A inimii chemare
În tremurul liniştii căutate
ochii întrebători tălmăcesc
lumina păstrată în ziduri
cu voalul mirării în nefiresc.
Străbatem obsesiv răcoarea
iar visul nu pare supărat
dar ne lăsăm alunecaţi în timp
rătăcind anii cu adevărat.
Din pânza razelor dimineţii
refacem memoria cu imagini
ale speranţelor naufragiate
stranii printre ale vieţii pagini.
Aşteptăm trezirea unor gânduri
golite de cuvinte rătăcite
şi de tăceri fals înmiresmate.
Comorile eterne le vrem clădite.
Capricii
Urma paşilor naşte un val
apropie noaptea dinspre deal
privirile au un joc zglobiu
cu taine aduse din pustiu.
Când afli că toate au obosit
şi nu ai nimic în infinit
arzi lumina zilei cu-n chibrit
dar ai în dicţionar un răsărit.
O ploaie de vise pline de sete
ascunde simfonii pe portrete
punând a trecutului chemare
pe valul aşteptat din izvoare.
Singurătatea vremii m-a uimit,
vreau un dor de iubire împletit
şi văd în parc doi îndrăgostiţi
cred că se sărută nu priviţi.
Rădăcina mea
Rădăcina mea născută
lângă un izvor de lacrimi
a rămas binecuvântată
de bunătatea dăruită
unei poteci de credinţă
printre căile de răstrişte
din iubirea părinţilor mei.
Tulpina nu se rostogoleşte
ea caută în romanţa rădăcinii
şoaptele fără singurătate
din viziunea rugăciunii.
Am candoarea unui vis
pentru o toamnă târzie
cu privegherea rădăcinii
ca să nu lase frunzele moarte.
Soarele dimineţii
Avem un mugur pentru mâine
şi îl înflorim prin vremea cu soare
în dimineaţa speranţelor din vise
clădind comori din clipa zilei.
Norii acoperă soarele, nu-l ascund
ţinând în garderoba de anotimpuri
tristeţile care nu aduc nici o bucurie,
dar timpul zilei e plata dorinţelor
fără răsărit anonim în paşii vieţii.
Soarele aduce soluţii în taina zilei
aşterne în suflet răsăritul cu raze
luminând infinitul cu eternitatea
ascunsă în floarea dorinţelor
pusă lângă un zâmbet universal.
Prin clipa din roua florilor
dimineaţa naşte viaţa
şi viaţa naşte dimineaţa.
Stropii de rugăciune
Stropii de rugăciune plini de sete
sunt trimişi prin cuvinte adormite
într-un labirint al pustiului din mine,
unde lumina caldă a curcubeului
atinge întunericul din stânca vieţii
născând glasul unui izvor al liniştii
din ploaia de lacrimi pe care o am.
Cuvântul ascuns în inima şoaptei
nu îl fac poveste sau gând rătăcitor
şi nu-l las în fântână la marginea lumii.
Vreau doar să sculptez pentru mine
şi pentru toate fructele din jurul meu
comori ascunse-n noaptea înmiresmată
cuprinse în chemările icoanei din cer
pe ecoul din imaginea unei dimineţi albe.
|
Constantin Rusu 11/5/2016 |
Contact: |
|
|
