Aducerile aminte
Şi dacă norii mă ascund
eu vreau să mă apropii
de universul meu rotund
să fiu falnic ca plopii.
Durerea cu iubire o împac
şi nu arunc nimic uitării
nu-s ocean ci doar un lac
cu ţara mea la malul mării.
Vremea trece, vremea vine
ducem saci de tinereţe
cu oglinzi de raze pline,
comori pentru bătrâneţe.
Urmaşii să ne cunoască,
regăsindu-ne cuvinte
cu doruri ce vor să nască
munca din aducerile-aminte.
Nunta vieţii
Ieri e fântâna zilei de azi,
nu ne ascunde soarele
dacă lăsăm comoara apei
fără capacele din foşnetul vieţii
şi eliberăm clipa prezentă
de sub cupola umbrelor.
Azi e inelul de logodnă
pentru mireasa zilei de mâine
cu voalul fără prejudecăţi
adus cu ciorchini de rouă
pentru o toamnă târzie
fără frunze arămii cu lacrimi.
Avem o nuntă în aşteptare
cu florile îmbrăţişând clipele
dacă înţelegem în taina ecoului
că naşul de nuntă e ziua de ieri.
Tainele nopţii
Aud în suspinul nopţii
taina din tăcerea lunii,
un susur de izvoare
împletit cu adierile
de frunze fără rătăciri.
Văd petalele stelelor
acoperind tristeţile
puse la graniţa gândului
de pustiul din inimi
sub pasul inorogului
rămas în ceaţa oarbă
fără a fi văzut de nimeni.
Simt mireasma suspinelor
din floarea de agavă
pe care o culeg din nori
şi o aduc în grădina mea
plină de fructul iubirii.
Sunt pe cer în noapte
petale şi suspine ?
Sunt dar nu le prea găsim.
Cărarea cuvintelor
Un cuvânt caută orizontul
pe cărări fără norii peste ele
cu o pajişte înflorită
din mugurii născuţi în stele.
Cuvântul păstrează fulgerul
un buchet de flori în priviri,
dar în dimineţile ploioase
nu aşterne vise în amintiri.
Uragane de cuvinte adormite
stau pe frunze uscate şi cerşesc
aplauze puse în spinii vieţii
cu lacrimile care mai rănesc.
Cuvântul din vers este comoara
cu îmbrăţişările din univers
pe metafora găsită-n orizont
pentru cărarea pe care am mers.
Când plouă
Când plouă vin imnuri din stele,
norii ne trimit gânduri neînţelese,
dar pământul se vindecă fără incendii
născând bucurii pentru miri şi mirese.
Tăcerea florilor e dorul cântecului,
cu stropii ploii pe clape de petale,
lângă armonia pusă printre frunze
de adierea vântului fără rafale.
Dăinuim peste vremuri cu ploi
fără povara ninsorii în balade
şi izvorul îl vrem drept altar
al tainelor ascunse în cascade.
Şi totul e un basm când plouă,
este o imagine de vis în univers,
iar cuvântul la margini de timp
ne face din oglinzi un simplu vers.
Nota :
Poeziile sunt dedicate lui Joseph Rus, de ziua lui de nastere, pe ca il aveam vecin si prieten acum 66 de ani.
Trimit versul meu cu respect pentru pentru Puiu Rus . Doamne ce mi-as dori sa traiesc pe acest pamant clipe de iubire si respect intre toti oamenii si sa-i oblig sa iubeasca poezia.
La multi ani Puiu !
Poemele sunt din volumul meu Soaptele vietii.
|
Constantin Rusu 6/18/2016 |
Contact: |
|
|
