Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Romulus Guga

GUGA Romulus, se naste in 1939, Oradea - moare in 1983, Tirgu Mures.Poet.
prozator si dramaturg. Fiul lui Ioan Guga, medic, si al Saroltei (n. Ercsey). Liceul „Gh. Baritiu" (1952-l954); Facultatea de Filologie (1957-l964). ebuteaza cu poezie in Steaua (1959).

Metodist la Clubul Casei Universitarilor din Cluj (1964-l966); referent literar si secretar literar la Teatrul de Stat din Tirgu Mures (1967-l971); redactor-sef al revista Vatra (197l-l983). Colaboreaza la Tribuna, Contemporanul, Romania literara etc. Dupa un inceput ca poet (Barci parasite, 1968; Totem, 1970), publica in deceniul al optulea mai multe romane (Nebunul si floarea, 1970; Viata post-mortem, 1972; Sarbatori fericite, 1973; Paradisul pentru o mie de ani, 1974; Adio, Arizona, 1974), pentru ca in ultima perioada sa scrie citeva piese de teatru (Speranta nu moare in zori, 1973; Noaptea cabotinilor, 1978; Evul Mediu intimplator, 1980; Amurgul burghez, 1982), jucate cu succes pe scenele din Capitala si din tara. Premiul Uniunii Scriitorilor (1970; 1977).

Convins ca „scriitorul de miine este un scriitor total", ceea ce ar insemna „o revenire la punctul de pornire al artei: minuirea tuturor genurilor cu un singur scop - modificarea omului si a lumii" -, Romulus Guga isi propune sa implineasca acest deziderat abordind, cu sanse inegale, mai multe genuri. Volumele de versuri Barci parasite (1968) si Totem (1970) caligrafiaza, pe un ton elegiac si melancolic, stari si atitudini grave ale existentei, impresiile unei sensibilitati ultragiate de tensiunea si zbuciumul timpului. Poetul deplinge „singuratatea lumii-n care piere" si este infiorat de iminenta mortii. Pe de alta parte, asa cum observa M. Iorgulescu. „nostalgia naturii, aversiunea organica pentru cita-dinism, un vitalism marcat, cultul stramosilor anonimi, toate acestea tin de cel mai curat spirit ardelean, dominat de prezenta uriasa a lui Lucian Blaga". Activitatea poetica a lui Romulus Guga a fost repede umbrita de cea a romancierului.

Abordind temeintilnite si la alti prozatori (razboiul, revolutia socialista, dogmatismul, relatia dintre putere si adevar), scriitorul le trateaza intr-o maniera ironica sau polemica. Prin multitudinea formulelor narative (realiste, simbolice, poetice, parabolice etc), Romulus Guga pare a exploata toate achizitiile romanului modern. Ancorate in politic si social, cu digresiuni stiintifice si filosofice, romanele sale contin multe pagini care au aspectul unor poeme in proza, amintind de experienta similara a lui Zaharia Stancu. Personajele se afla uneori in situatii-limita, „in spatii inchise, in care - cum spune autorul insusi - sint obligate sa depaseasca posibilitatile curente ale autodefinirii lor". Se imagineaza adesea un dialog intre personaje si propria lor constiinta, intruchipata in rol de ludecator. De aici anexarea, ca un domeniu specific, a marilor mitologii de sorginte biblica; numele simbolice ale eroilor sint Isus. Luca, Matei, Ioan, Pavel, Iosif, Rebeca, iar ipostazele cele mai frecvente pe care acestea le traiesc - mihnirea. credinta, speranta, puritatea etc. In Nebunul si floarea (1970), roman-parabola, naratorul traieste intr-un univers maladiv, pe care insa nu-l percepe ca atare, ci ca pe unul normal, guvernat de legi proprii.

Aspectul clinic (sanatoriul) nu intereseaza aici pentru caracterul sau insolit, ci doar ca pretext pentru o parabola asupra existentei. Personajele simbolice (Isus, Nebunul. Regele, Filosoful, Savantul) isi confrunta conceptiile despre lume si viata. Preluind nebunia nu ca dereglare patologica, ci ca forma de intelepciune capabila sa sublimeze umanul si sa-l reduca la esential. Romulus Guga transfera in contemporaneitate meditatia lui Erasmus. Viata post-mortem (1972) aduce in prim-plan un personaj machiavelic, odios si bestial, din anii dogmatismului postbelic. Punind problema dereglarii psihice prin setea arbitrara de putere, romanul are un substrat polemic, crimele si ratarile ne-fiind puse exclusiv pe seama istoriei si a revolutiei. Romulus Guga demonstreaza ca nu doar „cumplitele vremi" conduc la degradarea conditiei umane, ci si omul insusi este responsabil de destinul sau. Nu lipsesc aluziile la adresa unor oameni cu o viata duplicitara: „una exprimata in cuvinte si alta gindita doar pe ascuns". Morti sufleteste, acestia continua sa vegeteze, intr-o vietuire „post-mortem". Consumata pe parcursul a trei zile din viata unui fiu (Luca) si a unui tata (Ioan), actiunea din Sarbatori fericite (1973) foloseste un pretext epic (moartea mamei/sotiei) pentru a surprinde natura contradictorie a relatiilor sociale, oscilatia omului intre lasitate si demnitate, intre egoism si altruism. Intentia este si de a demonstra ca melodramaticul si sentimentalismul ramin categorii actuale pentru literatura, fiindca ele apartin unor dimensiuni sufletesti perene. in Adio, Arizona (1974), autorul cauta o stare de spirit romantica, o virsta ireversibila, ipostaziata in „Arizona", cofetaria unde tinerii se intilneau pentru „a convorbi cu idealuri". Actiunea este proiectata pe fundalul anilor '50, cind oamenii „se cazneau sa sadeasca pomi, sa stringa fier vechi si sa descopere in ce casa mai pilpiie lupta de clasa". Doua lumi diametral opuse, una a azilului de batrini, care ascunde mari rezerve de candoare si umanitate, alta a „paradisului" fascist, dominat de lagare, inchisori, crime si abjectie, se gasesc in Paradisul pentru o inie de ani (1974). Pierzind sensul existentei, Remus, unul dintre protagonisti, intra in lupta partizanilor nu din convingere/ci ca urmare a crizei morale prin care trece. Romulus Guga incearca sa dea o replica eroismului de manual: omul nu poate merge la moarte ca la o nunta, fiindca viata si instinctul de conservare sint „mai presus de libertate si jertfa, dragoste si desertaciune". Varianta scenica a romanelor (prin tematica, motive, stil si viziune artistica), teatrul lui Romulus Guga (Speranta nu moare in zori, 1973; Noaptea cabotinilor, 1978; Evul Mediu intimplator, 1980 si Amurgul burghez. 1982) constituie o modalitate de a privi conditia umana in raport cu istoria nu odata agresiva. Laitmotivul creatiei sale dramaturgice il formeaza, tocmai de aceea, libertatea - binele suprem si forma superioara a afirmarii demnitatii, conditie sine qua noii a progresului uman. De aici tema luptei inversunate a individului impotriva mistificarii, a dictaturii si terorii -tot atitea atentate la libertatea fiintei umane, tema cu variatii inerente, impuse de specificitatea fiecarei piese: astfel. Speranta nu moare in zori dezbate problema libertatii prin prisma optiunii politice intr-un moment de rascruce al istoriei nationale - caderea guvernului Radescu si instaurarea primului guvern „democratic" al tarii, in timp ce in Noaptea cabotinilor libertatea este conditionata de evadarea celor trei fii (Coriolan, Viniciu, Timofte) de sub tirania unui pater familias (Anton). Evul Mediu intimplator si Amurgul burghez, piesele cele mai reprezentative ale lui Romulus Guga, sint doua parabole politice, grefate pe fundalul istoriei omenirii, replici artistice date ideologiilor totalitariste din perspectiva umanismului ca factor de regenerare spirituala. Ca si proza, greu de cuprins intr-o formula definitorie, teatrul lui Romulus Guga releva o unitate in diversitate, pe care i-o confera nu numai convergenta problematica, ci si incercarea de a largi valentele artei dramatice prin asimilarea unei categorii care i-a devenit specifica: parabola etico-politica. Poezia, proza si teatrul lui Romulus Guga si-au propus sa contribuie, in masura in care arta o poate face, la „modificarea omului si a lumii".

Notă la geniul gugulan, ramură rvednicîndu-se ca ultimii urmasi ai Dacilor, subscriu sintagmei Numele poetului, alui Cezar Ivănescu…Cu acest alt genial poet, am avut norocul de a ne întîlni si umbla muntii Gugu,Retezat si Poiana Ruscăi…
…: Citind trei din cărtile lui Romulus Guga încă de cînd trăia, l-am considerat, cum si Stefan Aug.Doinas ( Popa) îi spunea, unul din genialii scriitori tragici , un suflet gemelar…Aidoma si lui Arghezi, cercetătorii relevă recent, că el, ca si Arghezi, provine din tată romîn si mamă unguroaică … Un alt suflet gemelar, pe care am avut onoarea a-l cunoaste, citi, si a-i fi spector la Deva, în ajunul Marii Farse din Decembrie 1989.. a fost si va fi Marin Sorescu… Nu departe ca nume si lucrare…sunt Romul Munteanu si, partial, Silviu Guga?…
Notă 2- Ca si în cazul lui Blaga, Guga ar fi meritat premiul Nobel, dar …timpurile,ca niste zombie colective,,,îsi au lucrarea lor, ÎN ORB…






Eugen Evu    8/6/2016


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian