Poezia
COŞMARUL
...Eram vreo sută,-n turboreactor, La treișpe mii de metri, cu existenţele Încinse de-o curea, în zbor. Eram deasupra norilor, mereu Aproape de un dumnezeu. Parc-aş fi vrut să locuiesc mereu În lumea asta nouă, fără timp, De mi se dăruia uitarea,-n schimb. Şi decolasem pentru totdeauna. În urmă – zarea ce nu mai era a mea, Sub aripi, plată, verde se-nclina, Oceane ce m-au încântat cu zel, Intrau acum, grăbite, jos, Într-o planetă mult pustie, Cu luciu nobil, de oţel... Eram de-abinelea plecat. Acuma doar Urma o altă lume, iar şi iar, Şi nu eram de nimeni aşteptat Pe câmpul rece-al pistei, betonat. Această lume, tubulară, de sub cer, Avea direcţia ei, în mod sever. Oricât aş fi amânat, ce dureros, Eram deja departe de ai mei, Rămaşi în urmă,-ntr-un oraş-colos. Toţi pasagerii-acum mergeau acasă, Nu prea simţind că mie nu îmi pasă... Deodată - mi se-mplini gândul vrăjmaş: Acuma, brusc, toate motoarele tăceau ! Şi nu eram departe de sosire. Nu, nu se poate, strigară pasagerii, Ne-aşteaptă copiii sau verii ! Dar o pornisem, în jos, într-o rână, buimac. Stewardesele zâmbeau livide, Oferindu-ne, înainte de moarte, coniac. Pământul venea înspre noi de sus, Rotindu-se, nesupus. Ne prăpădeam, doar eu râdeam portocaliu: Nimeni nu va scăpa viu. Nu aveam nimic de pierdut, Râdeam de la sfârşit spre început. O, de ce nu mi-aţi dat totul, atunci când v-am cerut ? Acum aş fi plâns, m-aş fi agitat. Aş fi fost, ca şi ceilalţi, normal, demn de urmat. O, de ce nu mi-au venit toate la vremea lor ? De ce n-am putut rămâne cu ei ? De ce nu sunt acuma cu-ai mei ? Sunt gata, liber să nu mai aterizez, să nu mai visez. Şi o ratare onorabilă, onora..., onor... Fuseserăm mai mulţi în turbopropulsor.
BALENA UCIGAȘĂ
Voi picta acum o guașă Cu balena ucigașă, -n Golful Monterey, pe-o navă Mult convexă, mult concavă.
Fanfaroni din lung, din lat, Cu-aparate de pozat, "Deci ca să vânăm balene", Am pornit pe-Ocean alene...
"I am sailing, I am sailing, home again 'cross the sea. I am sailing, stormy waters, to be near you, to be free."
Snobi, pletoși, scrutăm în zare Doar "se-arată și răsare" Cât Pacificu-ntr-o guașă Vreo balenă ucigașă.
Mă simt Ahab, pe catarg, Zarea în priviri o sparg. Poate că ne-om întâlni, "to be near you, to be free..."
|