Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Fisa de angajare

Holul întunecat ,cocotat la ultimul etaj ,este traseul pe care trebuie să-l urmez ca să ajung la biroul de Resurse Umane. Un binevoitor mi-a vândut un pont ,că ar fi chiar ultimul pe stânga. N-a spus din care parte. E institutie de stat ,neonele sunt rare iar cele care sunt , pâlpâie obosite ,dându-si parcă, ultima suflare de lumină. Înaintez vertiginos, fără să-mi verific miopia la fiecare inscriptie de pe usile maronii ,aliniate în sir indian, de o parte si de alta. Dacă e ultimul,mai am un pic de mers.
- Alo ! Pe cine căutati ?
Mă întorc si nu mi-e foarte greu să o zăresc. Genul de femeie pofticioasă care nu face rabat de la mâncare doar pentru câteva kilograme în minus.
- O caut pe doamna de la Resurse Umane .
- Eu sunt . Cu ce problemă ? continuă interogatoriul ,mai mult din obligatie ,căci e trecut în fisa ei de post.
- Am venit pentru…
N-apuc să-i spun de ce-am venit căci imediat dispare în spatele uneia dintre usile mohorâte.
Eu ,după ea. Dac-am găsit-o atât de repede ,nu am de gând s-o pierd asa usor din ochi. Functionarele astea publice sunt publice doar când au ele chef. Nu sunt chiar usor de prins.
Intru în încăperea în care dispăruse cu câteva secunde mai devreme. Chiuvete multe,destul de multe pentru un birou normal. Apare dup-un paravan făcut din zid, cu fusta ridicată dintr-o parte.
- Ei ,asta e chiar culmea , intrati după mine până si-n WC ! Asteaptă domnule afară !
- Mă scuz…
Se pare că n-am intrat cu dreptul. Îes cu spatele si-ajung din nou pe coridorul obscur, cuprins de monotonie.. Pe usă ,niciun afis care să te avertizeze că aici e locul unde se rezolvă altfel de probleme. Astept în liniste cam 5 minute . Femeile sunt mai expeditive ,în general, nu fac planuri de viată stând călare pe closet fiindcă sunt învătate cu altfel de mirosuri,mult mai fine.
- În ce problemă spuneati că ati venit ? mă ia din nou la întrebări, când reapare . Pare cu mult mai linistită.
- Sunt Vasilescu, am venit pentru angajare .
- Aaaa….Înteleg ! Deci dumneata esti !
Mă studiază adânc,din cap până-n picioare ,dar nu-mi dau seama de reactie ,din cauză de întuneric. Desigur ,as putea să strâng un pic din ochi, însă nu cred că-i indicat .
O urmez tăcut , gafa de mai devreme mi-a mai stirbit din dezinvoltură ,dar trebuie să-mi revin rapid . Cazi si te ridici , dacă doresti să izbândesti în viată.
Biroul e destul de mare, flori multicolore îti zâmbesc din glastre si ghivece uriase. Dacă iubeste florile înseamnă c-are suflet bun. Parcă si tracul mi-a mai dispărut.
- Îmi cer scuze c-am dat buzna peste dumneavoastră în WC ,dar nu era nimic scris pe usă. Am crezut c-acolo e biroul dumneavoastră !
Mă priveste stupefiată pe deasupra ochelarilor.
- Adică ,vrei să spui că am fată de căcăstoare ?
E rândul meu să rămân cu gura căscată.
- Nu ,desigur că nu . Dimpotrivă !
Cu „ dimpotrivă „ ăsta , am vrut de fapt, să dreg din busuioc. După ce-ai dat cu bâta în apa din closet ,încerci să stergi un pic din stropi. A fost asa, un fel de compliment. Desi,acum că o zăresc mai bine ,n-as prea avea motive . Durdulie, tunsă total nepotrivit,destul de scurt , făcându-i căpuletul roscat să pară doar un mic accesoriu atârnat deasupra unui gabarit, putin cam depăsit .
- Voi bărbatii aveti un simt primitiv , animalic , intrati încăltati în sufletele noastre gingase ,în cele mai fericite momente.
Eu stiam că dusul la WC e ceva care-ti eliberează trupul ,dar dacă dânsa se simte mult mai fericită sufleteste , atunci e minunat.
- Îmi pare rău ,chiar nu am vrut să vă violez intimitatea.
- Asta ar fi fost chiar culmea culmilor ,să mă violezi la budă !
N-o mai întreb unde anume ar fi dorit să o violez fiindcă discutia alunecă vertiginos de la penibil spre ridicol si asta nu-mi convine ,absolut deloc.
Sesisează grimasele care-mi brăzdează fata si revine ,în sfârsit,la subiect :
- Uite fisa ,pe partea asta o completezi cu date personale si pe verso e fisa medicală cu care te duci la medic. Ai permis ? Că postul de sofer s-a restructurat. Masină îti dăm noi .
- Am !
- Atunci nu mai pierde timpul Du-te la clinica din colt ! La ochi trebuie să te duci personal ,că doctorita aia nu pune stampila asa,pe ochi frumosi . Rezolvi întâi acolo si apoi lasi fisa la receptie ,că stiu fetele ce să facă cu ea. Si mâine te astept aici . Vezi să nu-ncurci iar birourile!
- Desigur că nu !
Îmi ia un pic de timp să mă obisnuesc cu soarele de-afară ,după discutia din întuneric.
Clinica nu e departe .Firma mare cu o cruce rosie pusă alături de o tânără frumoasă ,care zâmbeste fericită, mă anuntă că am ajuns deja.
- Ce doriti ? mă ia în primire receptionera .
- Am fisa asta de completat ,îi spun timid ,cu vocea omului căruia îi face placere să meargă la spital la fel de mult ,ca dracului să se atingă de tămâie .
-Asteptati la subsol la D-4 ,la oftalmologie. După ce terminati ,veniti din nou la mine.
E clar că nu sunt primul care-a venit aici cu fisa de-angajare-n mână. Traseul e prestabilit.
Pe banca de-asteptare din fata cabinetului nu e decât o bătrânică cu ochelari mari pe nas care-i bulbucă ochii ,exact ca unei vrăjitoare, în exercitiul functiunii.
- Nici mata nu vezi, maică ? Asa de tânăr ? mă ia direct în pleasnă.
- Vederea nu prea tine cont de vârstă. Si-apoi e important să vezi mai mult cu ochii mintii !
- Aaaa….oi fi vreun filosof ! se strâmbă din toate ridurile fetei si-apoi mă lasă-n pace .Probabil filosofii nu sunt pe placul dumneaei,îi plac mai mult cei la concret.
Trec minute bune si usa tot nu se deschide . Bolnavi sau doar însotitori se tot perindă pe holul mult mai luminat ,de clinică particulară. E ca la orele de matematică ,nimeni nu vine asa de drag,ci doar împins fortat. În sfârsit,îmi vine rândul .
- Asezati-vă si cititi rândurile din panou,de sus în jos.
Îmi dau seama că sunt multe rânduri,dar eu nu-l pot citi decât pe primul.
- Asa ! Si următorul ? întreabă contrariată doctorita, aflată-n prag de pensionare.
- Atâta deslusesc .
- Hm…De când n-ati mai schimbat ochelarii ?
- Nu stiu exact ,cam de vreo zece ani.
- Enorm de mult …stati să vă pun alte dioptrii !
Si îmi asează pe nas o ramă metalică în care pune cu delicatete lentile mai puternice.
- V-am mărit numai cu două numere,nu pot mai mult c-o să vă doară capul. Ia cititi acum !
- De data asta,e mai bine. Mai văd si rândul următor !
- Numai atât ? întreabă iar stupefiată. Unde lucrati ?
- Am lucrat în învătământ . Acum vreau…
- Daaa ? Si n-ati făcut dosar de handicap ?
- De handicap ?! Păi sunt chiar asa handicapat ? întreb speriat de-a binelea.
- Dacă vedeti doar două rânduri , e clar c-aveti un handicap. Cred că,dacă ne străduim putin ,vă încadrati la gradul II .
- D-nă doctor,eu am venit aici pentru fisa de angajare ,uitati este pe masă. Am înteles că trebuie să conduc si masina de la firmă si dacă îmi schimbati dioptriile ,o să văd cu mult mai bine .
- Cum ,aveti si permis ? Păi cine vi l-a dat ? Dumneata esti un pericol pe sosele ! Ce masină domnule, chiar că esti dus cu pluta ! De când aveti carnet ?
- Din 95 ! Si n-am călcat pe nimeni până acum ! încerc să o conving de faptul că nu sunt chiar atât de chior, încât să umblu doar pe pipăite .
- Domnule ,la gradul II o rezolvam într-un anume fel. Dar la permis,riscul e dublu ,mă-ntelegi ?
Cred că a vrut să spună că tarifu-i dublu.
- Înteleg, desigur ! Si cam ce sumă ar trebui să acopere riscul acesta mare ? întreb de curios.
Mă fixează cu privirea ca să îmi pună eticheta. Si-ntr-un final apropiat, mi-o pune ,comunicându-mi suma cu destul de multe zerouri. Atât de multe ,încât nu cred c-o să le acopăr dintr-un singur an de muncă. Asa că mă ridic si plec.
Acum sunt iarăsi la catedră, Un elev se chinuie la tablă cu un exercitiu simplu,iar mie îmi zboară mintea ,hăt departe,la un post cu masină de servici ,pe care nu l-am ocupat cândva.
Fiindcă am fost handicapat !





-








Dan Gheorghilas    8/15/2016


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian