Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Ion Anton Datcu : Dulceaţa trădării

În urmă cu câteva zile am primit din Canada , de la amicul Ion Anton Datcu, o trimitere în care alătiri de o screisoare evocatoare, dar şi nostalgică, refritoare la anii petrecuţi în urbea natală Craiova, am găsit volumul de eseuri intitulat, cu multă acoperire, „Dulceaţa trădării”..., un volum de mici dimensiuni dar cu o mare densitate informaţională referitoare la „fenomenul trădării” care prin multitudinea procedurilor de realizare – direct sau prin ricoşeu, inclusiv prin acte de neglijenţă umană - au constituit infracţiuni cumplite, tipice prin varietatea transmisiilor dăltuite pe coloana infinitei suferinţe cu gravele ei consecinţe.
Lucrarea are în componenţă două părţi, cu eseuri şi cronici ale unor evenimente în raport cu care sunt relatate opiniile autorului... în prima parte sunt sunt prezentate trădările unor ofiţer şi generali care aveau obligaţia să se sacrifice pentru ţara căreia îi juraseră credinţă..., prezentări fără legătură în succesiunea relatării evenimentelor din diferite perioade istorice, dar selectate din sfera dramelor controversate... de multe ori apare pregnant pentru protagonişti paradoxul trecerii de la stadiul de „erou” la cel de „trădător”, ajungându-se uneori ca încadrabil în ipostaza de „martir”..., activităţi în care se încadrează migăloasa dar tainica „muncă” a unor oameni pentru care identificarea unor probleme nevralgice ale unui sistem statal, instituţional, sau punctual militar, erau transmise „inamicilor” acestora, care folosindu-le în conjuncturi bine definite îşi asigurau realizarea dezideratelor...totul era „în regulă” efectuându-se „plata” corespunzătoare până când era identificată activitatea subterană, şi se aplica „răsplata binemeritată pentru trădare”.
Volumul are ca „motto” afirmaţia „Trădarea este singurul adevăr care dăinuie”, aparţinând dramaturgului american Arthur Miller, autor al unui teatru viguros, ancorat în problemele responsabilităţilor sociale, în care abordează teme referitoare la mutilarea şi decăderea personalităţii umane în societatea contemporană... dar şi alăturarea unui catren rinclus de scriitorul Gelu Negrea în poemul „Ţara fără zâmbet”, care permite lui Ion Anton Datcu o conexiune la realităţile cotidiane române : „Impozitul pe viaţă-i tot mai greu / În ţara fără zâmbet, fără Dumnezeu, / Trădaţii, trădătorii- ne vindem reciproc / La crâncena tarabă a lipsei de noroc”, aducând în atenţie afirmaţiile unor personalităţi marcante ale societăţii civile româneşti actuale :
- Andrei Pleşu, în volumul „Obscenitatea publică” reluând afirmaţia „îndemnului patriotic” utilizat perpetu de români în perioada celor două războaie mondiale din secolul XX, „pe aici nu se trece” o interpretează prin precizarea „ne pricepem să boicotăm istoria.Când unii vor să treacă ne retragem pripit”, în înţelesul lucrării d-lui Datcu „închidem ochii pentru a respecta înţelegerea murdară cu partenerul de trădare”
- Cristian Tudor Popescu afirmă că „de-a lungul istoriei am întors armele împotriva aliaţilor, în aşa fel încât ne întrebăm : acum nu cumva sunt îndreptate spre noi...”, afirmaţie pe care Dl. Datcu o identifică cu ipostaza contemporană a multor membri ai societăţii civile în care se observă nivelul ridicat al urei dintre personalităţi, modul cum acestea se pândesc pentru a identifica inadvertenţele partenerilor, modul cum le pedepsescpentru acestea, dar şi ameninţările la care recurg pentru a-şi doborâ adversarii invidiaţi.
xxx
Lucrarea debutează cu eseul „imprevizibilul letal” care ne aduce în atenţie un interval de opt ani după încheierea mandatului lui George Washington , primul preşedinte al Americii , expert în arta spionalului şi a contraspionajului care a fost trădat de omul său de încredere Benedict Arnold, care din cel mai bun prieten al său i-a devenit cel mai mare duşman.
După succesul revoltei împotriva stăpânirii britanice, în urma bătăliilor de la Saratoga din 1777 şi Yorktown din 1877 şi 1781, George Washington cel care a redactat Constituţia SUA, şi a fost un mare comandant de oşti, strateg de referinţă, dar şi organizator al armatei cu calităţi de om politic vizionar fără egal devine primul preşedinte al SUA.... născut la 22 februarie 1732, se dedică carierei militare în calitate de ofiţer de cercetare şi în momentul în care ajunge general şi-a recrutat personal agenţii...la terminarea celui de al doilea mandat de preşedinte al SUA când i se propune exercitarea celui de al treilea mandat, pe care l-a refuzat, în discursul de încheiere a activităţii în această demnitate a exprima o idee determinantă pentru politica SUa : „recomand Statelor Unite să nu intervină în politica altor ţări şi mai ales să nu se alieze cu nici o naţiune în cazul unui război intern”, recomandare pe care urmaşii săi în multe ocazii au ignorat-o.
În evenimentele derulate în revoluţia americană Benedect Arnold a ocupat funcţii înalte, fiind colaborator apropiat al lui George Washington, dar va deveni şi „slujbaş” al englezilor, complotând pentru asasinarea prietenului său... a trecut cu toate secretele deţinute în tabăra englezilor, pentru ca după o perioadă de timp să se refugieze în Anglia unde i s-a retras dreptul de a purta uniforma militară britanică, pe considerentul că „cine a trădat o dată recidivează neapărat”... va muri ca pensionar în Anglia cu stigmatul de „slugă fără caracter”
Tot în arealul SUA, sub preşedenţia lui Abraham Lincoln, după războil de secesiune şi abolirea sclaviei, acesta a fost asasinat de extremistul Wilkes Booth, un actor al teatrului din Washington, care după făptuirea gestului a afirmat că „aşa se întâmplă totdeauna cu tiranii”... unele surse afirmă că asasinul a fost plătit de bancherul Rotschild, deoarece Lincoln a dispus să nu se mai plătească dobânzi băncilor comandate de cel ce urmărea finanţarea sudiştilor separatişti....atentatorul a fost arestat şi apoi eliberat de organizaţia „Cavalerii Cercului de Aur”, după care s-a expatriat în Anglia, unde a trăit în belşug datorită finanţării realizate de familia bancherilor Rotschild.
Dl. Datcu realizează prin eseul „Spionajul feminin” aducerea în atenţia noastră a activităţilor de spionaj realizate de „femeile frumoase şi inteligente” care care au generat mari realizări în domeniu...
Enumerarea acţiunilor acestor spioane începe cu Isabelle Boyd, tânăra pregătită pentru această „meserie” , care începe cu asasinarea unui soldat nordist din SUA, care a încercat să arboreze stindardul victorioşilir nordişti pe casa sa părintească din oraşul Martisburg...judecată, achitată, va fi contractată de serviciul de secret al Confederaţiei Sudiste, pentru care va furniza informaţii referitoare la armata nordistă...acestea, utilizate vor duce la victorii ale sudiştilor... dar activitatea sa este întreruptă de o greşeală, este arestată şi urmare a unor înţelegeri între beligeranţi va fi redată sudiştilor...încearcă să plece în Anglia, dar este capturată, şi va scapa de execuţie,
Este redat traseul străbătut de Elisabeth Van Lew, o înfocată activistă în campania de abolire a sclaviei în SUA, ce se va pune în slujba serviciilor unioniste, creind un sistem de legături utilizând drept curieri persoane de culoare ce o slujeau...va reuşi să introducă o tânără de culoare în rândul servitorilor de culoare ai lui Jefferson Davis, preşedintele Confederaţiei Sudului,obţinând informaţii pe care le transmitea preşedintelui abolaţionist Lincoln... când va deveni preşedinte al SUA Ulisses Grant, o va numi, ca recompensă, pe Elisabeth în funcţia de diriginte a poştei din Richmond, post ce-l pierde la încheiereea mandatului de preşedinte al lui Grant... îşi va încheia viaţa în sărăcie...
Se relatează activitatea de spionaj a actriţei românce prin naştere, dar franţuzoaică prin adopţie, Marussia Destrelles care a racolată de serviciile germane în perioada primului război mondial... a fost descoperită ca spioană dublă şi otrăvită.... în aceaşi perioadă a activat belgianca Martha Mc Kenna, studentă la facultatea de medicină care a fost angajată într-un spital de campanie german în care erau trataţi răniţi din rândul armatelor inamice, belgieni, francezi, englezi....este racolată de serviciul de spionaj englez căruia îi va transmite informaţii utile. Ea află că germanii descarcă recipienţi cilindici galbeni, inclusiv faptul că specialişti germani cu profesie chimică erau interesaţi de fenomenele meteo – direcţia vânturilor predominante şi umiditate atmosferică în diferite perioade... informaţia spioanei nu a fost luată în considerare de englezi şi în data de 22 aprilie 1915, pe frontul de la Ypres germanii vor lansa primul atac cu gaze care va surprinde aliaţii, o multitudine de militari fiind anihilaţi prin intoxicare.... şi trupele engleze şi franceze vor utiliza în luptă, ca armă „gazele”, de acţiunile acestora scăpând caporalul austriac Adolf Hitler...Francezii o vor decora cu „Legiunea de onoare” iar germanii cu „Crucea de fioer”... e descoperită ca agent dublu, este arestată şi condamnată dar nu a fost executată...
Tot în perioada primului război mondial a acţionat celebra Mata Hari ( Margaretha Gertruida Zelle ), o spioană de mare rafinament cu activitate vastă în mai multe ţări unde a cunoscut personalităţi cu grade înalte în armată. Va fi arestată de serviciile secrete franceze şi executată la 15 oct.1917...şi România a avut o Mata Hari, aceasta a fost Martha Lahovari Bibescu, superba prinţesă română.
Spioanele, femei frumoase , uzând de curaj şi inteligenţa lor sclipitoare au realizat o multitudine de acţiuni care se studiază şi astăzi în cadrul cursurilor şcolilor de spionaj.
Determinat de apartenenţa sa românească dl.Datcu va realiza mai multe eseuri referitoare la activitatea de spionaj în zona ţării noastre începând cu perioada primului război mondial
În toamna anului 1916, ca urmare a ofensivei armatelor austro-ungare şi germane o mare parte a teritoriului ţării a fost ocupat de armatele acestei coaliţii, condiţii în care familia regală, guvernul României şi principalele instituţii de la nivel naţional se retrag la Iaşi împreună cu armata română... germanii în acest context tipăresc la Berlin o mare cantitate de bani, în valoare de peste 2 mil lei, cu valoare fictivă, dar utilizabile în teritoriul ocupat pentru a se cumpăra de la populaţie alimente pentru subzistenţa armatei germane. În situaţia refugiului de la Iaşi, valorile româneşti, ca urmare a înţelegerilor dintre guvernul român şi cel rus sunt transferate la Moscova. Convenţia dintre cele două guverne garanta păstrarea valorilor şi restituirea după război a tuturor valorilor înregistrate în documente.
Se realizează două transporturi :
- un transport cu valori de 321.580.456 lei aur, încărcate în 15 dec.1916 în 17 vagoane ve vor ajunge la Moscova la 20 dec.1916 ce vor fi depotitate la Kremlin ;
- al doilea transport cu 24 vagoane încărcate la Bucureşti între 23-27 iul.1917 avea valoarea de 1.594.836.725 lei aur, ce se vor depozita tot la Kremlin.
Se afirmă că marile hotărâri ale politicienilor au fost înfrânte de istoria perversă. Destinaţia „Rusia” pentru protecţia tezaurului a fost avansată de N.Titulescu, ministrul de finanţe din guvernul în care activau ca miniştri I.C.Brătianu, Take Ionescu, Barbu Ştefănescu Delavrancea, I.G.Duca.... a mai existat ca destinaţie propusă pentru depozitarea tezaurului Danemarca, Anglia, Canada, SUA... s-a ales Moscova detzermionat de faptul că regele Ferdinand al României era văr primar cu ţarul Nicolae al II-lea. al ruşilor....în această conjunctură bancheriul Mauriciu Blank afirma :”tezaurul nostru a fost pus în siguranţă tocmai acolo unde nesiguranţa era atot stăpânitoare”..
După victoria revoluţiei bolşevice în Rusia, totul a fost confiscat şi s-a încercat chiar asasinarea regelui Ferdinand şi instaurarea unui regim bolşevic în România.. complotul a eşuat şi membrii implicaţi au fost arestaţi şi condamnaţi.
După război au loc tratative între România şi URSS la care delegaţia rusă a fost condusă succesiv de Litvinov şi Cicerin... aceştia au precizat că restituirea tezaurului este condiţionată de reglementarea frontierei cu România – regferitor la Basarabia -, motiv pentru care Troţki sechestrase tezaurul...în anii 1935 şi 1956 se restituie parţial bunuri între care nu se identifică bijuteriile Casei regale a României şi 100 tone de aur , motivat de diferenţele considerate între evidenţele părţilor, dar şi în în gândire şi căutarea dreptăţii... se încearcă şi uilterior să se facă lumină în acest segment al datoriilor dar demersurile nu soluţionează cauza, problema rămânând în continuare fără rezolvare...
Dl Datcu ne prezintă în perioada celui de al doilea război mondial odiseea tezaurului Poloniei, care după tranzitarea României va ajunge în Anglia şi de acolo în Canada care-l va restitui Poloniei după război... tot în Canada , pentru siguranţă, va fi transferat tezaurul Angliei...
În prezentarea „Trădarea patriotică”, se avansează ideea că un rezultat al „trădării” poate fi avantajos pentru unii şi păguboasă pentru alţii. Autorul abordând acest subiect relevă modul cum s-au compăortat anumiţi eroi, profesioniştii vânzării de ţară care au considerat că au făcut bine şi că acţiunile lor vor fi apreciate pozitiv în viitor.
Se detaliază actul înfăptuit în data de 24 ian 1917 de col.Sturza, fiul fostului prim ministru al României şi ginerele lu Petre Carp, care dezertează la germani pe frontul din munţii Vrancei, pentru ca ulterior să lucreze în birourile armatei de ocupaţie germane din Bucureşti unde avea obligaţia de a transmite date secrete serviciilor de spionaj german.
Un alt vânzător de ţară a fost căpitanul Roding Golescu, care în calitate de adjunct al generalului Vartiadi – comandantul corpului 3 de armată – va fi implicat în diverse escrocherii şi recrutat în calitate de spion de agentura rusă pentru care va furniza informaţii referitoare la armata română – capacitate, efective, planuri de mobilizare , ce-i erau transmise de lt.Mihai Predescu, care activa în structurile Marelui Stat Major român. Ei au fost surprinşi de organele de siguranţă, arestaţi şi condamnaţi...în mod similar a fost tratat şi generalul Vasile Zottu, şeful Marelui Stat Major Român şi maiorul Alex.Ionescu, recrutaţi de organele de spionaj ale Puterilor centrale... aceştia prin informaţiile furnizate au determinat pierderi însemnate armatei române...descoperit de organele serviciilor secrete române generalul Zottu se sinucide în locuinţa sa din Bucureşti.
Înainte de intrarea armatei române în operaţiile din primul război mondial, în starea generală de confuzie ce domina societatea românească, au fost identificaţi o serie de colaboraţionişti între care şi colonelul Victor Verzea, ce acţiona pentru serviciile secrete germane şi austro-ungare... în timp va fi obligat să demisioneze din armată, dar a fost numuit director general al poştei române, poziţie din care a continuat să furnizeze, contra cost, informaţii importante germanilor... în august 1916 serviciile secrete ruse şi franceze furnizează guvernului român informaţia că din cadrul poştei române se oferă germanilor importante informaţii... în momentul retragerii instituţiilor române din Bucureşti în Moldova a fost dată dispoziţia distrugerii instalaţiilor de telefonie şi telegrafie ale poştei şi transferarea sumelor existente în unitate în Moldova. V.Verzea nu respectă dispoziţia şi întregul patrimoniu al poştei va trece în mâinile ocupanţilor şi ca recompensă germanii îl numesc primar general al capitalei...în finalul ostiltăţilor Verzea va fi arestat şi condamnat de autorităţile române – condamnare la moarte comutată în muincă silnică pe viaţă , dar va beneficia la 9 nov.1920 de prevederile legii de amnistiere a actelor de spionaj şi trădare.
Un alt element trădător de ţară a fost Bernard Rosenthal – cu nume schimbat în Bizon Rozescu – care a practicat traficul de influienţă şi escrocheriile sub acoperirea ocupaţiilor de ziarist şi comerciant. Este descoperit în 13 nov.1914, este arestat şi închis. dar la eliberare va fi racolat de serviciile secrete ale austro-ungarieik, fără ca acestea să ştie că Rozescu lucrează şi pentru Rusia... va avea activitate infracţională la Budapesta şi Viena, se stabileşte la Bucureşti şi în 1926 va fi arestat pentru înaltă trădare şi condamnat...va evada din închisoare şi va fugi în Germania.
Medicul dentist Iuliu Cohn, cu cabinet stomatologic la Craiova, va desfăşura o activitate susţinută de spionaj în favoarea Puterilor centrale... va fi demascat şi arestat dar va reuşi să evadeze urmând să acţioneze în teritoriulocupat de germani... a fost arestat la Buzău de unde va evada din nou lansând zvonul că a decedat.
Şi neatenţia poate deveni trădare... generalul Ludovic Mircescu, a fost promovat ministru de război, după ce se însurasecu o fată dintr-o familie refugiată din Galiţia... în 1926, ministrul plecând în concediu la Vatra Dornei va lua cu el „planul de mobilizareal armatei” – document cu 100 de pagini, cu schiţe şi grafice cu caracxter strict secret... acestea îi vor fi subtilizate din camera de hotel, documente ce vor lipsi în conexiune cu soţia sa ...acestea au fost transpotate cu un automobil în care se mai aflau şi consulul framcez căsătorit cu sora soţiei ministrului trecând graniţa ...ministrul de război , din dispoziţia regelui s-a sinucis devenind trădător ca urmare a nerespectării regulelor de manipulare a documentelor secrete şi neatenţiei... soţia ministrului, Gerda, era monitorizată din umbră de serviciile secrete britanice.
Se poate concluziona, conform afirmaţiilor d-lui Datcu că imprevizibila trădare a fost prezentă peste tot şi în toate timpurile... mulţi şi-au justificat acţiunile ca rezultate „din dragoste de ţară”...pentru aceştia „trădarea patriotică” pentru aceştia „trădarea patriotică” a avut ca scop cruţarea multor vieţi omeneşti prin scurtarea duratei războiului, ca în cazul mareşalului Antonescu... referitor la aceste aspecte pline de ceaţă este relevant aforismul scriitorului englez Samuel Johnson care afirmă „Patriotismul este ultimul refugiu al lichelelor”...
Unui alt englez, „patriot trădător, Anthony Frederik Blunt îi este consacrat un material în care se urmăreşte evoluţia fiului unui ecleziast anglican atras de ideologia marxistă , ce va deveni ateu şi stipendiat de serviciile secrete ruse. În calitate de absolvent de facultate, cadru universitar în specialitatea „istoria artelor”şi cunoscător al limbilor engleză, franceză, germană şi italiană este trimis la Paris în anii „40” în calitate de ofiţer şi a participat în calitatea respectivă în cadrul unităţilor britanice la retragerea de la Dunkere...va fi angajat al serviciului secret englez MI5....după anul 1945 preia în calitate de custode colecţiile de artă ale familiei regale britanice, poziţie ce o va păstra până în anul 1973, lucrând în continuare, concomitent, în calitate de agent dublu, pentru serviciile secrete britanice şi sovietice... a fost utilizat de regele George al VI-lea în anul 1946 într-o acţiune de recuperare a documentelor secrete din care rezulta că fratele regelui, ducele de Windsor a avut relaţii de prietenie cu cu autorităţile naziste în anul 1937....el va copia documentele găsite şi le va transmite şi la Moscova... dar reuşind recuperarea documentelor va fi decorat în 1947 de regel cu ordinul „Regina Victoria”.
În activitatea sa de spionaj va fi ajutat de un alt profesionist, Roger Hollis... va fi trădat de un alt spion al Moscovei – Michael Straight, stabilit în SUA – care se va confesa unui consilier al preşedintelui Kenedy că a fost racolat de Blunt în perioada în care era student la Universitatea Cambridge din Anglia...descoperirea situaţiei a determinat un cutremur în guvernanţii englezi apropiaţi reginei Elisabeta a II-a... mulţi dintre membrii reţelei dispar ca urmare a unor morţi suspecte... în 16 nov.1976 lui Blunt i se retrage ordinul „Regina Victoria” şi titlul de „sir”, dar nu va fi arestat... în conexiune cu Blunt este redată activitatea colaboratorului său Roger Hollis, care complementar muncii într-o societate producătoare de ţigarete din China va primi şi sarcina din partea serviciului secret britanic MI6 - serviciul de securitate externă britanic – de a fila concetăţenii britanici care ar fi desfăşurat acţiuni duşmănoase coroanei britanice – el activa şi în calitate de ziarist pentru publicaţia South China Times, condiţii în care va avea relaţii cu publicista americană Agnes Smedley, agentă a GRU – serviciul de informaţii al armatei sovietice – dar va cunoaşte şi pe celebrul Richard Sorge, spion ce lucra pentru Moscova dar şi pentru Germania, Japonia şi SUA...În 1937 revenit în Anglia este angajat la serviciul MI 5, fără a se cunoaşte faptul că este agent sovietic... el va avea misiunea de a identfica spionii străini, în special pe cei ce lucrau pentru sovietici... şeful său Peter Wright, director general al MI 5 afirmă că Hollis a fost agent al Moscovei, condiţie în care nu a înregistrat nici un succes în lupta cu spionajul sovietic, care au avut astfel un control deplin asupra serviciilor secrete britanice atât prin Roger Hills ( la MI 5 ) cât şi prin Kim Philby ( la MI 6 )...în 1953 prim ministrul W.Churchil îl numeşte pe Roger Hollis director adjunct la MI 5 ( adică pune „lupul paznic la oi” ), poziţie din care va avea legături operaţionale cu FBI şi CIA în ceea ce privesc problemele de contraspionaj...în 1956 Hollis va fi numit director al MI 5, situaţie în care un super agent al KGB va ajunge în fruntea serviciului securităţii interne a Angliuei...el va fi înobilat de regina Elisabeta a II-a...În timp au fost descoperiţi spioni sovietici în structurile serviciilor secrete britanice, agenţi protejaţi de Hollis...dar guvernanţii britanici nu au acceptat că Hollis este trădător, acesta încheindu-şi viaţa în 1973 în libertate...
Din grupul Hollis a făcut parte şi Kim Philby numit funcţionar în MI 6 ... se relevă faptul că în calitate de spioni au activat câţiva romancieri englezi celebri, chiar dacă aceştia nu figurează în calitate de „trădători de ţară” :
- Henry Graham Green (1904-1991), agent al MI 6, elev al lui Kim Philby afirmă în volumul „Un mod de viaţă” că „fiecare romancier are ceva comun cu spionajul; el observă, ascultă, caută motivaţii şi analizează caractere”. el va îndeplini, în calitate de corespondent al ziarului Times misiuni de spionaj în Germania, Spania, Indochina, Africa de Sud, America latină...
- Romancierul Lancaster Fleming ( 1908-1964 ) în calitate de jurnalist a fost atras în 1939 şi va activa în spionajul marinei regale britanice, ca asistent al amiralului John Gorfrey...el va prelua datele de la spionii operativi – agenţii de câmp – pe care la va prelucra pentru superiorul său...
- În mod similar William Somerset Mougham (1874-1965 ), cunoscător al limbilor engleză, franceză şi germană, va lucra ca medic pe front în cadrul operaţiilor din primul război mondial... va fi racolat de de serviciul de spionaj militar britanic ( ulterior MI 6 ) şi trimis în misiuni în Elveţia şi Rusia. Dl Datcu consemnează faptul că în Rusia, la Sanct Petersburg, în oct 1917 cu spionul britanic Sidney Really şi Fanya Kaplan a organizat atentatul asupra lui Lenin ce s-a efectuat în 30 aug.1918, acţiune ce a eşuat...
Ca un corolar al acestor acţini de spionaj, un fost lucrător al serviciilor secrete britanice afirmă într-un volum redactat de el că „ greşelile trecutului trebuiesc şterse”, dorind prin aceasta să ne determine să înţelegem că nu are rost să mai fie explicate multe acte ruşinoase ale unora dintre colegii săi – printre aceştia fiind şi Roger Hills, care avea rolul de a prinde spionii străini, dar cel mai mare era chiar el, spion al URSS, ţară pentru care a lucrat 25 de ani )
Ipostaza de trădător a fost evidenţiată în toate timpurile şi toate societăţile umane sub acoiperirea afirmaţiei că se realizează operaţii în numele iubirii de patrie şi neam...dl. Datcu într-un material ne relevă activitatea unor personaje, comunişti sau în slujba Moscovei, deşi erau în poziţii importante în guvernele unor ţări înfierate de sovietici...sau erau lideri ai noului stat sovietic apărut după anul 1917, care s-au eliminat între ei pe motiv că au trădat partidul sau ţara....
Este prezentat cazul ministrului francez Pierre Cot cu activitate identificată în 1990 din documentele aflate în arhivele FBI şi ale Kominternului de la Moscova, personalitate care a avut cea mai îndelungată activitate de spion( sept.1933-aug.1977 ), până la moartea sa...Cot, ministru în guvernele franceze până în 1938 şi-a organizat o filieră clandestină de aprovizionare cu arme a forţelor pro comuniste din Spania care luptau împotriva armatei naţionaliste comandată de generalul Freanco ( situaţia este relatată de generalul Walter Krivitzky – cu funcţie de conducere în NKVD ce se refugiază în 1938 în SUA datorită terorii existente în URSS – care afirmă că ministrul Cot primea regulat bani de la sovietici)... deconspirat în 1940 el se refugiază în SUA unde va deveni agent sovietic prin mijlocirea conducătorului partidului comunist din SUA – Ernst Browder, şi el agent sovietic- ... în 1943 se înfiltrează în programul Manhatan, pentru a obţine date despre fabricarea bombei atomice...se va deplasa la Alger, se strecoară în anturajul generalului De Gaulle, fiind considerat de Maurice Thorez – secretarul general al partidului comunist francez - timp de 34 de ani, între 1930-1964 -...Cot va acţiona ca spion sovietic după război până în 1977 când moare şi.a fost omagiat de Georges Marchais, noul secretar general al partidului comunist francez care-l prezenta ca „un patriot hotărât”... avem deci un caz clar de „trădare patriotică” , a unui patriot care a oferit informaţii unui stat inamic, duşman al prpopriei ţări.
Este relatat faptul că în 1936, cănd Pirre Cot era ministru la Paris, Stalin a dorit să scape de o serie de personalităţi sovietice marcantr – majoritatea lor evrei - : Marcel Pauker, Zinoviev, Kamenev, etc, şi-l alungă în exil pe Troţki, urmând să fie asasinat în Mexic... au fost eliminaţi cei ce i-au creat posibilitatea lui Stalin să obţină frânele puterii...toţi erau intelectuali cu mult mai multă carte decât Stalin - cel care trebuia să fie acuzat de antisemitism -....dar el când a fost acuzat a afirmat cu cinism că „în soviete nu există antisemitism ci luptă de clasă”...
Într-un material compact este prezentată activitatea unui spion cu inteligenţă deosebită care i-a permis să hotărească derularea unor evenumente importante...este vorba despre Richard Zorge ( alias Sorge ), militar în armata germană în primul război mondial...vine în contact cu ideologia comunistă şi va studia ştiinţele economice în Germania obţinând titlul de doctor în ştiinţe politice... intră în partidul comunist german motiv pentru care va fi înlăturat din funcţia de profesor universitar, situaţie ce-l va determina să plece la Moscova devenind agent al kominternului...în 1921 revine în Germania şi va activa ca jurnalist... în 1924 se deplasează la Moscova intrând într-un serviciu de informaţii secrete, iar după patru ani va ajunge membru al GRU şi este trimis în China ca trimis al ziarului german Frankfuter Zeitung; va intra în legătură cu Ozaka Hazumi – un jurnalist japonez ce lucra pentru publicaţia Asahi Shimbun... va cunoaşte şi pe spioana germană Sonia şi pe Agnes Smerdley care lucra pentru sovietici...din China va pleca în Japonia în calitate de reporter al unui ziar nazist şi va organiza o reţea pentru NKVD...pozând în calitate de nazist colaborează cu serviciile secrete germane...va informa pe americani referitor la planurile japoneze de atac asupra portului Pearl Harbour (la 7 dec.1941 )...l-a atenţionat pe Stalin că germania va ataca URSS la 22 iunie 1941... ambele informaţii nu au fost considerate corecte şi utile... el va determina soarta războiului informând URSS că Japonia nu va ataca în Siberia ci va înainta spre Sud pentru a ocupa coloniile franceze şi olandeze, situaţie ce-i va permite lui Jukov să retragă din est trei armate siberiene cu care va zdrobi pe nemţi în 1942 în faţa Moscovei
Se realizează arestări în Japonia ( jurnalistul Ozaki Hazumi şi premierul Fumimoto ce vor fi acuzaţi de trădare şi la 7 nov.1944 vor fi rxecutaţi împreună cu Richard Sorge...acesta la 7 nov 1964 este declarat post mortem „erou al URSS” )
Este redat traseul Soniei – colaboratoarea lui Richard Sorge – racolată de spionajul sovietic ce va primi în 1935 gradul de maior... va fi trimisă în Elveţia, unde se va conecta la reţeaua GRU... va ajunge în Anglia unde va contacta pe Roger Hollis – director al serviciului secret britanic , dar şi agent sovietic... va cunoaşte pe Klaus Fuchs – specialist în chimie – care a contribuit la furtul secretului bombei atomice americane ce va fi transmis sovieticilor...Sonia în 1950 vine în URSS şi va fi avansată la gradul de colonel ..
În 1977 Sonia îşi va publica memoriile, care vor genera un cutremur în serviciile secrete britanice... se vor lua măsuri tardive în ceea ce priveşte transmiterea către Moscova a „secretelor” privind bomba atomică americană şi sunt executaţi savanţii atomişti americani Julius şi Ethel Rosember iar alţi savanţ sunt arestaţi şi condamnaţi ( Klaus Fuchs, Bruno Pontecorvo... în final aceştia ajung în RDG şi URSS )...Fuchs după eliberarea din închisoare în 1959, în RDG, va ajunge director al Institutului de fizică nucleară din RDG ... el va afirma referitor la transmiterea secretelor referitoare la bomba atomică americană către sovietici că „ propia mea conştiinţă şi datoria faţă de umanitate mi-a dictat că ar fi un dezastru pentru întreaga lume dacă arma atomică ar fi rămas monopolul unei singure puteri”... Bruno Pontecorvo va ajunge la Moscova şi ulterior anului 1958 va fi primit în Academia de Ştiinţe a URSS.
Într-o prezentare documentată estre relatată activitatea lui George Sidney Reilly, cu o inteligenţă aparte , un as al războiului invizibil, personaj cu o cultură enciclopedică...s-a născut în Rusia, la Odesa, cunoscător al limbilor engleză, germană, franceză, rusă şi ebraică, va absolvi un colegiu tehnic în India unde va lucra o perioadă la calea ferată, apoi va pleca în Brazilia unde va intra în afaceri adoptând numele Rosenblum şi va avea ca ocupaţie treaficul de arme...în urma ciocnirilor cu diferite clanuri de traficanţi va salva viaţa unor ofiţeri britanici, demnitari acreditaţi la Rio de Janeiro...ca recompensă va primi paşaport britanic, pe care utilizându-l va ajunge la Londra în 1898 ... aici va fi recrutat de spionajul britanic şi primind identitatea de George Sidney Reilly va fi trimis în Africa de Sud cu misiune in conflictul anglo-bur având sarcina de a depista modul de aprovizionare a rebelilor buri cu arme de olandezi... a acţionat sub acoperirea de om de afaceri german...la terminarea ostilităţilor va ajunge în Germania unde se angajează la firma Krupp şi va colecta pentru serviciile britanice informaţii referitoare la industria de război germană... între 1904-1905 se va plasa la Port Arthur, în cadrul forţelor ruse în perioada războiului ruso-japonez, în care Anglia era interesată ca ruşii să piardă războiul deoarece aceştia prezentau pericol pentru britanici în India şi Extremul Oerient... cu informaţiile sale japonezii distrug flota rusă ... se va întoarce la Londra şi-şi va continua studiile la Cambridge... va pleca în Iran ocupându-se de afaceri cu petrol concomitent cu acţiuni de spionaj economic în dauna concurenţei franceze... după anul 1916 reîntors în Europa va obţine informaţii militare din Statul Major German.... în 1917 revoluţia rusă condusă de Lenin produce teamă în Anglia datorită eventualei retrageri a Rusiei din război, de pe frontul din Moldova, cu mari prejudicii pentru România, care va rămâne singură contra Puterilor centrale...Angliaacordă ajutor forţelor ţariste, antibolşevice ce luptau contra armatei roşii...în aceste condiţii este trimis Reilly pentru a-l înpuşca le Lenin... ajuns în efectivele revoluţionare bolşevice a elaborat un plan în urma realizării căruia Lenin trebuia asasinat de Devoira Fanya Kaplan, adeptă a lui Kerenski... atentatul din 30 aug.1918, de la Moscova, de la uzinele Michelson, face ca în Lenin să fie trase două gloanţe – unul trece pe lângă inimă iar al doilea va atinge gâtul, lângă carotidă, oprindu-se într-o vertebră generând paralizia părţii stângi a corpului... Lenin nu va fi operat şi va muri la 24 ian 1924... el va fi înbălsămat înlocuindu-i-se apa din ţesuturi, corpul fiind depus în mausoleu la temperatură constantă şi umiditate de maxim 70%... la diferite perioade de timp corpul era coborât la subsol unde era amenajat un laborator pentru conservarea corpului.
După eşuarea atentatului din 1918 Reilly va pătrunde în structurile poliţiei secrete bolşevice (CEKA) cu identitatea Relinski... cu spionul englez Robert Bruce Lockhed pregăteşte un comando de elemente contrarevoluţionare cu care se intenţiona să se atace Congresul sovietelor ce se derula în Teatrul Mare din Moscova cu scopul de a ucide liderii comunişti... complotul va fi descoperit iar realizatorii lui vor fi executaţi, Reilly va fugi la Londra... în anul 1925 va pătrunde din nou în URSS prin Finlanda, cu un grup de luptători instruiţi în Anglia... grupul a fost arestat şi executat la 25 nov.1925, aceaşi soartă având-o şi G.S.Reilly...acesta în activitatea de spionaj, pe parcursul a 30 de ani a avut 11 identităţi diferite, a fost căsătorit de 11 ori în marile capitale ale lumii, soţiile sale ajutându-l în misiunile sale.
În materialul din ciclul „erou-trădător-martir” dl.Datcu se se apleacă asupra analizei acţiunilor desfăşurate sub diferite dictaturi din sec.XX, care au adus unora victorii strălucite iar altora înfrângeri usturătoare...determinând judecarea prestaţiei unor personalităţi ale regimurilor politice alternative şi antagonice, devenind o uzanţă a societăţii...situaţia de neiertat, jenantă se produce în varianta în care glorificarea unei personalităţi a fost urmată de executarea elogiatului pentru ca în final să fie reabilitat de către exponenţii aceluiaşi partid.
Punctual dl.Datcu referindu-se la România afirmă că eroarea şi violenţa politică a avut mare tradiţie în societatea românească...eroi autentici au fost uitaţi, au apărut revoluţionari cu ochii pe avantajele promise atât în perioada „tranziţiei şenilelor”, începută în 1944, cât şi în „ceaagonică”ce a debutat în 1990, apreciind „că întotdeauna lumea civilizatăa respins patriotismul ostentativ, gălăgios, inflamabil şi trecător”
În anii 1943-1944 Eugen Cristedcu, şeful serviciului secretz de informaţii din România şi Ion Antonescu i-au protejat pe Ion Gheorghe Maurer, Petre Groza, Mihai Beniuc şi pe alţi urmăriţi de Gestapo, dar aceştia după 23 aug.1944 nu vor interveni în favoarea protectorilor lor care au fost arestaţi de comunişti pentru a fi exterminaţi.
Învingătorii în al doilea război mondial s-au declarat eroi, iar învinşii au fost executaţi sub acuzaţia de criminali de război, în condiţii în care ambele tabere au săvârşit crime abominabile asupra populaţiei, multe crime rămânând nejudecate... în literatura contemporană, în care ca autor este citat şi col.Gärz, se precizează „trecerea unei personalităţi marcante prin ciclul erou-trădător-martir, a constituit un fenomen ce s-a manifestat în toate epocile istorice. Nicăieri şi nicicând acest ciclu nu a fost atât de proeminent ca în toată lumea comunistă care a cuprins şi o parte a ţărilor balcanice”
În cazul României se relevă situaţia mareşalului Antonescu ( etichetat ca şi „criminal de război” la conferinţa de la Teheran din 23 nov.1943 a liderilor celor trei mari puteri aliate – SUA, Anglia şi URSS – ce a condus la judecarea, condamnarea şi executarea sa la 1.06.1946...între timp cunoscătorii strategiilor militare au ajuns la concluzia că mareşalul a fost un patriot , pe care noi nu avem voie să-l reabilităm...
Pe traseul „erou-trădător-martir” vor trece Lucreţiu Pătrăşcanu, Ştefan Foriş, Iuliu Maniu,şi alţii ce au fost reabilitaţi după ce s-a considerat că execuţia lor a fost o mare eroare...situaţii similare se vor produce în Bulgaria ( între sept.1944 –mart.1945 când au fost condamnaţi şi executaţi 2138 politicieni cu opinii diferite sub acuzaţia de trădători...în 1947 a fost sărbătorit Traicico Kostov, personalitate comunistă marcantă, care la 25 dec.1949 a fost executat sub acuzaţia de informator al poliţiei burgheze, trădător al cauzei comunismului... ulterior, în 1962 a fost reabilitat şi declarat martir... în România , tot la 25 dec.1989 a fost executat fostul „erou”, Nicolae Ceauşescu... oare va fi reabilitat ? ...se vehiculează exprimarea conform căreia „politica este imprevizibilă şi politicienii orfani de scrupule... scopul scuză mijloacele , este principalul aplicat în multe state, indiferent de religie, ideologie, grad de civilizaţie...”
Un complot în Bulgaria în 1965 a condus la arestarea, judecarea şi condamnarea ca trădători de patrie a unor personalităţi marcante, pentru ca după 1990 aceştia să fie consideraţi eroi, martiri...
În 1990, în Jugoslavia, în perioada războiului ce a pustiitot ţare şi a condus la destrămarea acesteia au avut loc o multitudine de asasinate politice...
În toată lumea, în confruntări nu se ţine cont de adevăr, importantă este doar victoria obţinută prin orice mijloace... cu adevărul în mână mulţi mor de foame , pierd titluri, procese, funcţii, averi, teritorii....
Interesant, dar şi instructiv este eseul „Menghina a două epoci doctrinare” în care este analizat „actul de la 23 aug.1944”, când a fost arestat mareşalul Ion Antonescu deoarece a refuzat semnarea necondiţionată a armistiţiului cu URSS, armata roşie fiind deja în Moldova... „actul” a supărat pe Ana Pauker care dorea ca să intre în Bucureşti în calitate de eliberatoare, dar a alarmat şi pe occidentali pentru că a facilitat înaintarea rapidă a armatei roşii spre Berlin, în detrimentul armatelor anglo-americane care anticipau în aceste condiţii pericolul unei Europe cucerite total de sovietici.
După 23 aug.1944 când conducerea României a anunţat prin radio că se alătură armatelor aliate, inclusiv ale URSS, armata roşie a luat ca prizonieri peste 130.000 militari români ce se aflau în zona Iaşi-Bacău... aceştia credeau că se aflau acum în fata noilor aliaţi...situaţia a durat 21 de zile... la 12 sept.1944, la Moscova se semnează documentul referitor la armistiţiul necondiţionat , document în care se includ datorii imense ce trebuiau pkătite de România... cu această ocazie reprezentantul noilor autorităţi comuniste din România, Lucreţiu Pătrăşcanu, îl întreabă pe Molotov „de ce au fost schimbate condiţiile de armistiţiu, cele recente fiind mult mai dureîn raport cu cele negociate anterior de sovietici cu Ion Antonescu”... i se răspundw sec : „Mareşalul reprezenta România iar voi nu reprezentaţi pe nimeni”... se pare că demnitarul sovietic cunoaşte vechea afirmaţie conform căreia „cine trădează odată continuă obiceiurile”...
Se acaparează puterea, mareşalul este arestat, judecat şi executat, regele a fost alungat...la 6 martie 1945 se impune la Bucureşti un guvern dependent de Moscova, guvern condus de Petre Groza.
În procesul mareşalului Ion Antonescu acesta este acuzat de crime de război, crime împotriva umanităţii, dezastrul ţării, guvernare lângă legionari, deportarea evreilor şi ţiganilor, persecuţii, progromul de la Iaşi, masacrele de la Odesa, ură de rasă, atacarea URSS...la aceste acuzaţii regele Mihai nu a fost considerat complice... el nu a comutat pedeapsa cu moartea pronunţată pentru mareşal şi coinculpaţii săi, demnitari ai statlui român, în detenţie pe viaţă, deşi avea această posibilitate prin refuzul contrasemnării actului de condamnare...
La 19 nov.1946 au loc alegeri parlamentare în care Blocul partidelor democratice „va câştiga scrutinul” şi la 1 dec.1946 monarhul va participa la deschiderea lucrărilor Adunării deputaţilor, puterea legislativă nouă, ce includea 295 parlamentari...coabitarea monarhiei cu noul regim va dura până la 30 dec.1947, cănd regele semnează abdicarea şi părăseşte ţara ( el prin abdicare renunţă pentru sine şi urmaşii săi la tron şi la toate prerogativele ce le-a exercitat ca rege al României...el afirmă cu această ocazie : „las poporului român libertatea de a-şi alege noua formă de stat”...
Trebuie să cunoaştem soarta celor care au contribuit la arestarea mareşalului...
- Generalul Constantin Sănătescu a condus un guvern 100 de zile, după care moare în condiţii neelucidate la 8 nov.1947 ;
- Generalul Nicolae Rădescu, va fi prim minitru 88 de zile, după care urma să fie arestat, dar scapă, fugind la New Zork, unde va muri la 16 mai 1953;
- Generalul Aurel Aldea, va fi un timp ministru de interne, dar la 26 mai 1946 va fi arestat... va muri în închisoare la Arad...
- Colonelul Emilian Ionescu va fi arestat în 1949 , va suporta rigorile temniţei de la Jilava şi ale lagărului de la Ocnele Mari ;
- Ioan Stârcea, va fi arestat şi va suporta rigorile închisor 10 ani ;
- alţi politicieni vor fi arestaţi şi vor muri în închisoare, Iuliu Maniu, Ion MIhalache, Constantin Dinu Brătianu, etc...
De la Bucureşti nici un politician al noii puteri nu va lua parte la acţiunile militare de pe frontul contra hitleriştilor, ei erau ocupaţi cu împărţirea funcţiilor... între aceşti politicieni comunişti se aflau cei incluşi în cele trei grupări existenta în acel moment : cei care până la 23 aug.1944 se aflau în libertate, dar acţionau în ilegalitate, persoane care au fost întemniţate în România şi cele care au venit de la Moscova în calitate de agenţi sovietici tetribuiţi...
A apărut în timp un paradox în demagogia comunistă... „grija faţă de om, cel mai preţios capital”... care va genera un munte de cadavre...concluzia este devastatoare : crimele comunismului planetar au fost de 13 ori mai mari în raport cu crimele nazismului zonal, atât ca număr, ca perioadă de timp şi cu întidere geografică... oare în viitor ce ne va rezerva fundamentalismul....
În documentatul eseu, intitulat cu multă pertinenţă, „conspiraţii similare”, dl.Datcu ne aduce în atenţie traseul a trei şefi de stat români încercând să realizeze o paralelă între sfârşitul acestora : Al.I.Cuza, Ion Antonescu şi Nicolae Ceauşescu a căror lichidare a fost pusă la cale şi realizată de cei din jurul lor prin lovitiuri de stat... ei, deşi au fost atenţionaţi că vor fi înlăturaţi de la putere, nu au luat în consuderare „semnalele” având în vedere percepţia că sunt eterni...
În cazul lui Al.I.Cuza înlăturarea domnitorului a fost realizată de conspiraţia a două grupări protestatare, mişcarea separatistă ce dorea anularea Unirii Principatelor Române şi cea a conspiratorilor ce doreau abdicarea principelui şi trimiterea sa în exil....
11 feb.1866, seara, colonelul Nicolae Haralambie, comandantul garnizoanei militare a Bucureştiului îl asigură pe domnitor de loialitatea armatei şi a slujbaşilor ţării şi faptul că poporul manufestă multă dragoste pentru cel ales să-l conducă... dar noaptea în dormitorul prinţului intră căpitanii Cristescu, Lupoianu şi Pillat care sub ameninţarea armelor obţin de la domnitor semnătura pe documentul de abdicare... prinţul va pleca în exil unde va muri la 3 mai 1873...
Ion Antonescu, conducător al statului român în august 1944, cănd frontul se apeopia de Iaşi pleacă la Olăneşti... el a fost avertizat de Eugen Cristescu – seful serviciului secret român de informaţii – de acţiunile generalului Constatntin Sănătescu, dar nu ia in considerare avertizarea....despre o posibilă lovitură de stat Ioin Antonescu este atenţionat şi de Hitler, care-l sfătuieşte să evite palatul regal... mareşalul era convins că este de neconceput ca ofiţerii români să dea o lovitură se stat...în după amiaza zilei de 23 aug.1944 vine, ca urmare a solicitării regelui, la palatul regal unde va fi arestat de conspiratiori în care avea încredere, dar care ulterior vor fi eliminaţi de sovietici...mareşalul este arestat..judecat...condamnat...şi executat la 1 iunie 1946, la orele 18 şi 15 minute şi incinerat ulterior între orele 21 şi 10 minute şi 22 şi 30 minute...urna cu cenuşa sa a fost dată mamei sale ( Liţa Baranga ), ce avea 88 de ani şi soţiei (Maria Niculescu ), în vârstă de 53 de ani, dar ulterior a fost ridicată de procurorul şef Gh.Săndulescu.. Mareşalul a fost executat în formaţia cuprinzând patru criminali de război, soldatul Ion Antonescu, fost şef al guvernului şi conducător al statului, fost mareşal, degradat , profesorul universitar Mihai Antonescu, fost ministru de externe, vicepremier, profesorul universitar Gheorghe Alexianu, fost guvernator al Transnistriei şi soldatul Piky Vasiliu, fost general, degradat, fost comandant al jandarmeriei române, primar al Craiovei ( între sept.1938- sept 1940 ), de către un pluton de execuţie compus din 24 de jandarmi comandaţi de Vasile Frujină...repartizaţi în patru grupe care urma să tragă fiecare în condamnatul ce le-a fost repartizat...deoarece atât Ion Antonescu cât şi generalul Vasiliu nu au murit la prima salvă toţi condamnaţii au mai fost înpuşcaţi ţncă o dată, în cap, de Vasile Frujină...după şase decenii sentinţa Tribunalului Poporului din 17 mai 1946 a fost conestată, dar recursul a fost respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 6 mai 2008.
A treia situaţie comentată este trădarea lui Nicolae Ceauşescu care a refuzat să creadă că va fi răsturnat de la putere după ce a format în ţară un aparat poliţienesc fără precedent ca efecţive şi retribuţie...după o mişcare derutantă la care au recurs conspiratorii – existenţa unei posibile manifestaţii anticeauşiste la Iaşi -, la Timişoara a izbucnit o revoltă de amploare...Ceauşescu pleacă într-o vizită în Iran, călătorie de sinucigaş...la revenire în 20 dec.1989 rosteşte un discurs televizat şi ulterior unul la mitingul organizat a dua zi... situaţia nu s-a reuşit să fie ţinută sub control... va fugi cu elicopterul de pe acoperişul sediului Comitetului central al PCR, deşi considera că este iubit de popor... a fost prins, arestat şi judecat la Târgovişte şi executat la 25 dec.1989, fără a avea posibilitatea legală să beneficieze de un recurs. Din plutonul de execuţie au făcut parte căpitanul Ion Boieru, sergentul major Oct.Gheorghiu, şi doi paraşutişti - un plutonier şi un soldat.
Dl.Datcu ne aduce în atenţie şi modul cum au fost trataţi cei trei şefi de stat după arestare, modalitate de coborâre în derizoriu a personalităţii acestora, ... Al.I.Cuza la plecare în exil primeşte la dejun o felie de pâine şi un ou fiert, Ion Antonescu, după arestare, în casa conspirativă din cartierul Vatra Luminoasă din Bucureşti , va primi din partea celor nominalizaţi ca pază, „mămpligă cu zeamă de dovlecei”, iar Ceauşescu, la Târgovişte va fi servit cu pâine neagră, similară celei servite la masă soldaţilor..
În pertinenta prezentare „Perfectul oscilant”dl.Datcu ne aduce în atenţie modul cum a trecut în eternitate Lenin după atentatul care l-a adus în ipostaza de paralizaz în scaunul cu rotile... se convoacă de către Stalin Sovietele comisarilor poporului având pe ordinea de zi „eutanasierea lui Lenin”- problemă ce nu a fost aprobată – şi alegerea noului conducător al Uniunii Sovietice, în persoana unui lider cu mână de oţel... Stalin s-a grăbit deoarece Troţki, cel desemnat de Lenin ca sauccesor al său era bolnav- acesta ocupa funcţia de comisar al poporului pentru armată şi flotă şi era în acelaşi timp şi preşedinte al Consiliului militar revoluţionar... în acea perioadă Stalin era doar comisat al poporului cu afacerile naţionalităţilot şi pentru inspecţia muncitorilor şi ţăranilor...în 25 o5.1922 Stalin este ales prim secretar al partidului comunist din Uniunea Sovietică, funcţie ce o va ocupa, fără întrerupere, până la decesul său din 5 martie 1953.
Lenin stabilise ca prim succesor al său pe ing.Mihai Frunze, remaecat în revoluţia din 1917...el va fi otrăvit şi va deceda la 31 oct.1925... al doilea succesor dorit de Lenin a fost matematicianul Leon Troţki, adeptul teoriei „revoluţiei mondiale” şi opozant al lui Stalin...pe el Stalin îl va exclude din partidul comunistla 12 nov.1927 şi-l va alunga în exil - el a fost în 1938 întemeietorul „internaţionalei a IV-a dar era şi opozant al lui Stalin , „conducătorul unui stat muncitoresc degenerat” – şi va fi asasinat la 20 aug.1040, în Mexic de agentul sovietic Ramon Mercandor. .
În Uniunea Sovietică Stalin a fost persoana cu puterea supremă, „ca o paranoe a despotismului, care s-a folosit de propriai (i)legalitate”. El este caracterizat de câteva afirmaţii ale sale rămase celebre : „nu este antisemitism , există doar luptă de clasă” , „moartea unui om este o tragedie, moartea a milioane de oameni este doar statistcă”...
De origine georgiană David Visarionovici Djugaşvili, devenit ulterior Iosif Visarionovici Stalin, prin viclenie a profitat de naivitatea lui W.Churchil şi F.Roosvelt, iar ulterior anului 1945 a lui Clement Attle şi Henry Truman, pe care îi cataloga ca „imperialişti odioşi ce trebuie arătaţi cu degetul mâniei proletare internaţionale”...şi conform afirmaţiei „pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti”, în perioada stalinistă a fost reevaluată morala tradiţională circumscrisă afirmaţiilor „Adevăr şi minciună”, Viciu şi violenţă”, „Bine şi rău”, când „persoana umană urma să fie desfiinţată ca entitate fizică în malaxorul marilor epurări” prin arestări, anchete dure, condamnări severe şi lichidări...
În urma marii terori din anii 1936-1939 Stalin obţine putere totală, nelimitată... în mintea sa „evreii erau socotiţi ca menşevici , opoziţia intrapartinică dirijată după 1920 în mod subversiv de Leon Troţki, Lev Kamenev şi Grigori Zinoviev”... consideraţi „aventurieri nesăbuiţi ce doreau construcţia socialismului în mai multe ţări, neglijând socialismul în propria lor ţară”...după ce s-a folosit de ei pentru acapararea puterii i-a executat pe toţi ( au fost o multitudine de procese spectacol... în urma lor majoritatea acuzaţiil au fost executaţi – oameni politici, trei mareşali, 217 generali, opt amirali, 41 comisari politici, etrc...) sau deportaţi în lagăre de muncă.... în perioada respectivă preşedintele sovietului comisarilor poporului – şeful guvernului - a fost Viaceslav Molotov (9 dec.1930 – 6 martr.1941 ) care va trăi 96 de ani – până în 8 nov. 1986 - , el va scoate la iveală în memoriile sale multe aspecte necunoscute din perioada respectivă....
În anii „50” Stalin a fost atent la rolul evreilor în calitate de „purtători ai mentalităţii cosmopolite”, susţinători ai occidentului... ei erau consideraţi ca „duşmani deghizaţi în cetăţeni sovietici”... au fost arestaţi toţi membrii Comitetului antifascist evreesc sub acuzaţia că „au complotat pentru desmembrarea URSS şi înfiinţarea unui stat iudaic în Crimeea”...în 1 dec.1952, la şedinţa politbiro-ului sovietic Stalin afirmă că „fiecare evreu este un naţionalist şi un agent al spionajului american”...înainte de moartea sa ( 5 mart.1953 ) Stalin a dus campania antisemită la un punct culminant ( concediază evreii din principalele instituţii sovietice şi arestează medicii din Kremlin – acştia fiind acuzaţi de rele tratamente pentru stalinişti, în frunte cu A.Jdanov, ei iind categorisiţi ca „o bandă de doctori otrăvitori”... în 13 ian.1953, în Pravda, oficiosul partidului comunist din URSS, se arată într-un articol că „ 37 medici, complotişti spioni şi ucigaşi vicioşi au fost arestaţi..., au fost anchetaţi..., au fost codamnaţi... s-a recurs la epurarea unor elite dominate de comunişti de sorginte iudaică, dintre care mulţi s-au adăpostit în URSS , fugind din calea expansiunii fascismului în perioada interbelică... au fost excluşi , izolaţi, pedepsiţi deoarece erau consideraţi ca potenţiali trădători şi duşmani ai poporului sovietic...consideraţi de regulă ca de sorginte burgheză au fost incluşi în categoria duşmanilor de clasă, inclusiv motivul pentru care au recurs la schimbarea numelui... unii evrei şi-au negat originea şi au recurs la atacul „naţionalismului burghez evreesc”... filozoful Franz Borkenau a concluzionat că „sistemul comunist este o utopie şi nu poate trăi fără ţapi ispăşitori”... iar Timothy Snyder a precizat, în conexiune cui această afirmaţie, marele paradox, „câtă vreme comuniştii au guvernat în cea mai mare parte a Europei, Holocaustul nu a putut fi niciodată văzut aşa cum a fost”...Stalin şi alţi comunişti au falsificat realitatea uciderii în masă a evreilor...holocaustul nu a fost cunoscut, iar adevărul despre genocidul asupra evreilor a rămas ascuns...nu s-au cunoscut crimele stalinismului şi a altor regimuri comuniste în adevărata lor amploare... gulagul a fost ţinut sub tăcere, o experienţă istorică traumatică, un terorism roşu îndreptat împotriva adevărului decapitat şi a moralei însângerate...juridic victimele comunismului erau etichetate ca „duşmani obiectivi”...despre etapa stalinistă Nikolas Werth afirmă : „pe parcursul dictaturii lui Stalin, ce se întinde pe un sfert de secol, fenomenele represive au variat, evoluat şi au imbrăcat diferte forme, având variate scopuri. Ele au reflectat transformările regimului însuşi, într-o lume aflată în schimbare.Această violenţă adoptată a fost caracterizată de diferite nivele de intensitate, deplasări continue, ţinte schimbătoare, adesea secvenţe impredictibile şi excese care au estompat linia de demarcaţie dintre legal şi extralegal .Epurarea maniacală, desăvârşită prin autodevorare, a constituit atât praxisul cât şi legimitatea teoretică a acestui sistem extremist...spre a parafraza titlul unui faimos roman al erei lui Stalin « Aşa s-a călit oţelul »”
Stalin „a fost oscilant” şi-a schimbat planurile... din adept al comunismului puternic implementat într-o singură ţară, a ajuns, în timp, la concluzia că sistemul comunist trebuie aplicat în mai multe ţări ( după cum afirmase înainte de exilare şi ucidere Trăţki)... Stalin are la avtiv peste 20 de milioane de victime, dar în statistică nu figurează pe lista criminalilor contra umanităţii, nu este inclus nici în categoria celor acuzaţi de antisemitism, nu e considerat ca asasin ce a provocat holocaust pe propiul său teritoriu în timp de păace...din datele publicate, din cele 20 de milioane de victime omorâte în anchetele NKVD-ului, 70.ooo au fost ofiţeri şi soldaţi anticomunişti, 50.ooo ofiţeri din poliţia ţaristă şi 40.ooo preoţi iar 6 milioane au fost opozanţi ai politicii agrare, ce respingeau colectivismul inclusiv i mulţi alţii...aşa a fost creat „omul de tip nou, omul, cel mai preţios capital”cum suna propaganda fariseistică rudimentară... Stalin, părintele popoarelor, plin de grijă pentru popoarele din ţările socialiste care dorea ca acestea să fie fericite se baza pe principiul dezvăluit de afirmaţia lui Petre Ţuţea „Bă să fiţi fericiţi că altfel vă ia mama dracu !”...după înfrângerea germanilor Stalin nu a mai recunoscut ajutorul aliaţilor...i-a acuzat de imperialism... întrebat de ziarişti dacă îi este teamă de vreo armată a replicat cinic : „numai de armata popilor, deoarece instigă prea uşor enoriaşţii vulnerabili”...
Realizându-se o paralelă între regimurile tiranice, cel nazist şi cel stalinist, se evidenţiază că diferenţa a constat în „absenţa epurărilor permanente la vârful Partidului naţional socialist din Germania comparativ cu situaţia de la Moscova, unde erau eliminaţi liderii comunişti... Slavoi Zizek afirmă că în Germania lui Hitler şi Italia lui Musolini nu au fost pocese spectacol de tip moscovit... filozoful marxist Ferenc Feher ajunge la concluzia că „obiectivul regimului nazist a fost cucerirea universală, tradusă într-o comunitate a rasei”, iar referitor la acţiunile comunismului împotriva poporului propiu pe timp de pace se poate preciza că în ce priveşte pe „călăii lui Stalin care au acţionat prin absenţa gândirii”, după cum apreciază filozoful Hannach Meredt.
După moarte, Stalin a fost acuzat pentru cultul personalităţii, dar nu de antisemitism sau asasinarea de cetăţeni nevinovaţi !...după 1990, URSS s-a dsmembrat, conducerea a fost preluată de persoane reformatoare ...dar în acţiunile lor nu se identifică tendinţa de a se înfiinţa un centru pentru monitorizarea şi combaterea antisemitismului sau a unui institut la Moscova pentru studierea holocaustului.
În România, după 2005, s-au înfiinţat astfel de instituţii...ca urmare a cercetărilor efectuate, cu rezultate publicate, se precizează pentru holocaustul din România 155.000 victime ( conform Marcu Rozen, Holocaustul sub guvernarea Antonescu între 1940-1944, Ed.AERVA, Buc), 270.000victime ( conf. Liviu Beniş, Holocaustul sub Guvernul Antonescu, Ed.Hesfer, Buc., 2001 ) şi 400.000 de victime ( cifră încrustată pe zidul Memorialului Holocaustului din Bucuireşti, construit între 9 oct.2006 – 8 oct.2009 ) în memoria celor 380.000 de evrei şi 11.ooo romi ucişi de guvernarea Antonescu... lucrarea a costat 4 mil euro, suportată de Ministerul român al cukturii... „Memorialul constituie expresia datoriei de a recunoaşte şi a asuma crimele comise în timpul celui de al doilea război mondial împotriva comunităţii evreieşti şi a comunităţii rome”...Până azi nu se vorbeşte în România de intenţia de a se construi un monument al gulagului românesc...a unui „Memorial al victimelor comunismului” amplasabil în centrul Bucureştiului...
NOTĂ : Texele plasate între ghilimele sunt preluate de dl.Datcu din volumul „Diavolul în istorie, comunism, fascism şi câteva lecţii ale sec.XX”, apăprut la Ed.Humanitas, Bucureşti în 2013.
xxx
În partea a doua a lucrării sunt înserate şase texte cu titluri ce doresc a explicita în materialele în care eroii sunt înscrişi în „triunghiuri ale iubirii, triunghiuri ale geloziei” (relaţia St.O.Iosif, Dimitrie Anghel şi Natalia Negri, o dramă ce va constitui intriga romanului „Şarpele”al lui Liviu Rebreanu), „Caruselul dragostei şi ruleta şansei” (episoade prezentând odiseea sincopată a unor nume celebre ce vor străbate serpentinele imprevizibile ale căutării perechii mult visate)... se relatează traectoria prinţului George Grigore Cantacizino, prim ministru conservator senator, deputat, primar al Bucureştiului ce va trece în eternitate în 1913... el va avea un fiu, Mihai Cantacuzino, care în 1913 se va căsători cu Maria (Măruca ) Rosetti aflată în anturajul reginei Maria... aceasta va cunoaşte pe George Enescu în 1917, pe care în volumul său „Umbre şi lumini” îl va descrie ca „bărbatul zeu sau demon, această siluetă de titan ieşită dintr-un trăznet, zveltă dar compactă...destinul în persoană. Înaintează spre mine fatal, irezistibil, pe când eu merg ca o somnambulă în întâmpinarea lui”.
După moartea lui Mihai Cantacuzino în 1928, Măruca va avea o relaţie cu filozoful Nae Ionescu – ce se separă de soţia sa în 1930... depre el Măruca afirmă că „gândea şi trăia absolutul la aşa înălţime, în aşa adâncime, că te lua adesea ameţeala în preajma lui.”..relaţia se încheie în 1933...la 4 dec.1937 se căsătoreşte cu George Enescu, ce-i va dedica opera „Oedip”...Enescu va trece în eternitate la Paris în 1957 iar Măruca în Elveţia în 12 dec.1968.... cu Mihai Cantacuzino Măruca a avut doi copii, între care şi pe prinţul Constantin Cantacuzino ( cunoscut în lumea mondenă cu supranumele „Bâzu” ), care se va remarca în sport – motociclism, tenis, patinaj, pilotaj, ... va fi căpitan al echipei de hokey a României participantă la cupa mondială de la Praga din 1933, unde se va clasa pe locul 6 din 30 de echipe prezente... în al doilea război mondial a fost pilor de vânătoare, avansat la gradul căpitan comandor ... având 608 misiuni de luptă, cu multe victorii va fi decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”, „Crucea de fier” germană şi „Virtutea aeronautică”... va pilota avionul delegaţiei române la conferinţa de pace de la Paris( din 11 aug.1946) iar apoi a fost şoferul Anei Pauker în 1948, când aceasta era ministru de externe al României... în 1948 va pilotra un avion de transport la Milano, de unde nu se va mai întoarce... va muri în 26 mai 1958 în exil...
În eseul „Iubirile lui Eminescu”, iubiri pasionale, care începe cu cea pentru Cornelia Alupului, „fata de 15 ani, cu care se plimba în comuna natală, prin codru, până la lacul plin de nuferi” ...ea va muri după 1869 ( îi va închina poemul „O dulce înger blândă, ce frumoasă e”)... urmează, relaţia pasageră cu actriţa Eufrosina Popescu... în 1872 va cunoaşte la Viena pe Veronica MIcle, care i se va adresa cu diminutivul „Emin” iar el cu cel de „Tola” ( numele unei divinităţi ce întruchipa ambiţia şi misterul ), o idilă ce va avea longevitate în timp , Veronic a constituind „muza” poetului... în 1872, la Berlin va avea o relaţie amoroasă cu Milly Hoffman, o croitoreasă ce-i confecţiona hainele... în 1873 a urmat idila cu Mite Kremnitz, cumnata lui Titu Maiorescu – căreia îi va dedica poezia „Atât de fragedă”... Mite era secretară a curţii regale a lui Carol I, autoare de poezii în conexiune cu regina Elisabeta... în 1877 va cunoaşte pe Cleopatra Poenaru, văduva prin divorţ a căpitanului Grigore Poenaru, dar şi fica pictorului Constantin Lecca şi verişoara lui I.L.Caragiale... pentru Cleopatra va relaiza în 1883 poemul „Pe lângă plopii fără soţ”... poemul se referă la strada Cometei, actuală „Căderea Bastiliei”, ce lega Piaţa Romană de şoseaua Ştefan cel Mare... în 1976 va avea o relaţie cu Ileana Apetrei, fata morarului din Cocoreni, cu care va avea un copil botezat Ilie Mihail, ce va trăi în Botoşani până în 20 august 1944, când a fost asasinat de soldaţii sovietici care încercau să-i vandalizeze locuinţa ( amănuntele vieţii sale nu au fost incluse de G.Călinescu în a sa „Istorie a literaturii române”)..., este relatată altercaţia din ziua de crăciun a anului 1881 cu I.L.Caragiale, care devenise iubitil Veronicăi Micle... Mihai Eminescu este descris de Mite Kremnitz ca „având o înălţime de 1,65 m, cu un cap mare în raport cu corpul, care fuma mult , era mare băutor de cafea, era lipsit de maniere, râdea zgomotos, avea dinţii mari şi galbeni, era bun înnotător, dar murdar şi cu haine şifonate”
În trei materiale din ciclu dl Datcu va prezenta „Filajul cu microfoane prin celebre dormitoare” din SUA, filaj utilizat pentru şantaj ( se consemnează că prin „şantaj” se defineşte constrângerea exercitată asupra cuiva, prin ameninţarea cu divulgarea unor secrete compromiţătoare sau prin alte mijloace de intimidare, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul )...este relatată activitatea lui John Edgar Hoover, numit la 10 mai 1924 director al FBI, poziţie ce o va deţine până la 10 mai 1972 când va trece în eternitate ( va avea activitate sub opt preşedinţi, de la Calvin Coledge până la Richard Nixon, care au fost filaţi de Hoover , sub acoperirea afirmaţiei că FBI „veghea la protecţia preşedintelui şi a rudelor sale”...
Este relatată iubirea dintre preşedintele Franklin Roosvelt şi secretara sa Lucy Mercer ( Roosvelt ca reprezentant al Sua la Conferinţa de pace de la Paris după primul război mondial se opune ca României să-i fie acordate teritoriile Transilvania, Banat, Basarabia, Bucovina )... dar şi relaţia dintrte prima doamnă, Eleonor Roosvelt şi sergentul Joseph Losh, - secretar al organizaţiei de tineret al partidului comunist din SUA supravegheat de FBi pentru legături cu spionajul sovietic... alte relaţii intimă filate au fost cele dintre Dwight Eisenhover şi englezoaica Kay Summeroby, după debarcarea în Normandia, relaţia lui John Kennedycu actriţa Marily Monroe pe fondul unei conexiuni cu mafia americană... datorită relaţiei lui John Kennedy cu mafia, în final vor fi eliminaţi actriîa, preşedintele Kennedy şi fratele său Robert Kennedy prin acte criminale....
Dl Datcu, folosind date din literatură precizează că încă din anii „30” membrii familiei Kennedy au fost filaţi de FBI prezumându-se relaţii cu mafia... din dosarele FBI rezultă că John Kennedy avea legături extrasconjugale cu actriţele Merliyn Monroe, Judith Campbel, Angie Dickinson, Kim Novac, Janeth Leigh, Ronda Fleming şi alte curtezane furnizate de proxeneţii Franck Sinatra şi Peter Lawford... pe lista relaţiilor lui John Kennedy figurează şi Inga Arvard – identificată în anii „30” ca prezentă în anturajul conducerii naziste -, Marinella Novotny, - nepoata liderului comunist ceh Antonin Novotny -, tânără ce lucra pentru serviciile secrete ceh şi sovietic – şi Ellen Rometsch, o germană venită în SUA , dar cu relaţii cu agentura sovietică .
Nici Lindon Johnson nu a scăpat de filajul FBI, fiindu-i urmărită relaţia extraconjugală cu Madeleine Brown, cu care va avea un copil în 1950...dar şi Richard Nixon pentru relaţia cu Marianna Liu, bănuită a fi spioană chineză...
xxx
Într-o addendă a lucrării, intitulată semnificativ „în loc de post scriptum” Ion Anton Datcu emite trei afirmaţii ce se impun a fi menţionate :
- Intrarea României în NATO la 29 martie 2004 şi aderarea la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2oo7 au constituit evenimente majore care printre altele au condiţionat „revizuirea istoriei prin interzicerea glorificării celor acuzaţi de crime contra umanităţii şi a celor incriminaţi de alte infracţiuni. În acest context , în România, au fost emise acte normative care au asigurat alinierea la aceste deziderate ale organizaţiilor internaţionale ( Ordonanţa de urgenţă a guvernului Adrian Năstase, cu nr.31/31.03.2002 şi Legea nr.107/27.04.2006, cărora societatea civilă română şi reprezentanţii acesteia sunt obligaţi să se conformeze)....Ca o variantă interogativă, în condiţiile conformării acestor prevederi legale, dl.Datcu printr-o realizare epigramistcă, catren, aparţinând omului de cultură din Republica Moldova, Efim Tarlapan adresează o întrebare retorică organismelor internaţionale prin intermediul Turciei ( admisă în NATO la 12.04.1952 ) : „Neputând în Vest să ies cu / Mareşalul Antonesc / Îl întreb pe turc « Stimate, / Dar cu ...Vlad Ţepeş se poate ? »”
Alte două afirmaţii înserate în continuare ne permit să-l plasăm pe dl Datcu în răndul „clarvăzătorilor” sau a „finilor analişti politici contemporani”
- Se înserează o declaraţie din 1.01.2016 a preşedintelui turc Erdogan, care a generat deosebite comentarii: „Regimul Adolf Hitler este un model de sistem prezidenţial eficient. Există exemple mai recente în numeroase ţări”...afirmaţie, urmare căreia D-l Datcu, îşi pune întrebarea, „vor urma lămuriri sau completări la cele afirmate de liderul turc, demnitar care a dat de înţeles că nu doreşte altceva decât instaurarea unui sistem republican prezidenţial de mare eficienţă”– el va relua asatfel ideea de la jurnalista Franici, care activează la cotidianul româneswc „Libertatea”
Evenimentele petrecxute în luna iulie 2016 în Turcia sunt oare o confirmare a ceea ce şi-a exprimat ca opţiune preşedintele acestei ţări ?
În final ne vedem obligaţi să ne alăturăm doleanţei d-lui Datcu de a se identifica în condiţiile social-politice actuale a mijloacelor materiale necesare construirii „unui muzeu impunător, un memorial, care să menţină în atenţia societăţii civile româneşti „memoria celor peste 400.000 de victime produse în România de comunismul luminos” în locul preconizatei amplasări în „Piaţa presei libere” a unui monument, „Aripi simbolice”, utilizând spaţiul unde a fost edificată statuia marelui Lenin, sau a „unei mari cruci luminoase” lângă Universitate, spaţiul devenit simbolic pentru derularea activităţilor populare ale celor care nu acceptă deviaţiile comportamentale ale guvernanţilor !
Parcurgând cu atenţie materialele înserate în volum apreciem ca deosebit de interesante informaţiile pe care autorul le transmite...volumul de mici dimensiuni, dar cu informaţii deosebite, de mare importanţă pentru societatea civilă contemporană reuşeşte să aducă în atenţie fapte şi evenimente care la vremea producerii lor au cutremurat contemporanii, iar în prezent le considerăm ca necesare pagini de învăţătură şi reflexii pentru a nu repeta greşelile comise în societatea umană din diverse ţări şi etape istorice.
Mulţumiri şi felicitări autorului ...








Andrei Potcoavă    8/15/2016


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian