Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Fragmente dintr-o viitoare carte - Asteptarea ( III )

Cap.5 LINA

Anul 1938 a fost anul de referinta al economiei
socialiste, toate comparatiile statistice raportandu-se la
indicatorii ralizati in acest an. Totodata anul 1938
a insemnat preludiul unor evenimente politice majore,
care au culminat cu declansarea celui de-al 2-lea
razboi mondial. Evenimentele din Romania acelor ani
sunt comentate diferit, personalitatile care au condus
tara, sau care s-au afirmat in diferite domenii,
grupurile mai mari sau mai mici de formatiuni ce
purtau diferite nume, care reprezentau anumite
interese, toate sunt - uneori deliberat - prezentate
din diferite unghiuri, nu rareori opuse la
varf(unghiurile - vezi Geoemtria cl. 6-a).
Viata la tara isi urma in genere cursul ei: molcom,
idilic, bucolic. Multa munca, multa bautura, cei mai
instariti, chiaburii, mai de-o parte, ceilalti in
cealalta parte, mult sub nivelul mediu de trai.
Ecourile, apoi realizarile, apoi propaganda dusa de
URSS, isi culegeau roadele, inca acrisoare, dar care
se vor coace in curand. Nu inainte insa de grozavia
care a insemnat razboiul.
In satele mai izolate, de la munte, isi gaseau loc
diferite specimene umane, unele cu anumite interese
comandate de "undeva", altele ca sa scape de urmarirea
politiei sau pur si simplu considerand ca e mai usor
de trait. Mai o pasare,mai o mamaliga, mai o branza...
Unul care-si zicea profesor, desi era numai invatator,
pripasit la Siminoc, statea in gazda la o femeie al
carei barbat fusese concentrat. Apoi sotul acesteia a murit in
razboi. Avea un baiat de 5-6 ani, era analfabeta si
muncea cu ziua pe unde apuca. Ea a nascut-o pe Lina,
care in actul de nastere aparea cu tata "necunoscut".
E mai mult ca sigur ca invatatorul a fost tatal ei,
dar desi l-a cautat la un moment dat, n-a dat
niciodata de urma lui. Inca nu se realiza emisiunea
"Surprize,surprize"!
Fata a facut 4 clase, apoi la munca: cu oile, cu vaca,
prin curte, mereu era ceva de lucru.
Se implinea, deveni frumoasa si baietii au inceput s-o
caute. Ei insa i-a intrat in cap sa plece la oras.Avea
o ruda mai indepartata la Ploiesti, cu o functie nu
cine stie ce la Partid, dar care a primit-o si a
angajat-o la un restaurant, domeniu in care a lucrat
toata viata.
S-a maritat cu unul foarte gelos, micut si gras, cu un
inceput de chelie, care a reusit s-o "pacaleasca".
O mai plesnea din cand in cand, pentru ca facea mult
teren si cand venea acasa i se parea ca Lina nu-i da
atentia cuvenita.
In aceasta perioada a cunoscut-o Barn.
Pentru ca el o placea, instinctiv, ca pe un obiect de
arta, sau poate cu orgoliul barbatului care se simte
apreciat de o femeie frumoasa, intre ei s-a infiripat
o relatie ciudata, el stand cu un pahar in mana, iar
ea povestindu-i din necazurile ei. Si el ii povestea
de viata lui de la fabrica, de colegi, cu care uneori
si venea pe la local.
Pentru Barn era o femeie casatorita, casnicia era
ceva sfant si nu-i trecea nimic necurat prin cap.
- Nu stiu, mi-e frica sa ma'c acasa, daca ma bate
iara, se vaita Lina.
- De ce nu divortezi?
- Nu-stu.
Intr-o zi s-au intalnit din intamplare pe strada. Lina
nu mai era in uniforma, ci intr-o rochita scurta, asa
cum se purta, mulata pe corpul ei frumos, o femeie
intr-adevar splendida.
- Saru-mana.
- Buna.
- Ce faci, ai treaba?
- Nu, m-am uitat dupe neste lucruri, da' nu e pentru
mine.
- Cate clase ai Lina?
- 4 clase (dupa o pauza).
- Si de ce nu continui scoala?
- Nu ma lasa sotu'!
- Te superi daca eu am sa te invat cateva lucruri,
legate de exprimarea corecta in limba romana.
- Nu.
- Bine, incepem chiar acum.
Lina a divortat, a inceput sa faca progrese in ceea ce
priveste limba romana (la aritmetica era buna, cele 4
operatii le facea zilnic la serviciu) si se intalnea
din ce in ce mai des cu Barn, pana cand s-au mutat
impreuna.
DN 1, vestitul DN 1, "iese" din Bucuresti pe langa aeroportul Baneasa,
trece prin numeroase localitati, intra in Ploiesti pe la bariera Bucuresti
(mai erau barierele Campina, Targoviste,Bucov,Valeni si se chemau asa
deoarece, fiind multe unitati economice in zona, erau si cai ferate aferente
si - normal - cand trecea trenul, se punea bariera, motiv pentru care s-au
construit poduri peste calea ferata), apoi DN 1 face un 'S', intra pe bulevardul
castanilor (care l-a inspirat pe Nelu Danielescu sa compuna celebra
romantza "De ce nu vii, cand castanii infloresc") si mai departe, aproximativ
prin centrul orasului, iesind pe la bariera Campinii urmand Valea Prahovei,
cu statiunile respective, ajungand la Brasov de unde se imprastie prin tot
Ardealul, sub diferite denumiri.
In Ploiesti, intrarea principala in HALELE CENTRALE are in fatza un parc,
iar pe trotuarul care-l margineste (pe partea dreapta a DN 1) se afla o borna
kilometrica are arata 60 (kilometri de la Bucuresti).
Daca stateai cu spatele la borna si cu fatza indreptata spre drum, ca si cum
ai fi vrut sa-l traversezi.era suficient sa intorci capul cam 45 de grade spre
dreapta si, cam la 100-150 m. departare se afla restaurantul CIOCARLIA. (Celebru in epoca,tot asa cum erau BERBEC, TREI IEPURI, TE-AM VAZUT PRINTRE MORMINTE, LA NEA GICA, OLOGU', si inca multe altele!).
"Ciocarlia" era ca un "U" intors, prin "piciorul stang" intrai in restaurant (avea vreo 10-12 m. latime), restaurantul propriu-zis (stil "vagon") ducandu-se cam 30 m. in
adancime, cu mai multe camere, ultima, cea din fund fiind rezervata clientilor
privilegiati. Aici puteai intra si din curtea care era in spatele portalului (fiind si o gradina de vara acolo). De asemenea, tot pe aici se facea si aprovizionarea.
"Piciorul drept" se intindea pe o latime de vreo 30 m. si era ocupat de mici magazine(un bar, magazin alimentar, magazin de imbracaminte feminina, un birou
in care se faceau tranzactiile - si nu erau putine(!).
Cand intrai pe sub portal in curte, pe partea dreapta se facea o scara care ducea
la etaj. Acolo era un coridor lung cat cele trei latimi si din acest coridor puteai intra
in diferite camarute, unde isi faceau treaba ... prostituatele! Alegerea lor se facea in acel birou de jos, unde plateai serviciul si consumatia minima.
Dupa razboi, in Ploiesti (probabil si in alte orase mari!) era o criza acuta de spatiu
locativ. O colega de-a Linei i-a spus ca s-a eliberat o camaruta deasupra restaurantului (prostituatele - oficial - disparusera) si aceasta, cu ajutorul rudei
de care am pomenit, a obtinut o repartizare de la stat. Pana atunci, Lina a stat "in chirie" -cu fostul sot - pe unde apuca, la particulari.
Sa nu uitam ca in 1948, pe 11 iunie, s-a facut NATIONALIZAREA principalelor mijloace de productie, s-au confiscat casele particulare (fiecare familie avand deptul doar la o locuinta si daca aceasta era mai mare, ti se mai "bagau" in spatiu
si alte persoane!
In camaruta intrau un dulap, un pat si o masa; scaune sub masa. Daca stateai pe ele, ori nu se mai deschidea usa de intrare in camera, nu se deschidea nici usa de la sifonier, iar in pat intrai si ieseai numai pe la o...margine (o latura a mesei era "lipita" de pat!).
Aici a fost conceputa fetita lor, tot aici a stat Barn pana la terminarea facultatii, mai apoi toata acea suprafata a fost demolata si tot cu "pile" au obtinut un apartament.
Lina s-a inscris la "fara frecventa", in curand a absolvit
8 clase (cate doua intr-un an).
Situatia pentru Barn era ciudata, nu era obisnuit, nu
fusese educat in acest mod asa ca, pe langa lectiile
ce i le dadea, cartile potrivite pentru o minima cultura generala,
gandul lui se indrepta spre "normalizarea " legaturii, adica la
casatorie.
Parintii lui se opuneau categoric. Si totusi a
facut-o. O nunta probabil mai aparte, S-a dus s-o ia
de la serviciu, impreuna cu Mane si Wang ca martori,
au fost la starea civila, s-au cununat, apoi ea s-a intors la
serviciu. Seara, ei patru si inca doua colege ale Linei
au petrecut 2-3 ore. Au inceput la sfarsitul
programului si au continuat in timp ce fetele se mai
ocupau si cu curatenia din local,aranjatul meselor si
pregatirea pentru maine. Asta era regula.
Viata lor decurgea nomal, intr-un fel, el cu
facultatea si naveta, ea cu serviciul, cu program in
doua ture, cu parintii care s-au obisnuit, care au
trebuit sa recunoasca si calitatile ei certe legate in
special de gospodarie si de modul placut in care era
perceputa in societate.
S-a nascut si copilul, o fetita frumusica, pe care au
botezat-o Iana, dupa numele nevestei lui Wang.Wang era
evreu si plecase in Israel, unde se insurase cu o
marocana, Iana. Wang era porecla lui.
Iana a crescut toata viata in casa parintilor lui
Barn.
Cand Iana avea 5 ani, sau poate 6, sau poate 4, cu Lina se
petreceau lucruri ciudate. Mereu dupa ce facea
dragoste cu Barn, plangea si se strangea la pieptul
lui.
- De ce plangi?
- ...
- Santem impreuna, o sa rezolvam si problema pe care o
avem si totul este in regula. Nu inteleg,se mira Barn.
Da fapt intelegea foarte bine: femeia iubita, pe care
o venera, se simtea bine si de fericire plangea. Nu se
plange de fericire? Sau SI de fericire? Plange desigur
pentru ca au perioade cand sunt despartiti din cauza
serviciului lui Barn, ii duce dorul, vrea mereu sa-l
faca fericit. Barn era mandru!
Lina castiga bani multi, si cheltuia pe ... masura, dar ei erau
totusi multi pentru vremurile acelea, asa ca si-au
cumparat un apartament mare si frumos(4 camere, decomandat).
Apartamentul a fost cumparat in rate. Avansul pe care
trebuia sa-l achiti l-au luat cu imprumut de la CEC
(banci nu existau pe vremea aceea, cu exceptia,
fireste, a Bancii Nationale a Romaniei) asa ca dupa 5
ani, plateau o rata acceptabila iar viata lor era
plina de bucurii. Copilul crestea, isi puteau face
mici placeri, se simteau bine.
Chiar asa? Au trait fericiti pana la adanci batraneti?
Asa cum se incheie multe povesti? Nu. Povestile sunt
povesti si se cheama in felul acesta, iar viata este
viata si in ea lucrurile se petrec cu totul altfel.
Lina era supusa unei presiuni pshice continue. Toate
colegele ei, din invidie, caci si invidia e scrisa in
cartile omenesti, o pisau la cap ca "inginerul nu o
sa stea cu tine. O sa te lase. o sa-si ia alta pe masura lui!"
Ea n-a rezistat. A inceput sa "treaca" din barbat in
barbat, de diferite varste, cu trecuturi nu tocmai
curate la unii, imbatranind, imbolnavindu-se, murind
singura si parasita si poate mintea ei n-a realizat
niciodata ce-a reusit sa faca atunci cand intr-o
seara, in pat,dupa ce au facut sex, plangand, i-a spus
lui Barn:
- M-am indragostit de altcineva!

Cap. 6 Barn.

In acele vremuri, facultatea era ca liceul. Luai
notite la curs, la seminar te asculta, aveai niste lucrari
practice pe care le efectuai in laborator, se striga
catalogul etc. Multi spun ca anii de studentie nu se
uita. Probabil. Nu pentru Barn. El nu stia decat
naveta, notitele stenografiate pe care le batea la
masina de scris si mai scotea... un ban, lasand la o
parte faptul ca acest mod a fost singurul in care a
invatat in tot timpul facultatii. Desigur in sesiune,
repeta, se punea la punct cu unele chestii, dar in
mare, ramanea cu cele memorate, invatate in timpul
transcrisului.
La sfarsitul primei luni de scoala, s-a dus sa-si
incaseze bursa.
- Nu esti trecut pe lista, i-a spus functionara.
- De ce?
- Nu stiu, vorbeste cu cea de la financiar sau cu
seful contabil.
Seful contabil i-a explicat calm ca, intrucat dosarul
lui fusese depus intai la o alta facultate si apoi
transferat aici la ei, nu mai avea drept la bursa
muncitoreasca. A umblat la decan, rector,secretar de
partid. Toti spuneau:
- Tovarase student, seful contabil stie mai bine
aceasta situatie.
S-a dus la Ministerul Invatamantului. Vroia direct sa
se duca la ministru. Intamplator era in ziua de
audiente si discuta cu secretara, probabil cu o voce
ceva mai stridenta, deoarece aceasta il tot intreba ce
are de vorbit cu ministrul, iar el tot spunea ca daca
vroia sa vorbeasca cu ea, nu-l mai cauta pe ministru!
In secretariat observase ca sunt trei usi pe care
scria: ministru, ministru adjunct si secretar de stat.
La un moment dat, pe o usa, iesi un barbat inalt,
placut la vedere, pus "la patru ace" si care intreba:
- S-a intamplat ceva?
- Nu, tovarasul vrea sa intre in audienta la tovarasul
ministru si trebuie sa trec motivul in registru si
dansul zice ca vrea sa discute personal cu tovarasul
ministru, tovarase ministru!
- Care-i problema?
- Tovarase ministru, eu am fost muncitor 4 ani, mi s-a
facut dosar de trimitere la facultate si intai am vrut
sa "dau" la Politehnica. Apoi m-am razgandit si m-am
dus la Petrol, unde am si intrat. Acum, tovarasul
contabil de acolo afirma ca, transferand dosarul, nu
mai am drept la bursa. Ma intreb, nu sunt in aceeasi
tara? N-am muncit tot in aceasta tara? Ce importanta
are ca m-am transferat, cand intreprinderea care m-a
trimis avea locuri la Politehnica si la Petrol. In
cele din urma am ales Petrolul.
-Fa-mi legatura cu rectorul de la Petrol, ii spuse
minstrul, care de fapt era secretar de stat "cu rang
de ministru" va invata mai tarziu Barn.
- Tovarase rector, la mine se afla un student pe nume
Barn si care reclama faptul ca nu i se plateste bursa
muncitoreasca la care are dreptul, repet tovarase
rector, LA CARE ARE DREPTUL, si in consecinta va rog
sa reglementati situatia, pentru ca tovarasul a muncit
in fabrica, s-a straduit pentru tara noastra, iar
dumneavoastra il puneti pe drumuri? Am sa discut
problema si cu tovarasul secretar de partid si vom
vedea de ce se pot petrece asemenea lucruri acolo la
dumneavostra!
- S-a rezolvat, ii spuse lui Barn.
- Va multumesc tovarase ministru!
A fost tambalau mare la facultate,contabilul sef a
fost destituit, rectorul ulterior a fost si el
schimbat, probabil nu din cauza acestui incident, ci
pentru ca era din "cei vechi". Poate ca asta a fost
insa pretextul.
Cand ai bani, mai mult decat pensia tatalui tau, esti
privit cu alti ochi. Nu era singurul, dar nici prea
multi nu mai erau, pentru ca, sa ne reamintim, Barn a
avut norocul sa prinda ultimul an cu acest sistem.
In general Barn era docil, dar foarte ferm si relativ
agresiv,cand socotea ca drepturile ii sunt incalcate.
Ii placeau jocurile de carti si pe naveta asta faceau,
mai se ducea la un sprit unde se dezbateau meciurile
de fotbal, femeile, cancanuri, mai putin politica. Dar
politica se facea simtita. Intai a murit
Gh.Gheorghiu-Dej. A venit Ceausescu, Congresul al
IX-lea al PCR. In fruntea tarii erau pusi oameni
batrani, cu prestanta datorita realizarilor
anterioare, dar care de fapt nu erau politiceni de
meserie, insa in general, pentru Barn toate acestea
erau transparente. El isi iubea nevasta, ii placea
viata pe care o ducea si astepta sa termine, cu gandul
s-o scoata pe Lina din "acel mediu" si s-o "ridice"
ceva pe plan social. Dar cate planuri nu avea?
A fost repartizat undeva prin nordul tarii, unde facea
foraje pentru mineri si dupa doua saptamani a fost
numit seful santierului de foraj. Pentru ca era
destept si pentru ca merita acest post? Nuuu...ci
numai pentru faptul ca era singurul inginer la sectia
respectiva! Sectia era mare, cu peste 1000 de
angajati, cu o anumita autonomie administrativa,
dirijita insa de intreprindere, cum , la randul ei, si
aceasta era dirijata de minister, care la randul lui
etc.,etc.
Viata oamenilor era simpla. Zona nu era colectivizata,
oamenii aveau din ce trai si se multumeau, probabil
din mosi-stramosi cu ceea ce se gasea. Iar mancarea si
bautura, nu constituiau vreo problema. Mai ales
bautura!
Munca in mina nu este usoara. Iar compensarea
minerului, pe vremea acea, era bautura. Femeile, fara
serviciu, bine hranite, traite intr-o zona nepoluata,
erau neglijate. Din acest motiv, relatiile sexuale
intamplatoare erau destul de conciliant privite si
barbatii, aveau de unde alege. Si contactul
propriu-zis nu era dificil, marea majoritate a
femeilor nepurtand chiloti, decat atunci cand erau la
ciclu.
Barn observa. La un moment dat, ascetismul lui
devenise subiect aprins de discutie printre vecine.El
locuia in gazda la o fosta bucatareasa a Casei Regale
si era suficient sa-i spuna ca i-ar place ceva si a
doua zi avea mancarea pe masa! Era un om tanar, in
floarea tineretii, a avut cateva polutii nocturne, dar
gandul lui era la sotie, la copil si isi facea planuri
sa rezolve aceasta "despartire" fortata de
imprejurari. Lina nu vroia sa vina acolo.
Desi trecuse mult de cand implinise varsta de 26 de
ani, varsta maxima la care se mai faceau incorporari
in armata, Barn se pomeni chemat la Comisariat unde i
s-a comunicat ca, fiind absolvent de facultate,
trebuie OBLIGATORIU sa faca scoala de ofiteri de
rezerva. Chiar la varsta lui. Si a facut-o. In aceasta
perioada s-a convins si asa a ramas pentru toata
viata, ca armata este inutila. Nu institutia in sine, ci
modul cum se proceda la cei cu "termen redus".
Si, dintr-odata, lovitura::"m-am indrogstit de
altcineva"!
S-a-ntors la munca lui. Avea deja un fel de familie
acolo. Era respectat pentru corectitudinea lui si
incepuse sa "prinda" si ceva meserie.
Seful l-a intrebat intr-o zi:
- De ce nu esti membru de partid Barn?
- Nu stiu. Nu prea m-a interesat politica.
- Nu se poate. Te fac membru de partid!
S-au dus la sediul Comitetului orasenesc de partid, i
s-au completat cele necesare, apoi au plecat la
carciuma, unde Barn a "dat" de baut pentru noua lui
calitate!
Sectia era simplu organizata, dar functiile contineau
neaparat cuvantul "sef". Era un sef de sectie, un
adjunct-sef santier foraj (Barn), un sef contabil cu
doua femei ajutoare, un sef de cadre, o casiera, un
administrator sef, un geolog sef cu o ajutoare, un
topograf sef si un magazioner. Ei formau "suprafata",
adica munca unora dintre ei nu implica intrarea in
subteran.In total 12 persoane. Romani, maghiari, un
sas, o evreica.
Se lucra in 4 schimburi a cate 6 ore fiecare
(minerii).
Serviciul incepea la ora 6. Toti se intalneau la
birou, semnau bonuri de materiale, dadeau dispozitiile
necesare subordonatilor si apoi sase dintre ei, care
faceau naveta,se duceau la micul dejun la gazda lui
Barn. Costa 5 lei, la un salariu de peste 5000 de lei.
Se lucra "foc continuu". Duminica, Barn era
"stapanul".
De multe ori, spre sfarsitul programului, beau o
palinca, neaparat cu o gustare si de multe ori
continuau "activitatea" care se transforma in chef.
Locurile in care se duceau erau diferite: carciumi, la
cate un salariat acasa, la unul dintre ei acasa, la un
cunoscut al unuia dintre ei acasa! De multe ori,
ramaneau sa doarma pe unde erau. Asa se intampla, ca
ramanand la o cunostinta intr-o noapte, Barn, inca
ametit, dimineata, dupa ce s-a intors de la toaleta, a
constatat ca mai era cineva in pat cu el. Gazda!
Asta a fost inceputul. A intrat ca o "boala" si
aproape doi ani a "muncit" din greu. Nu gandea. Nu se
uita prea atent la femeile respective. Folosea cu
toate aceeasi metoda:
- O, ce material?! si o pipaia pe un picior.
Unele radeau, altele mai faceau fite, altele ca"ne
vede lumea" si pana la urma ajungeau in pat lui.
Dupa multa vreme a incercat sa-si aduca aminte de
figuri, nume, ocazii, nimic! Cu exceptia a trei femei:
una a fost cu 9 ani mai mare ca el, pentru ca barbatul
de care se indragostise Lina era cu 9 ani mai tanar
decat ea si Barn a vrut sa "vada", sa-si inchipuie,
cum o sa fie privita Lina cand barbatul ei va fi de
varsta lui.
A doua a fost "obiectul" unui pariu. O profesoara
divortase de sotul ei si s-a recasatorit cu un
director. Directorul, si el divortat, lucra in
continuare cu fosta nevasta (aveau si un copil),
fiindu-i - prin forta imprejurarilor - sef! Se ocupa
de treburile lui cu foarte multa constiinciozitate,
era ceva mai in varsta decat noua lui sotie si Barn a
observat o oarecare nemultumire la profesoara.
In acea vreme, Barn a fost un semestru profesor suplinitor.
A facut pariu cu amicii de acolo ca o s-o posede, cam la 5-6
luni de la casatoria ei cu noul sot si a castigat
pariul! De altfel, devenise renumit prin deviza care i
se atribuia, deoarece el nu-si amintea s-o fi spus
vreodata: "una noua in fiecare saptamana"!
A treia, care a fost si ultima, Erna, si-o aduce
aminte deoarece a vrut sa se insoare cu ea. Incepuse sa se
"adune", sa-si spuna ca nu aia era viata lui si ca e
timpul sa aibe o familie. Erna si-a lasat barbatul si
cei doi copii si pur-si-simplu, s-a mutat la Barn.
Vreo 2 luni, deoarece intr-o seara, erau cu totii la
un restaurant, cand Barn fu anuntat ca i-a sosit ...
nevasta in gara!! Si chiar asa era. Lina venise sa-si
ia sotul acasa!
La Ploiesti, in apartamentul nou, un an de zile, sau
poate mai mult, casnicia mergea bine. Barn declarase
cu toata convingerea ca "ce-a fost a fost; acum
incepem de la capat!" Dar Lina nu l-a crezut. Casnicia
s-a transformat in ceva ciudat: gospodaria functiona
ca un ceasornic elvetian, dar viata sociala era
aproape nula, Lina nevrand sa "iasa" cu Barn decat
rareori, iar de dormit dormeau separat, numai ca
uneori venea Lina la el, alteori invers! Nu refuza
nici mici aventuri trecatoare, de regula ramanand
prieten cu cele care de cateva ori se culcasera cu el.
Mintea lui Barn lucra cu infrigurare. Citea mult.
Platon, Kant,Feuchtwanger, Thomas Mann, Huxley,
Aragon, Romain Rolland, Dostoievski, si cand era bolnav, carti
de aventuri. Toata viata citise, dar acum cauta
raspunsuri la intrebarile ce-l framantau. In aceasta
perioada s-au conturat principiile care pe urma au
fost ca "firul Ariadnei" pentru el. I s-a oferit
prilejul sa plece in Statele Unite, dar propunerea a
venit un pic prea devreme. Probabil ca daca i s-ar fi
propus peste un an, alta ar fi devenit viata lui.
Intr-o seara, vineri 4 martie l977, la televizor era
un film bulgaresc, Iana isi facea lectiile in
biblioteca, iar mama lui motaia intr-un fotoliu. Barn
se duse sa se culce. A adormit, cand, brusc, s-a
trezit auzind-o pe Iana tipand. A strigat si el la ele sa
vina sa se adaposteasca sub un portal, spunandu-le:
- E cutremur!


Toronto ON




Alexandru Szombath    10/13/2016


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian