A doua Inviere
La noi în sat bătrânii mai vorbesc
de-a doua Înviere.
Uluitoare-i prima, vorba nu-i cunoaste
lumina toată spre-ai cuprinde zborul,
când cu făclii în noapte
se face înconjorul
prin taina ne-ntelesului de Paste.
Dar e frumoasă
si-nvierea-a doua -
aceeasi pască, dar altcum aroma,
când peste moarte
pecete si-a pus Spicul,
nu-i nimeni să vorbească despre moarte,
ci despre Toma,
cum doar zugravu-a mosmolit tipicul.
După o noapte lungă-n priveghere,
ne-ntoarcem iar după amiază
cu ucenicii Lui în foisor...
Dar cum adica-a doua Înviere?
A înviat de două ori Hristos?
Zugravul tace până-a opta zi,
pe Toma cel necredincios
cu degetul în rană-a-l zugrăvi.
Ne place necredinta si-am vrea asa să fie,
dar nu e,
punând penelul rana să I-o lipăie.
Imaginati-vă, ce om flămând
înloc din pâine să se-nfrupte,
rupându-o în două
ar încerca nepăsător precum un doftor
să o pipăie?
''Cât, Doamne, Te-am dorit!
Cuprinde-mă
Si arde-mă de-i cu putintă,
în învierea Ta ca să mă strâng,
să Te culeg.
Cu cât Te-mbrătisez mai mult,
mi-s bratele
tot mai setoase-n necredintă.
Nu pot să cred, Te văd dar parcă-s orb,
nu-mi esti de-ajuns iubirii să Te sorb.
Nu cu un deget, ci-mbrătisarea plină!
Ai înviat si nu Te las fiindului părere.
Iubirea Ta o simt acum deplină!
Prin mine esti a doua Înviere -
hemoglobină cu hemoglobină!''
Zugravul n-a cetit
ce lui Ioan i s-a părut că nu ai spus,
când inima lui Toma - o singură suflare -
cu cea a lui Iisus
se contopise si slovă si dicteu.
si ucenicul cel iubit
i-a răzuit lui Toma oftat amar si greu
Si-atât a scris,
doar ''Domnul meu
Si Dumnezeul meu!''
Si evanghelia a-nchis.
Kitchener,Ontario
|
Dumitru Ichim 4/16/2017 |
Contact: |
|
|
