Poeme
POEZIA LUMII
Trece-o domnişoară-n gândurile-i nude Şi cu faţa-n zâmbet, trupul îi vorbea Aruncând privirea-n ierburile crude Şi-n pământu-n care apa mai mustea...
Mai trecu bătrâna ce-şi trăgea piciorul Şi un cărucior mare, cadrilat. Gânduri trec prin minte-mi: trist e viitorul Când de tot şi toate poţi să fi uitat….
Coborâţi în stradă, porumbeii veseli Ciugulesc seminţe de pe trotuar. Şi în lumea-n care ei aleargă liberi Nu le sta în cale gândul meu hoinar…
Trece troleibuzul îndungat cu roşu Şi cu feţe-n gânduri luate din amvon. S-a oprit. Pe scară-ncet coboară moşu Pipăind în juru-i cu un alb baston….
O fetiţă plânge. I-a căzut păpuşa Ancorată şubred într-un cărucior. Mama o pansează şi închide uşa. Gându-mi o-nsoţeşte de după zăvor….
Liceeni în cete sunt în drum spre şcoală. Mersul lor e dat vorbelor cu haz Şi dacă de teme mintea le e goală Spun că e virtute şi deloc necaz….
Bate vântul tare. Cred că vine ploaie. Vreau încă să stau şi să mai privesc Tot ce mai e scris în a vieţii foaie Poezia lumii, pe care-o trăiesc.
DANSUL LEBEDEI
Liniştea cerului adormit s-a înrolat în garnizoana pereţilor cu acustică desăvârşită.
Viorile îşi îngână prelung sufletele învăluite în parfum de irişi visători.
Perdele mari şi grele se despart în balans condimentat cu zvâcniri uniforme. Simfonia culorilor violacee adună fluturi ce dansează în cămările inimii
Şi peste toate lebăda scăldată în petalele trandafirilor albi împarte zâmbetul şi el plin de linişte.
NEBUNIA A CUPRINS PLANETA
Nebunia a cuprins planeta când soarele e încă mic copil. Din cingători ascunse ce poartă guri de tun ies limbi de foc acoperite de fumul nesăbuinţei şi împrăştiind curajos moartea.
Nimeni nu clipeşte. Creiere nedesţelenite curg liniştite spre linia orizontului şi coase îndoliate seceră recolta.
La margini de drum florile sunt toate însângerate. Au început să crească pretutindeni şi nimeni nu le mai culege.
PRIVESC ÎN JUR
Privesc în jur. Văd oglinda mare şi adâncă a milioanelor de gânduri rătacite pe cărările speranţei, fire toarse de păianjen dar neţesute încă.
Privesc în jur. În nimicnicia lumii frământată cu turnuri de biserici laolaltă, văd roţile morţii măcinând vieţi împreună cu pruncii stiinţei şi nepăsarea oamenilor.
Atunci crezul născut se topeşte în focul indignării. El arde totodată fire toarse de păianjen dar neţesute încă.
NEDUMERIRE Doamne, Te-am implorat deseori Să-mi faci drumul Fără spini. Să nu zăbovesc În cărări mocirloase Pe care răul coase Haine frumos împodobite Cu stele din mizerie.
Doamne, Văd turnuri de biserici Şi-aş vrea să fiu Mai aproape De tine. Ce zici ? Să-ncerc să urc Să mă auzi mai bine ?
Ne-am botezat În crezul Tău cel sfânt. De-aceea noi Ce suntem pe pământ Am făcut scări infinite Din rugăminţi. - uneori şi la sfinţi – Pe care să urce Suflete înveşmântate Şi neadormite.
Doamne, Ce măsură ai Să împarţi Puterea, Ajutorul Şi tăria, Care fac să fie Drama, Bucuria ?
Vecina a plecat Să muncească. A făcut platoşă din semnul crucii. Te-a rugat S-o ajuţi să depăşească Greul, Necazul, Orice s-ar ivi Şi poat-alunga Chiar mici bucurii. Hoţul a plecat Să muncească. A facut platoşă din semnul crucii. Te-a rugat Să-l ajuţi să depăşească Greul, Necazul, Orice s-ar ivi Şi poat-alunga Chiar mici bucurii.
Doamne, Puternic, Bun Şi generos Ai ascultat rugăminţile Şi le-ai îndeplinit. Poţi dormi liniştit Sau poţi veghea mai departe Cu urechile ciulite Spre glasurile mult smerite. Că doar Tu, Doamne, Eşti fără de păcat.
Amurg în Carpaţi Umbra s-a stins demult în aer, ierburi şi frunzişuri. Pamântul înfierbântat respiră şi din văile adânci străjuite de stânci răsuflarea aburindă clocoteşte ca din nările unui monstru. Pavăză, în orizont , stă crucea răstignirii gândurilor înalţate spre spălare de păcate. O sprânceană arămie face înconjur de brazi singuratici, nişte ostatici agăţaţi de cer să se salveze. Printre pietre stafidite gângăniile se pierd în ascunzişuri. Gândurile lumii cuprind aer, ierburi şi frunzişuri.
FLORI ŞI RAMURI VERZI
Sub un cer cu lună nevazută Şi în vraja unei seri târzii Răscolit-am viaţa mea trecută - Gândurile moarte, gândurile vii -
Am căutat în amintiri cuprinse De secunda timpului grăbit. Am căutat în focurile stinse Pe poteci ce încă n-au pierit
În cenuşă înc-am găsit vise. Sufletul cu sârg le-a adunat Că în ele mai purtau închise Flori şi ramuri verzi de altădat.
Şi învăluită în speranţe mute Eu am aşezat pe noptieră Flori cu fructe încă nevăzute Ramuri să-nflorească-n altă eră.
|
Domnica Vărzaru 1/22/2017 |
Contact: |
|
|