei, considerat cap al primaverii si verii.

În Dicționarul enciclopedic ilustrat, tipărit în Atelierele Centrale ale Societății "Cartea Românească" S.A. București, Bulevardul Regele Carol I, nr.3-5 (fost Academiei), între februarie 1926 și noiembrie 1931, în 7500 exemplare, pe hârtie velină, fabricație specială de către Fabrica "Letea", semnat de I.Aurel Candrea, profesor la Facultatea de litere din București și Gh. Adamescu, profesor, membru corespondent al Academiei Române, se arată: "Dragobetele sbst. Ziua de 3 Martie pe care o ține poporul prin nelucrare, pentru că o sărbătoresc și păsările, care în această zi se logodesc; i se mai zice și cap-de-primăvară".


Pe vremuri, în preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii, în special cei tineri, tineau sau faceau Dragobetele. Potrivit traditiei Dragobetele era "o zi frumoasa pentru baietii si fetele mari, ba chiar si pentru barbatii si femeile tinere." Dimineata devreme, tineretul se îmbraca în haine de sarbatoare si, daca vremea era urâta, se strângeau în cete pe la casele unora dintre ei, iar daca vremea era frumoasa, se iesea afara din sat, baietii adunând lemne pentru foc iar fetele culegând flori de primavara, flori folosite apoi în descântecele de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sa strânga apa din omatul netopit sau de pe florile de fragi; aceasta apa, pastrata cu mare grija, avea proprietati magice, spunându-se ca este nascuta din surâsul zânelor, putând face fetele mai frumoase si mai dragastoase; daca nu erau omat si fragi, se folosea banala apa de ploaie sau cea de izvor, acest lucru facându-se atunci când Dragobetele se tinea în luna martie. În jurul focurilor aprinse pe dealurile golase din jurul satelor, fetele si baietii discutau vrute si nevrute însa, cel mai adesea, se spuneau glume cu substrat erotic. Fetele, cum simteau apropierea prânzului, începeau sa coboare în fuga spre sat, în sud-vestul României aceasta goana fiind numita "zburatorit". Conform obiceiului, fiecare baiat urmarea fata care îi cazuse draga; daca flacaul era iute de picior si fetei îi placea respectivul urmaritor, atunci avea loc o sarutare mai îndelungata în vazul tuturor. Sarutul acesta semnifica, în fapt, logodna ludica a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne prefatând logodnele adevarate. Daca nu se facea Dragobetele, se credea ca tinerii nu se vor putea îndragosti în anul care urma; în plus, un semn rau era daca o fata sau un baiat nu întâlneau la Dragobete macar un reprezentant al sexului opus, opinia generala fiind ca tot anul respectivii nu vor mai fi iubiti.
Maturii aveau partea lor în cadrul Dragobetelui. Astfel, femeile credeau ca era îndeajuns sa pui mâna acum pe un barbat... strain (de sat) si deveneai dragastoasa barbatilor în tot anul care urma. Femeile mai aveau grija sa dea mâncare buna orataniilor din curte, dar si pasarilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificata la Dragobete. Îndeobste, sarbatoarea dragostei era socotita una de bun augur pentru treburile marunte, nu si pentru cele mari.
Dragobetele era închipuit ca un flacau voinic, puternic, frumos si tare iubitor, putând fi întâlnit prin paduri. Unele fete si femei doreau chiar sa fie pedepsite de Dragobete, lucrând de ziua lui, iar apoi luând drumul padurii, aici fiind "nevoite" sa se lase iubite de Dragobete. Chiar daca mai "pedepsea" femeile, se considera ca Dragobetele ocrotea si purta noroc îndragostitilor, tinerilor în general, putând fi socotit un veritabil Cupidon românesc.
Originea acestei sarbatori este în ciclurile naturii, mai ales în lumea pasarilor. Nu întâmplator, pasarea era considerata una din cele mai vechi divinitati ale naturii si dragostei. Ei bine, românii numeau sarbatoarea Dragobetele si Logodnicul Pasarilor, spunând ca acum acestea se împerecheaza si îsi fac cuib, de la pasari obiceiul fiind preluat si de catre oameni. Motivatiile preluarii erau profunde, din moment ce pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvântul grecesc "pasare" însemnând chiar "mesaj al cerului".







Observator    2/12/2005


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian