Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Cu ironie, doar despre ce e important

L-am cunoscut pe poetul Mihail Gălătanu în studenţie la cenaclul Universitas condus de Profesorul Mircea Martin şi apoi ne-am reîntâlnit în taberele de creaţie de la Izvorul Mureşului din anii 1980.
Eram printre tinerii scriitori care încercau să îşi găsească identitatea în condiţiile dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, când arta era stârcită de cenzură şi stâlcită de cei care acceptau să fie trubadurii comunismului.
Şi la cenaclul Universitas şi în tabere, Mihail Gălătanu era una dintre prezenţele paradoxale: aparent timid şi cu voce blândă, dar citind poeme care retezau fără milă, dar cu ironie, felii din realitatea înconjurătoare. Biografia lui este la fel de paradoxală. Născut la Galaţi, a absolvit facultatea de Fizică-Mecanică a universităţii locale, în 1988, pentru ca după Revoluţie să îşi continue studiile mai întîi la scoala post-universitară de Relatii Internationale (Paris, 1994-1995), apoi ca bursier al Guvernului francez si al Comunitătii Europene (2004-2005). A lucrat ca redactor la revistele „Flacăra”, „Expres”, „Flagrant”, „Capital”, la ziarul „Evenimentul zilei” şi chiar la varianta românească a revistei „Playboy”. Dar mai ales a continuat să scrie, de la poeme până la romane. Poezia lui reflectă traiectoria personală.
Aşa cum observă criticul literar Alex Ştefănescu, colecţiile lui de versuri acoperă un registru greu de imaginat, de la „versuri licenţioase şi ireverenţioase la adresa unor idei sacralizate (ideea de patrie, ideea de martir etc.)” în volume precum „Poetus captivus” (1999) şi „Memorialul plăcerii (2000), până la „Mormântul meu se sapă singur” (2003), „stranie exegeză a morţii, [...] înscriindu-se printre cele mai profunde şi originale opere literare apărute în România după 1989”.

Reîntâlnirea mea cu Mihail Gălătanu a fost prilejuită de vizita sa la Toronto în noiembrie 2016 şi de invitaţia doamnei profesoare Crina Bud de participa la întâlnirea sa cu studenţii şi de a prezenta volumul de versuri în limba engleză, The Starry Womb (Diálogos Books, 2014), la Grendon College, unde functionează singurul Lectorat de Limbă Română din Canada. Cu această ocazie, am avut plăcerea să descopăr că acest volum, prima carte a lui Mihail Gălătanu publicată în limba engleză, a fost tradus de poet împreună cu profesorul Petru Iamandi de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galati, dar şi cu profesorul american Adam J. Sorkin de la Penn State Brandywine, unul dintre cei mai devotaţi promotori ai poeziei româneşti şi traducătorul de excepţie al peste cinzeci de volume în limba engleză, cu care am avut am avut şi eu privilegiul să colaborez.

„Burta înstelată” (2005) este primul volum din „Trilogia naşterii”, urmat de „Poeme amniotice” (2008, premiul Uniunii Scriitorilor din Bucureşti) şi „Douăsprezece cântece înaintea nașterii” (2012). În ciuda titlului, „Trilogia...” lui Mihail Gălățanu nu este despre naştere, ci mai curând despre refuzul de a te naşte. Aşa cum mărturiseşte în „Prolog”, poetul îşi asumă „nenăscutul” ca simbol personal, de la Petre Ispirescu citire şi cu gândul la un al cincilea mit fundamental pe care ne sfiim să ni-l asumăm în mod deschis. „Trilogia...” imaginează călătoria de la paradisul amniotic pe care „nenăscutul” nu ar vrea să-l părăsească până la naştere, percepută ca „un abis [...] buza hăului exitenţial”. Întruparea vine cu bucuriile şi durerile de fiecare zi care includ şi spaima de moarte. „Sunt glonţul morţii mele / Care nici nu ştie din ce armă pleacă”, se minunează poetul mimând candoarea până când acceptă adevărul ultim: „De dincolo de naştere vine moartea mea.” Imaginea mamei pare să îl urmărească în toate iubitele, iar actul sexual devine doar o repetitţie a naşterii:
„În fiecare dimineaţă ies dintr-o femeie [...] nici nu mai
contează –
Dacă e mama, mama mea de lapte,
Ori altă tânără şi despletită fată.”
Dorinţa (mai curând, credinţa) oricărui copil, „Mama mea nu va muri niciodată,” e contrazisă de sfârşitul firesc: „Şi mama muri, însă foarte puţin.” Tonul rămâne însă ludic, băşcălios, ca şi cum poetul s-ar zbate in toate puterile să nege tragismul de fiecare zi.

Limbajul este provocator prin imaginile şocante, dar şi prin diversitatea registrelor pe care le combină: poetic, jurnalistic, ştiinţifico-fantastic, colocvial, argotic. Cu aceeaşi nonşalanţă, Mihail Gălățanu trece de la fragmente de proză la versuri de doar două cuvinte, uneori în cuprinsul aceluiaşi poem. „Student la mecanicile corpului tău”, de exemplu, începe cu o confesiune a nenăscutului în limbajul sterp al fostul inginer mecanic. Uterul este nici mai mult nici mai puţin o închisoare „delicioasă” pe care fătul o descrie în termeni tehnici precum un student conştiincios:
„Aşa am putut învăţa nemijlocit anatomia, numai privind cum se mişcă grupurile de muşchi în lucrare, grupuri-piston, grupuri bielă-manivelă”.
Partea lirică imediat următoare are duioşie, aluzii freudiene şi trimiteri mitologice:
„Sunt peştele sculptat
La intrări de peşteri
Pe unde-şi duc berberii zilele.
Şi ea e doar Fatima noastră
Care ne face cu ochiul din peşteri,
Din caverne.”
Tranziţia către etapa următoare a meditaţiei se face în mod spectaculos prin aproape aceleaşi cuvinte cărora li se dau trei semnificaţii diferite – de la litanie la pledoarie, cu o scurtă prin trecere prin invectivă:
„...să ne amintim, pentru o clipă, clipele în care am stat în mama.

* (O, nu mă înjuraţi de mama!)

O, nu mă înjuraţi de mama
Nici măcar nu glumiţi cu aceasta,
Căci vorba voastră mă trimite înapoi,
Fără, măcar, să-mi dau seama.”
Aparent mai tradiţională în formă, ultima parte a poemului suprapune imaginea bătrâneţii pe imaginea nenăscutului printr-o coborâre prin timp, dar şi prin ere geologice. Îşi pierde părul, dinţii, pielea se face rozalie precum a unui prunc, apoi redevine embrion, un ovul fericit şi în cele din urmă încremeneşte într-o pepită, ca şi cum ne-ar reaminti că în fiecare dintre noi se regăsesc acelaşi celule de la începuturile timpului. Mihail Gălățanu jonglează cu dezinvoltură cu idei filozofice, dar metafizica lui rămâne viscerală: „Mama mea era cea mai bună dintre toate lumile posibile / Şi eu trăiam în ea”.

The Starry Womb este o selecţie din poemele incluse în „Trilogia naşterii”. Traducerea realizată de Adam J. Sorkin, Petru Iamandi şi poetul însuşi inventează un balcanism greu de anticipat în limba engleză. Sună aşa cum o ştim, de la şcoală, din filme sau, pentru unii dintre noi, de pe străzile pe care trecem în fiecare zi. Si totuşi este diferită. Are parfumul Dunării la Galaţi şi directeţea unor oameni care nu se tem să îţi spună în faţă, când e cazul, să te duci de unde ai venit şi să te mai naşti o dată pentru că prima oară nu ai „ieşi” tocmai cum trebuie. Engleza trece în The Starry Womb dincolo de diferenţe culturale, sociale, economice şi geografice şi îi face dreptate unui poet care reinventează „tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte”.

Ca să mă întorc la vorbele inspirate ale lui Alex Ştefănescu, Mihaill Gălătanu „poate fi considerat un Paganini al poeziei, ţinând sub bărbie, în locul unei viori Stradivarius, un dicţionar.” Aş adăuga, un Paganini care îşi poartă opincile cu mândrie, chiar şi atunci când trece oceanul în limba engleză.


„Trilogia naşterii” de Mihaill Gălătanu (Limes 2015)

The Starry Womb de Mihaill Gălătanu. Traducere în limba engleză de Adam J. Sorkin, Petru Iamandi şi Mihaill Gălătanu (Diálogos Books, 2014)


Nota Observator :
Diana Manole (Ph.D.) este scriitor, traducător şi profesor universitar de origine română care trăieşte în Canada.






Diana Manole    12/21/2016


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian