Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


PRIVITOR CA LA TEATRU





Titlul acesta reproduce, de fapt, un vers expresiv din binecunoscuta "Glossă" eminesciană. În strofa respectivă este vorba de permanentul spectacol al lumii, în care, cum se evidențiază undeva în aceeași poemă, se perindă de-a valma "Alte măști, aceeși piesă,/ Alte guri, aceeași gamă"...
Eu am avut însă privilegiul de a participa recent la un spectacol real, cu o piesă românească de palmares, etalată pe o scenă destinată acestui gen de reprezentații. În acest cadru concret, "rolul" meu a fost acela de simplu spectator, încercând, în această ipostază, să dau curs îndemnului repetat al Poetului : "Te întreabă și socoate/ Ce e rău și ce e bine"...
Ce e bine? E bine, e minunat, e de-a dreptul extraordinar că aici, în Toronto, pe scena elegantului "Crescent Theatre" din Bayview Ave., 2365, Teatrul românesc Majestic a prezentat în fața spectatorilor româno-canadieni celebra piesă "Steaua fără nume", de Mihail Sebastian. Toată această plăcută "punere în scenă" a fost posibilă grație inițiativei, pasiunii, priceperii și osârdiei domnului Stelian Ilie Constantin, regizorul spectacolului, precum și inimoșilor actori care au acționat ca o adevărată echipă pentru reușita acestei reprezentații.
Evident, multora dintre noi piesa lui Sebastian (autor, între altele, al romanelor "Orașul cu salcâmi", "De două mii de ani", "Accidentul", al lucrării polemice "Cum am devenit huligani", al pieselor "Jocul de-a vacanța", "Ultima oră" - după care s-a turnat filmul"Afacerea Protar" etc.) ne era destul de familiară. Cu atât mai mari interesul și curiozitatea de a vedea noua variantă a acestei creații. Și, într-adevăr, în ceea ce mă privește, am văzut cum aici, în Toronto, cu modestele mijloace aflate la dispoziție, o echipă de entuziaști și talentați actori-amatori români, într-un lăudabil efort de transfigurare și dăruire, a izbutit să dea viață și fior artistic duioaselor întâmplări asumate scenic, având drept reper performanțele unor străluciți predecesori în materie, în frunte cu maestrul Radu Beligan, interpretul profesorului Miroiu. "Alte măști, aceeași piesă"...
Câtă trudă, câtă sudoare, câtă muncă au stat la temelia acestei reușite este lesne de bănuit. În mod evident, atât regizorul cât și interpreții personajelor respective s-au angajat la o activitate nobilă, sudura psihică între aceștia s-a realizat pe deplin, astfel că, pe scenă ei s-au afirmat ca o veritabilă, solidară echipă. Selecția și distribuirea au fost, se vede, inspirate, astfel că fiecare co-echipier și-a jucat "partitura" cu dezinvoltură, rolul venindu-le ca o mănușă. Evidențieri? Ar fi nedrept să menționez pe unii, omitându-i pe alții. E suficient a spune că numele și chipurile celor 9 protagoniști, cu regizorul Stelian 10 (ca în balada Meșterului Manole ori în poezia lui Vasile Alecsandri despre bravii oșteni vasluieni), ne-au devenit de-acum familiare și că am fi deosebit deîncântați să-i vedem evoluând și în viitor cu noi piese, pe aceeași sau pe alte scene din Toronto, ori din alte orașe ale Canadei cu largi colectivități românești : Mississauga, Pickering, Kitchener, Hamilton, Montreal, Vancouver etc. Bravo, regizor! Bravo, echipă! Aplauzele noastre sunt răsplata artei cu care ne-ați delectat...
Ce e rău? Rău, dureros de rău este faptul că noi, românii din Toronto, care reprezentăm de-acum o importantă comunitate, nu avem în această mare metropolă nord-americană un spațiu propriu, o Casă ori un Centru cu destinație cultural-artistică, un "Câmp românesc" al nostru. Multe alte comunități de aici dețin asemenea spații, în beneficiul cultivării tradițiilor și aptitudinilor lor creatoare. Posedând un astfel de cadru comun de întâlnire și manifestare publică, un cenaclu precum cel al revistei "Observatorul", o echipă de factura celei a Teatrului Majestic, o corală de înaltă clasă ca "Armonia" etc. n-ar mai fi nevoite să caute și să plătească găzduire în diferite alte săli ori, pur și simplu, să-și reprime asemenea salutare inițiative. De aceea, cu acest prilej, adresez autorităților române din țară și de aici (Guvern, Ambasadă, Consulat) rugămintea de a reflecta și a ne sprijini în materializarea acestei cerințe, vitală pentru viața spirituală specifică a comunității noastre din Toronto, în această ambianță de emulație și multiculturalitate.






ION SEGĂRCEANU - Toronto    11/4/2004


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian