Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


Remember 11 Septembrie

Luna Septembrie, lună romantică? Asa credeam.
Septembrie era timpul în care mă gândeam la începutul scolii si la reîntâlnirile de după vacantă.
Era luna care simboliza încheierea verii, coborârea soarelui spre egalizarea zilelor cu noptile.
Era luna care aducea la vedere roadele pământului, legumele. Si al copacilor, fructele.
Era luna schimbării de temperatură si a culorii frunzelor.

Septembrie la Venetia, dar nu numai acolo. Septembrie peste tot pe lume, cu limpezimile, repetitiile, nostalgiile si romantele ei.

Luna mirosurilor de papetărie, de cerneluri si de învelitori de plastic.

Luna abandonă rii rochiei spumoase de vară si a regăsirii tesăturii dense, acoperitoare de vânturi ce pot încă mângâia.

Pentru mine Septembrie însemna si începutul vietii la “Observatorul”, în anul 2000.
In Septembrie 2001 mă bucuram ca voi aniversa acest eveniment. Dorisem chiar să scriu un articol despre asta, dar mi s-a părut prea personal si am scris altul, despre iubirea oraselor, pentru ziarul tipărit care avea să apară în zorii zilei de 11 Septembrie, zi în care lumea avea să se schimbe definitiv.

Acel Septembrie zbuciumat din 2001 a pus stapânire pe toate celelalte semnificatii ale acestei luni romantice. Imaginea avionului traversand World Trade Center din New-York am văzut-o repetată la nesfârsit de staiile de televiziune, dar si de subconstientul nostru.

Mă aflam la serviciu, cufundată în calcule. Vroiam neaparat să demonstrez teoretic rezultatele experimentale obtinute în ajun.
Un coleg mă sună: “Ai auzit? Un avion a lovit unul din cele două turnuri gemene World Trade Center din New York”. N-am dat atentie. “O fi vreun accident, n-am timp de asta”, i-am spus si m-am aplecat iarăsi peste calcule. Am deschis apoi radio-ul. Tare. Se anunta deja că un al doilea avion a lovit cel de-al doilea turn. Panică.
În decurs de câteva minute dimensiunea evenimentului s-a schimbat. Gata, ne-am oprit din lucru. Stăteam lipiti de radio si ascultam.
Momentul de care îmi aduc aminte ca de un fulger tăios a fost cel în care o reporterită care vedea imiagini la televiziune a spus: “Primul turn s-a prăbusit. Gata. Totul e numai un fum imens, turnul literalmente nu mai există. A dispărut, a dispărut.”
Repeta aceste vorbe ca si cum ea însăsi încerca să se convingă de adevărul lor.
M-a izbit neputinta omului în fata catastrofei declansate de ură.

După acel “nine-eleven”, nimic n-a mai fost ca înainte. Socul celor care au calculat clădirile căzute a fost amplificat de credinta lor că nici un vânt si nici un cutremur nu le vor distruge.
Dar iată că ura, mai puternică si decât vântul si decât cutremurele, le-a dărâmat.
Au murit oameni, au murit sperante, au murit roadele muncii unor lucrători din constructie.
Tot asa cum cutremurul, catastrofă naturală, are “after-socuri”, orice catastrofă creată de om are urmări adânci si grave pentru întreaga omenire. Nu numai răni fizice si psihice ale întregii planete au fost deschise, dar tot complexul de evenimente care au urmat a fost o continuă durere.

“Observatorul” tipărit a apărut pe 11 septembrie 2001, înainte de tragedie, cu articole frumoase despre alte orase, pe când New York-ul sângera.
Dar omul, se spune, îsi poate reveni după o trauma.
Desigur, lumea îsi revine, la New York s-au construit noi edificii si un memorial pe locul tragediei, orasul a reintrat în normal, dar este acest normal acelasi ca înainte?

Nici un om, chiar dupa o operatie reusită, nu mai este acelasi. Traumele schimbă. Lasă urme. Cicatrici invizibile, dar existente. Imaginea avionului intrând în turn si tăindu-l ca pe o bucată de hârtie nu poate fi uitată.
După cum nu pot fi uitate trăirile fiecăruia dintre noi în acele momente.
Radioul meu cu cele două difuzoare puse atunci la maximum (ca să le auzim din laborator) există si acuma, tăcerea lui e o dovadă azi a plânsului de ieri.
Viata si-a reluat cursul, dar lumea nu mai este aceeasi.

Si în această lume care nu mai este aceeasi, în care insecuritatea mondială planează la tot pasul, în care ura izbucneste din când în când în accese ucigătoare contra unor oameni nevinovati, în aceasta lume de instabilitate si prudentă practicată pâna la limite, există ceva în puterea noastră, a celor care scriem, pentru a mentine liniste pe Terra?






















Veronica Lerner     9/9/2017


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian