Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Poeme din volumul în pregătire „Mesaj către ultimul om de pe Pământ”

Cabina de probă

moarte, n-ai vrea tu
să-mi încerci umbra
în cabina de probă a acestei vieţi
precum şi eu am încercat
costumul de haine
pe care-l păstrez în şifonier
pentru ocazii speciale?

îţi voi face cadou la miez de noapte
Luna spânzurată de metafora mea
ce-ai putea dori mai mult de atât?
chiar şi visele mele
le voi pune într-o cutie
de chibrituri şi le voi da foc
pentru tine să mergi mai apoi
pe cărări de nimeni ştiute

moarte, îţi pot da şi gândul meu
cel mai intim care aşteaptă
să răsară pe cerul gurii
precum steaua care
aşteaptă pe fundul mării
să împodobească
o sufragerie

şi dicţionarul suferinţei
îl pot scrie în cinstea ta
când mă voi îmbăta cu fermentul
fructului interzis din care n-am irosit
decât o mică muşcătură
acolo unde viermele îşi începea
epopeea distrugerii

dar de lacrimile mele, ce zici?
pot umple toate abisurile lumii cu ele
chiar şi tu poţi sta mai bine la pândă
iar dacă vrei te pot acoperi
şi cu nisipul scurs
în clepsidra inimii mele
în prima jumătate de viaţă

nu, nu, nu-mi cere şi amintirile!
ce poţi face tu cu ele?
oricum nu te ajută să întinereşti...

dacă vrei îţi pot da
bătrânele mele singurătăţi
care rătăcesc prin nesfârşite pustiuri
le poţi înhăma la caleaşca ta neagră

lasă-mi mie
doar singurătatea cuvintelor
în oglinda cărora
îmi privesc creatorul


Ce mult ai crescut...

îţi retrăieşti în minte
eşecurile şi momentele
apropierii de moarte

da, da, te-a durut
şi ţi-ai vărsat toate lacrimile
peste lumea pe care
nu demult voiai
s-o salvezi
ai dezrobit un potop
care a ucis
toate himerele

apoi a venit seceta
şi sufletul a început să trudească
într-o ocnă tot încercând
să vândă sare morţilor
şi fiindcă morţii nu i-au răspuns
s-a rugat foii de hârtie
să te nască pentru
a doua oară

ce fericit era sufletul
când ai venit din nou pe lume
şi erai doar un punct
ce mult ai crescut între timp
încât nu mai încapi
în cărţile pe care le scrii

chiar şi sufletul te îmbrăţişează
cu braţele unei noi galaxii


Arhipelag

nu trebuie să mergeţi foarte departe
nu trebuie să plătiţi foarte mult

cartea mea e un arhipelag de poeme
născute dintr-un suflet vulcanic

în poemele mele veţi găsi
toate formele de relief ale fiinţei
şi toate jivinele gândului

veţi putea trăi singuri
cu voi înşivă
sau veţi putea trăi
în compania
tuturor oamenilor
pe care i-am iubit

şi chiar dacă uneori
mai erup în amintirea
dragostei de demult
şi se ridică cenuşa
acoperind cerul senin

vă promit că nu va dura
foarte mult
daţi pagina şi va trece


Mărturisire

sufletul meu este sufletul tău
anii ce ne despart sunt
file dintr-o carte
cartea o scriu
dar n-o iau cu mine-n sicriu
tu o citeşti şi-o retrăieşti
precum o înţelegi şi după
propriile tale legi

tu eşti ultimul om de pe Pământ
eu sunt şi primul
şi ultimul şi încă mulţi
eu mai sunt
dar al lor nume
l-am uitat subit
ultima oară
când am venit pe lume
m-am cam grăbit

bolile le-am învins
între coperte
chiar dacă pe tâmplele mele
ningea cu lucruri incerte
pesemne Dumnezeu voia
în felul lui ciudat
să mă certe
ca să aibă mai târziu
pe cine să ierte

scriam şi-aveam multe idei
aveam soluţii şi pentru oamenii mei
şi-mi plăcea uneori să mă joc
înlocuindu-i pe zei

eram celestul foc
jar şi scântei


Cartea vieţii

nu te cunosc
nu te-am văzut niciodată
dar versul tău
îmi readuce în inimă
lumea toată

chiar dacă sunt
ultimul om de pe Pământ
îmi amintesc acum orice cuvânt
pe care înaintaşii l-au spus
precum le-a fost
dictat de sus

fraţi cu toţii
întru iubire
sacrificaţi
ca orice oştire
care se luptă până la moarte
pentru veşnicia lor
dintr-o carte

cartea aceasta
o voi ţine în mâini
dacă voi scăpa de infern
şi de câini



N.O. Scurtă prezentare a autorului

Ionuţ Caragea s-a născut pe 12 aprilie 1975 la Constanţa. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, cofondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec etc. A fost printre câştigători şi nominalizaţi la mai multe concursuri de poezie şi proză scurtă. Este tradus în şase limbi străine: engleză, franceză, spaniolă, italiană, arabă şi albaneză. A publicat peste 30 de cărţi (poezie, aforisme, science-fiction, eseuri critice, memorialistică, antologii). Este considerat de critica literară unul dintre liderii generaţiei poetice douămiiste şi unul dintre cei mai atipici scriitori de care dispune în prezent România.
Biografia detaliată poate fi citită pe situl oficial al autorului: www.ionutcaragea.ro






Ionuţ Caragea    1/23/2017


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian