Cronică de vechi emigrant : Pasiuni
Una din calitatile emigrantului român, este pasiunea scrisului.
De cum ai prins rădăcini, adică după o perioadă relativ scurtă in Canada, începi sa crezi ca localnicii mor de nerabdare sa-ti auda glasul.
Unul din motive, în cazul celor trecuti de vârsta junetii, este si bucuria de a experimenta o libertate pe care nu ai avut-o în anii comunismului din tara de bastină.
“Ia să vedem ce înseamnă să fii liber”, îti zici, si începi să scrii. Dar despre ce ? Nu contează.
Asa se explica marea varietate a temelor. Inginerii scriu si analizeaza probleme de politică, farmacistii atacă teme religioase, chimistii se bagă in sociologie, mamele fac apogeul familiei fericite, sotiile înselate barfesc pe teme misogine, iar poetii, sau cei care se cred poeti, compun sonete, ode sau parodii.
Din fericire pentru noi, se găsesc publicatii binevoitoare, care ne fac loc in paginile lor fără să ne pretindă onorarii.
“Observatorul”, de exemplu, publicatia în care cititi rândurile de fată, o revistă de mare prestigiu, adăposteste productiile literare ale multora dintre noi. Calitatea acestor productii este la fel de diferită ca autorii lor.
Unele sunt foarte bune, cu idei interesante, cu puncte de vedere originale, cu vocabular variat, cu un mod de exprimare elegant si clar. Altele, însă, lasă de dorit.
Nu voi da exemple pentru ca nu vreau să-mi jignesc colegii.
Poate eu însumi, care par să dau povete, mă înscriu printre acestia din urmă. Nu stiu pentru că, asa cum mă feresc eu să jignesc pe cineva, cititorii nu vor să mă jignească.
E adevărat că nici de bine nu m-a vorbit nimeni, sau cel putin eu nu am aflat încă.
Dar nu despre asta am vrut sa discut in acest modest articol. Am pornit de la o zicală dragă multora : “românul s-a născut poet”. Nu se spune ce fel de poet, bun sau rău, pentru ca intelepciunea populară se fereste si de laude si de jigniri si bine face. Eu fac la fel, nu-i asa ?
Si acum să trecem la subiect. Găsesc că “Observatorul” este o publicatie cu care ne putem mandri.
Este o publicatie unică a emigrantilor din această parte de lume, cu unele articole foarte bine scrise de specialisti în variate domenii, tipărita cu gust, elegantă, bogată, variată, cu informatii de interes general, cu aspect atrăgător, cu imagini în culori, cu tipar de bună calitate – si cu un ton simplu, variat si clar.
Si mai e ceva. Revista “Observatorul” organizează periodic intalniri literare si artistice a căror menire este dublă.
Pe de o parte, contribuie la a face din colaboratori un grup românesc unitar, solidar, iar pe de alta, de a oferi posibilitatea îmbunătătirii mestesugului lor jurnalistic.
Nu e putin lucru, dacă stăm să ne gandim ca noi, românii, nu ne putem mândri cu o solidaritate natională prea dezvoltată.
Ne place instinctiv sa ne separăm in ceea ce se cheamă bisericute.
Suntem cam invidiosi, nu ne bucurăm prea mult de succesele fratilor nostri români, spre deosebire de alte popoare cum ar fi, de exemplu, ungurii, polonezii, evreii, cehii, nemtii s.a
Imi permit să fac această afirmatie pentru că sunt ardelean si am trăit zeci de ani printre alte neamuri, ale căror valori nationale am izbutit să le cunosc destul de bine..
Mai am de făcut, în încheiere, o singură constatare. “Observatorul” contribuie în bună măsură la păstrarea limbii române în aceasta mare de străini care este Canada si USA.
Să nu uităm că suntem români si că avem o limbă bogată, frumoasă, pe care avem datoria s-o lăsăm mostenire nealterată urmasilor nostri.
N.O.
Profesorul Eugene Giurgiu, fost director artistic al Operei Române, scriitor, autor de cărti in limba engleză si limba română.
|
Eugene Giurgiu 1/28/2017 |
Contact: |
|
|
