Incă toamnă
Pe sub dealuri colorate
Trec în zbor cu dor de ducă
Păsările verii, toate,
Spre tărâmuri mult visate.
Pe ogoare plâng gândacii
Şi se-ascund de-al nopţii frig,
Viscolul măreşte paşii,
Gândurile mă cuprind.
Soarele mă ocoleşte,
Norii vor o-mbrătişare,
Nucii scutură orbeşte
Sâmburi pentru fiecare.
Struguri negri lăcrimează
În pahare mari cu vin,
Trei gutui se balansează
Pe creanga unui destin.
Peste tot frunze valsează,
Se aprind lumini devreme,
Sufletu-mi parcă visează
Tot privind la crizanteme.
Clipa-n clipă rătăceşte
Peste-a toamnei bogăţie,
Să culeagă se grăbeşte,
Mere roşii, să-mi dea mie.
Multă linişte-i de-acum
Peste lume adunată ,
Din case răsare fum,
Fiu al focului odată.
Înc-o toamnă voi petrece
Că aşa a fost sa fie
Şi aştept curând să plece
Ca altă toamna să vie.
Toamnă, pentru-a câta oară
Vii si pleci din viaţa mea?
Iarna-ţi cântă din vioară,
Eu te chem pe-o altă stea.
SPERANTA IN TOAMNA
A doua zi de toamna
cu jumatati de struguri copti,
cu zile care curg in nopti,
cu alte haine pe care le porti
ma trezeste
cand tocmai ma furase
somnul catre iarna primaverii mele
si imi sopteste:
- Vine in curand si vara ta!
ÎMPREUNĂ
Frunza ta copacule în toamnă
și creanga ta pustie pentr-un timp,
ma acoperă înainte de plecare
cu putere, cu iubire, și poate
pentru a-mi părea sfârșitul
orgolios și oarecum departe,
mirosul lemnului tău înspre iarnă
mă păzește de sufocare,
de singurătatea gândurilor mele,
de misterioasele mele vise nebune
ce de-o viață au colindat
nestingherite prin lume.
Cer milă ultimei tale frunze
și mă aplec în fața ta
precum crengile-ți dezbrăcate...
ele cer har și îndurare
pentru încă o primăvară
iar eu cer liniste și iertare
pentru versurile pe care le-am scris
prea dulci sau poate prea amare....
Tu alte frunze vei avea curând
pe brațele ce azi sunt tăcute și triste,
dar eu, o frunză odata desprinsă,
mă voi pierde-n lumina de tine trimisă
și voi uita că până ieri am mers de mână
și ne-am plimbat în doi prin anotimpuri
ce ție ți-au lăsat tinerețea în vara
cu care am plecat eu, să caut toamna.
SPRE ALȚI ZORI
Acoperă-mă noapte
cu întunericul
luminii tale
și ține-mi mâna
în mâna ta,
să mai pot apuca
și mâine zorii...
că prea ma ceartă
durerea florii
că-i pleacă-n grabă
spre antimemorii
fiicele și feciorii,
că prea aleargă
de-o vreme
tot înaintea mea...
și eu, dupa ei,
nu te mai am
decât pe tine.
AZI
Pâna ieri, doar cerul
îmi părea deseori trist...
nu apucase să plouă
cu stropi de ametist,
nu venise încă gerul
să îmi ucidă curcubeul
destinului afacerist...
Azi s-au întamplat toate:
cerul mi-a trimis şoapte,
ziua m-a dus în noapte
să aflu că se poate
chiar dacă sunt departe
de tot ce-am trait
şi de toate
câte mi-au spus
că-i numai noapte
pe strada mea
şi că-s aproape
de cifra şapte
dar fără acte
şi fără fapte
adevărate...
INSOMNIE
I
Mi-e somn,
şi somnul
nu mai vine,
şi în nesomn
mă tot întreb
de-ar fi mai bine
să plec din mine,
să caut gândul
care mă ţine
departe de somn
şi de tine…
DESPRE FERICIRE
Dacă ar fi să-ţi arăt
chipul fericirii,
ţi-aş trimite
un măr înflorit
şi te-aş ruga
să-l priveşti
cu ochii sufletului
doar la şapte dimineaţa,
înainte de a începe
să-ti blestemi viaţa…
şi ţi-ar ajunge
să fii fericit…
că îi este fructul oprit,
că pe om
din rai l-a gonit,
recunoaşte ,
că este doar mit…
şi fii fericit!
CĂUTARE
Când nu vorbesc despre
ce-mi simte sufletul,
par a fi matură…
Când plâng, vorbind
despre mine
sunt din nou copil.
Cu sufletu-n gură
azi m-am aşezat sfioasă
între cer şi pământ
căutând să aflu
acest amănunt,
neştiind că aşa am fost
de când sunt:
astăzi cer
şi mâine pământ…
un suflet pribeag
fără cer
şi fără de cânt,
ce caută-n noapte
o zi...
Şi atât!
SPRE MÂINE I
Tulpinile-mi urcă
îndrăzneţe spre cer
când eu parcă uit
că mai am rădăcini
adânci, care nu pier
nici atunci când e secetă
în suflet, aproape mereu…
şi nici când unii anunţă
că mâine va fi ger
peste cerul meu…
mă întreb, totuşi,
de unde atâta avânt
spre lumină în noapte,
de unde atâta pământ
rădăcina să-mi poarte,
de unde atâta curaj
inima să mi-o învie,
de ma-nfioară seva
tulpinilor ţinute-n colivie
atâţia ani pe-o insulă pustie,
când în aceste cuvinte
e numai poezie…
vă voi urma cuminte
tulpini de viaţă pline,
să mergem înainte,
spre mâine-n zbor,
pe aripi line.
ÎNDEMN
Mai pune pe umeri un şal
că s-a răcit dimineaţa
şi-ntămpină toamna pe deal
şi gusta-i în şoaptă dulceaţa…
zâmbeşte-i şi bucură-ţi firea
c-ai prins-o şi astăzi de mână
şi cântă-ţi cu ea fericirea
şi-ascultă pădurea cum sună…
mai pune-n suflet amintiri
că vine-n grabă vântul
şi mâine vei afla la ştiri
c-a ruginit pământul,
că vinul curge în priviri,
că plâng atâţia trandafiri
şi c-a pierit cuvântul…
|
Iuliana Drăgoi 9/15/2017 |
Contact: |
|
|
