Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Minneapolis - Un loc ca oricare altul

Scriu din Minneapolis, unde am ajuns pentru prima oară, dintr-o greseală. Căutasem bilet de zbor din San Francisco, unde îl vizitasem pe băiatul meu, de unde mă întorceam la Toronto.
Cum n-am mai găsit bilet de zbor direct, a trebuit să fac escală… la Minneapolis, despre care nu stiam nimic, decât că este într-o zonă în care mai sunt Caribou, sau poate doar amintirea lor.
Acest loc m-a asteptat cu muzică de pian, “Claire de Lune” de Debussy, pe care deabia o ascultasem în apartamentul băiatului meu. Lumea stătea si se delecta în spatii special amenajate, în mijlocul traficului continuu al aeroportului… Zborul meu nu era anuntat, nu stiam nici spre ce poartă să mă îndrept, asa că băteam pasul pe loc, ca atunci când esti în asteptare, miscând când încoace, când încolo.

La un moment dat m-am simtit atrasă de discutia dintre două doamne, amândouă cu înfătisare exotică, fiecare altfel.
Una era brunetică, îmbrăcată în culori stridente, pe motive inuite… iar cealaltă, sofisticată, cu părul alb, avea niste cercei din pene negre, ce făceau un contrast alb-negru foarte catchy…
Nu stiu de fapt de ce mi-au atras atentia. Să fi fost discutia lor? Să fi fost prezentele feminine atât de diferite?
Imaginile tablourilor lângă care stăteau ele de vorbă, căci aveau alături, pe o masă, niste imagini înrămate …. Sunt invitată să mă apropii, iar doamna în patternurile inuite, ce părea îmbrăcată de la fondul plastic, îmi recomandă cu caldură un CD: ”Stii, îmi spune, doamna cântă”… Ce cântă, mă întrebam eu?… “Predă muzica”, adaugă ea…
Mă uit mai bine si văd că în spatele unor imagini relaxante, superbe, era un teanc de CD-uri…” îti vine să cumperi CD-ul si numai pentru imaginile de care sunt însotite”, adaugă ea…
Într-una era, în lumina unui apus de soare, profilul doamnei cu părul alb. Zâmbesc. “Eram cu 10 ani mai tânără”, îmi spune ea. Tot frumoasă, gândesc eu… “Să o auzi numai cum cântă”, adaugă cealaltă. Eu nu eram încă edificată la ce cânta doamna cu părul alb…când numai văd o harpă alături…aha, deci cântă la harpă…
Instrumentista glumeste: “Să stii că nu am plătit pe nimeni să îmi facă reclamă”, râdea ea, referindu-se la mesajele nesolicitate, dar foarte încurajatoare ale cunoscutei sale, despre înregistrările ei muzicale.

Mie nu îmi place să mă las convinsă de insistentele nimănui, prefer să fac hotărârile la rece, nu sub presiunea cuiva… asa că dau să plec, grăbind pasul spre poarta care tocmai fusese anuntată, de la care urma să iau avionul... când mă ajunge din urmă un sunet de harpă.
Discret, aproape imperceptibil. În miscarea generală a aeroportului, era doar o soaptă, sublimă, ce m-a întors din drum. Am găsit un loc unde m-am asezat si mă uitam mirată la frumusetea surprinsă cu 10 ani în urmă, în lumina apusului de soare, care acum vorbea sensibil, prin muzica ei, lumii grăbite. Degetele bătrâne, noduroase, dansau însă pe corzi, creând o armonie care oprea lumea în loc.

Oameni de tot felul, de toate vârstele, se opreau să facă o fotografie, să o înregistreze, iar eu mă asezasem gospodăreste, ca la concert. Mi-a muiat sufletul, căci mi-a vorbit răspicat, cu sensibiltate aleasă, cu dictie chiar!
Lumea oprea, dar putini cumpărau sau îi dădeau ceva. Cei mai draguti se opreau să îi spună ce frumos rosteste pe limba sufletului, iar ea fraza splendid, muzical .
Parcă asistam la spectacolul unei păsări a paradisului, care pe lângă penajul ales, distins si alb, îsi expunea darul Dumnezeiesc cu care dădea fiori audientei, ce se oprea din grabă.
O audientă parcă sedusă, impresionată de cântul harpistei. O audientă ce îi cedase, ce se lăsase deviată nu numai din graba momentului, ba chiar se lăsase atinsă de muzica harpistei. Mă întrebam câti ascultători se vor înmuia într-atât îincât să lase un bănut? Să-i cumpere CD-ul. Să-si permită relaxarea înregistrată pe CD-ul ce merita achizitionat si numai pentru frumusetea imaginii de pe casetă?…

Îmi doream să deslusesc ce cânta. Era muzică irlandeză, engleză si scotiană veche, în aranjamentul si interpretarea aleasă si sensibilă a Patriciei Carlson. O muzică serenă, linistitoare, care invita la reflexie si reverie. Unele piese originale fuseseră inspirate de o altă emotie artistică: ele erau o ilustrare muzicală a picturilor sotului ei.
Mi-am imaginat perechea bohemă, el pictor si ea harpistă, reflectându-se reciproc în opera celuilalt… fiecare exprimând emotia creată în el de celălalt, prin alfabetul artei sale.

Până la întâlnirea aceasta nesteptată din aeroport, mă gândisem la Minneapolis doar ca la un oras îndepărtat în care voi face o escală. Până atunci el fusese un loc ca oricare altul.






Milena Munteanu    6/23/2016


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian