Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Paulina Popa - Suflet de sticlă / Âme de verre

Cu ocazia Salonului Hunedorean al Cărtii, care a avut loc la Deva între 19-22 octombrie, 2016, Editura Emia si-a lansat noua colectie de poezie, intitulată Colectia Calliope. Una din cele nouă muze ale mitologiei antice grecesti, anume cea a poeziei epice si a elocventei a inspirat-o pe editoarea si poeta Paulina Popa să initieze această serie de cărti scrise în română – engleză sau franceză, un fel de canon liric, o provocare versificată, la care a asteptat răspunsuri din partea a doi poeti de talie internatională (Linda Bastide din Franta si James Meredith din Irlanda). Inedite, cărtile sunt realizate într-o conditie grafică exceptională.
Suflet de sticlă / Âme de verre (traducere în limba franceză de Elisabeta Bogătan si Linda Bastide, Editura EMIA, Deva 2016) este un volum de versuri în care sufletul Paulinei Popa arde total, topindu-se în puritatea sticlei, într-o transparentă perfectă. Nu există niciun ascunzis sau pudoare falsă. Postura în care apare nu este cea a unei domnisoare cu bucle lungi si blonde din sec. al XVIII-lea sau XIX-lea, care cochetează cu poezia, ci un amestec extrem de bine dozat, un control precis asupra cuvântului simplu si inefabil.
Poemul ei tâsneste din trăiri de suflet, fiind un rezultat uluitor de sensibilitate, ce pendulează între o tinerete, o puritate, o abnegatie si o trăire de copil, ajuns acum la momentul femeii mature. Este rar ca în zilele noastre să mai găsesti atâta finete, dar mai ales candoare si bucurie de a împărtăsi si celorlalti din preaplinul sufletului. Paulina Popa observă sau se auto-analizează nu cu încrâncenarea si angoasele, nu cu tristetea sau resemnarea atât de obisnuite poeziei postmoderniste contemporane. Nu există constrângeri în universul ei, există doar transparentă, dorintă de comunicare, seninătate si dragoste, toate extrem de fin dozate. Există candoare, dorintă de iubire neconditionată, o sete de absolut, de a oferi si de a primi, luminozitate si abnegatie, niciodată tenebre sau apăsări.
Cartea este o sinteză bine gândită a conceptiei poetei asupra poeziei. De altfel, ea a fost dintotdeauna o scriitoare dezarmant de sinceră, asa cum mărturiseste, un suflet de sticlă. Aici nu vorbim de răceala materialului fizic în sine, ci de transparenta si claritatea lui. Ea stie precis că tot ce iubeste este frumos, dar nu neapărat în sensul categoriei estetice, a ideii de artă pentru artă. Asa cum îl percepe si îl asterne pe hârtie, frumosul este ochiul atoatevăzător, care se pogoară din înaltul divin, pentru a-i oferi inspiratia. Totul este perfect. El se prezintă într-o manieră aproape fizică, palpabilă, sub forma unei mingi de aur, dar nu este acel fulger globular, distrugător. Trăirile pe care i le conferă poetei sunt un imens izvor creator, o energie inaccesibilă muritorilor de rând. Din acest proces al genezei, ,,se stârneste o furtună’’ (cea a creatiei si a simtămintelor din sufletul ei), pe care nimic nu o mai poate stăvili (Sufletul de sticlă, p. 8). Poezia irumpe, triumfă. Nu mai este doar acea trăire interioară, poeta dezvăluindu-se, sufletul ei apartinând tuturor, versul devenind o odă a bucuriei: ,,te bucurai si te scăldai în mirosul lor de flori tinere/ ca si cum te-ai fi scăldat în vinul de nuntă/ asa... ca un mire’’ (Atâtor veri, p. 10). Sunt cuvinte ce amintesc de nunta din Cana Galilei.
Lirica ei este străbătută de lumină, puritate si absolut. Cu remarca specială că autoarea nu retine nimic din preaplinul sufletului, sentimentul de egoism nu există. Ea împarte si oferă, asa cum o dovedeste titlul cărtii, împletirea aceasta fină dintre realul si divinul care o binecuvântează, redându-i o libertate greu de atins sau de înteles de către cei ,,nechemati’’ să se închine la ,,sticla pictată’’ a sufletului ei, ca la o icoană sfântă, îngenunchind la pământ.
Paulina Popa scrie o lungă poveste de iubire, lucru dovedit si prin aceea că ultimul vers al oricărui poem, devine titlul următoarei poezii. O înlăntuire firească între divin si diafan.


pentru Observatorul/
Muguras Maria Petrescu,
Jurnalist cultural,
Membru UZPR






Muguras Maria Petrescu,    10/23/2016


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian