Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Atitudini - O Atitudine Pozitivă Creează Punti de Comunicare

„Un zâmbet este asemenea unei bijuterii ce se poartă în suflet. El este poarta de intrare către personalitatea fiecăruia dintre noi. Dacă ar fi să zâmbim măcar câteva minute din timpul unei zile, atunci atitudinea noastră ar fi alta. Un zâmbet se transmite cu usurintă mai departe si aproape că este cu neputintă să nu se răspundă tot zâmbind.” — Adaptare din „Cum să utilizezi puterea unui zâmbet”

Ce se poate spune despre puterea pe care o are o atitudine deschisă, surâzătoare, în relatiile pe care le avem cu ceilalti?
Nimic nu este mai distructiv pentru relatiile dintre oameni decât o atmosferă cenusie, marcată de fete încruntate, de priviri aspre aruncate de unii asupra altora. Pe de altă parte, o atitudine deschisă, prin afisarea unei fete zâmbitoare si îngăduitoare, are forta de a ne motiva, fie că este vorba de viata de familie, fie de locul de muncă sau chiar de religie. Un om posac si vesnic trist, reprezintă o povară pentru sine, precum si pentru toti cei din jurul său. De asemenea, o persoană care vesnic se plânge, va ajunge să strice cu sigurantă relatiile din mijlocul comunitătii în care trăieste. De aceea, putem spune, că există o fortă motivatională extraordinară, dacă reusim să zâmbim si să transmitem o bună dispozitie celorlalti.
Există vreo legătură între capacitatea noastră de a zâmbi celorlalti, precum si situatiilor pe care le întâlnim în viată, si religia pe care o practicăm?
Evident, noi vom reflecta în afara noastră ceea ce deja există în interior, iar în acest sens, religia pe care o practicăm se va vedea prin comportamentul pe care îl vom adopta în diferite situatii. Prin urmare, o fată tristă, apăsată si plină de griji va reflecta o atitudine înfrântă si lipsită de sperantă, chiar si de credintă, care poate fi rezultatul lipsei de întelegere a puterii harului lui Iisus Hristos. Nu înseamnă că nu vom avea momente dificile, dar arborarea în permanentă a unor atitudini ce induc, atât în noi, cât si în ceilalti, sentimente negative, nu este de natură să aducă bucuria si pacea lui Hristos. Religia autentică va fi mărturisită printr-o atitudine de optimism, încredere si bucurie pe care o vom manifesta deopotrivă fată de noi însine si fată de ceilalti.
Să citim acum versetele: „Si mi-ai prefăcut suferinta în veselie. M-ai dezbrăcat de hainele tristetii si m-ai încins cu vesmintele bucuriei ca inima mea să-Ti cânte neîncetat. Doamne, Dumnezeule, eu mereu Te voi lăuda!” — Psalmul 30:11 — 12
Ce putem spune despre modul în care psalmistul întelegea religia închinării la Dumnezeu? La ce anume făcea el referintă?
Cu usurintă distingem faptul că psalmistul îsi exprimă bucuria de a se închina lui Dumnezeu si de a-si exprima recunostinta fată de transformarea interioară prin care a trecut. În mod deosebit, el a vorbit despre „prefacerea suferintei în veselie”, adică trecerea de la tristete la bucurie, fapt care l-a determinat să cânte plin de fericire înaintea lui Dumnezeu. În acest sens, când vom vedea bogătia harului ce ne-a fost acordat prin Iisus Hristos, nu vom mai putea să afisăm tristete, indiferent de ocazie. Bucuria va lua locul oricărui sentiment de apăsare sau depresie, si mai mult decât orice altceva, vom avea un izvor interior, capabil să se exprime în cuvinte de laudă înaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. Astfel, vom ajunge să aducem odihnă, pace si seninătate celor din jurul nostru, într-o lume marcată de tristete, neputintă si esec.
Cu toate acestea, există multe persoane care trec prin suferinte fizice sau sufletesti, fapt pentru care sentimentele de apăsare au devenit o permanentă în viata lor. Cum pot ele să ajungă la religia bucuriei închinării la Dumnezeu?
Desigur, există multe persoane care au avut pierderi însemnate în decursul vietii sau care sunt afectate de diferite boli si suferinte. În acest sens, pare dificil să mai vorbim despre bucurie si împlinire, cât timp cauzele întristării încă există. Cu toate acestea, să ne gândim că religia lui Hristos ne cheamă să ne ridicăm deasupra împrejurărilor în mijlocul cărora trăim. Nu trebuie să ne lăsăm coplesiti de ceea ce ni se întâmplă, fiindcă mai presus decât toate lucrurile se află Dumnezeu. El nu va îngădui să trecem prin experiente defavorabile fără a fi alături de noi si fără a interveni în favoarea noastră, oferindu-ne putere si călăuzire. Pentru orice om aflat în suferintă există promisiunea „dezbrăcării de hainele tristetii si încingerii cu vesmintele bucuriei”, ce ne va da o putere interioară prin care ne vom ridica deasupra împrejurărilor.
Însă cineva ar putea obiecta că acest lucru nu este decât un joc al imaginatiei si o autosugestie, care nu are suport în realitate. Ce s-ar putea spune în acest sens?
Puterea imaginatiei, precum si a autosugestiei, este deosebit de mare si nu trebuie să fie niciodată ignorată. Prin intermediul sugestiilor ce ne sunt prezentate de cei din jur sau prin mijloacele mass-media, comportamentul ne este influentat într-o directie sau alta. Însă în cazul de fată vorbim de o putere mai mare decât cea a simplei sugestii. În acest sens, facem referintă pur si simplu la puterea credintei în Dumnezeu, capabilă să ne modeleze interior si să ne transforme după chipul lui Hristos. Puterea credintei în Dumnezeu este extraordinară, oferindu-ne posibilitatea de a ne ridica deasupra limitărilor interioare pe care le avem sau a evenimentelor exterioare ce vin asupra noastră.
Prin urmare, ce se va întâmpla dacă ne exercităm credinta în Dumnezeu? Cum va fi transformat interiorul nostru pentru a exprima trăiri pozitive si pline de optimism?
Dovada cea mai puternică a religiei lui Hristos se vede pe fata destinsă, optimistă pot spune, a celui care poartă numele de crestin sau ucenic al Domnului. Cel mai simplu test în a vedea calitatea religiei pe care o avem este în a sta în fata oglinzii si în a distinge trăsăturile fetei noastre, în sensul în care ea exprimă bucurie si lumină sau tristete si întuneric. Sfintele Scripturi ne oglindesc caracterul lui Dumnezeu si au un efect transformator asupra celui ce se aproprie cu credintă de ele. Similar, uitându-ne la propria noastră imagine, vom distinge dacă s-a întâmplat ceva bun sau nu în sufletul nostru.
Există însă multe persoane care se privesc în oglindă, cu scopul de a-si ajusta imaginea si pentru a produce un anumit impact asupra celorlalti. Oare este suficient doar să ne uităm cum arătăm pentru a întelege conditia în care ne găsim?
Într-adevăr, există multe persoane care stau ore în sir în fata oglinzii, pentru a-si ajusta imaginea exterioară. Nu este cazul să insist asupra acestui aspect. Dar în acest caz, efortul este de a masca ceea ce se află în interior si de a nu afisa ceea ce există în suflet. Când machiajul este înlăturat sau când masca este dată la o parte, sunt sigur că adevărata lor fată va iesi la iveală. Si cum este aceasta? Încercănată? Tristă? Plină de suferintă? Scârbită de sine sau de duplicitarismul de care trebuie să dea dovadă? Indiferentă sau ceva în genul acesta? Ei bine, oglinda va reflecta ce este în noi, dacă vom sti să o privim în fată, fără a încerca să ne ascundem în spatele unei măsti. Adevăratul crestinism se arată, indiferent de împrejurare, printr-o fată senină si plină de bucurie interioară, având o lumină interioară ce se vede din privire, din expresia fetei si din întreaga atitudine.
În mod sigur că este greu să stai fată în fată cu propria ta persoană, simtind gustul amar al propriilor nerealizări si suferinte, văzând cum anii trec si aproape nimic nu se vede din ceea ce ai făcut de-a lungul vietii. Cum ar putea să existe o religie a bucuriei în astfel de situatii?
În primul rând, insist pe faptul că nu obisnuiesc să „vorbesc din cărti” si să fac referintă la lucruri prin care nu am trecut sau nu le-am trăit. În acest sens, a sta fată în fată cu tine însuti reprezintă cel mai greu lucru după cel de a sta înaintea lui Dumnezeu. Când rămânem singuri, interiorul nostru începe să se manifeste nestingherit, scotând la suprafată toate tensiunile ce se află în suflet. Din această cauză, sunt multe persoane care nu suportă să rămână singure cu propriile gânduri si altele nu pot să facă fată unei astfel de experiente. Bineînteles, acest lucru depinde si de temperament, precum si de alti factori, pe care nu îi voi aminti acum. Însă, este dificil să stai în fata amintirilor care năvălesc cu putere din memorie, a impresiilor de tot felul venite din trecut si a senzatiilor, uneori difuze, alteori foarte precise, că ai pierdut ocazii importante de-a lungul vietii si nu ai reusit să-ti realizezi visele sau proiectele pe care ti le-ai propus. Cu toate acestea, religia lui Hristos ne ajută să ne întelegem pe noi însine, să ne acceptăm asa cum suntem si să ne autodepăsim.
Se poate spune că adevărata religie ne va aduce împăcare atât fată de sine, cât si fată Dumnezeu?
Religia oferită de Iisus Hristos ne va conduce la armonie cu Dumnezeu. Prin aceasta, vom fi condusi la armonie si cu noi însine. Toate lucrurile ce ne apasă constiinta îsi pierd puterea de a ne răpi bucuria vietii, când intrăm în relatie cu Dumnezeu si când primim viziunea lucrurilor extraordinare care ne asteaptă în viitor. Poate am avut un trecut de care ne este rusine si care ne complexează datorită lucrurilor trăite. Însă, din perspectiva mântuirii si a prezentei divine în inima noastră, toate acestea pălesc. Astfel, începem să întelegem că ele tin de domeniul unui trecut ce a fost îngropat din momentul în care am ales să mergem cu Dumnezeu. Înaintea noastră se află un viitor plin de slavă. În prezent se manifestă în suflet puterea lui Dumnezeu. De ce să mai privim înapoi? Forta crestinismului stă în capacitatea de a merge înainte, indiferent de împrejurare, si de a avea viziunea timpului în care vom fi înăltati la ceruri înaintea lui Dumnezeu.
Se poate spune că sursa bucuriei interioare pentru un crestin rezultă din proiectia viitorului plin de slavă în Împărătia cerurilor?
Dacă prindem razele sperantei ce se desfăsoară de la tronul lui Dumnezeu prin promisiunile sfinte, interiorul nostru se va umple de lumină. Nimic din trecut sau prezent nu ne va mai atinge. Chiar dacă suntem singuri. Chiar dacă ne privim în oglindă în orice ocazie a zilei. Chiar dacă în trecut sunt o multime de lucruri ce ne apasă. Toate acestea, precum si multe altele, sunt pur si simplu date la o parte si spălate de suvoiul de lumină ce vine în inima noastră. Ce contează faptul că a am trecut prin suferinte si încercări, al căror sens nu îl distingem? Cu adevărat important este faptul că am păsit într-o altă dimensiune si viitorul se află la picioarele noastre, prin faptul că vom intra în Împărătia cerurilor, ca rod al credintei noastre în Iisus Hristos.
Si atunci, ce punti de comunicare se vor deschide fată de Dumnezeu si fată de semeni?
Privind la Iisus Hristos mijlocind pentru noi, vom întelege că avem un viitor formidabil înaintea noastră în comparatie cu care suferintele noastre sunt doar „de o clipă”, cum spunea apostolul Pavel. Având această perspectivă, sufletul se va despovăra de tensiune. Fata se va destinde si va manifesta bucuria. Zâmbetul va lua locul suspinului. Toti ceilalti vor întelege că „am fost cu Iisus Hristos” din expresia chipului fetei noastre. În ce priveste relatia cu Dumnezeu, rugăciunea va deveni un imn de laudă si nu un pomelnic de cereri fără sperantă si fără sfârsit. Credinta ni se va prinde cu putere până la o identificare deplină cu Persoana Mântuitorului nostru. Să nu dorim din tot sufletul după o astfel de experientă? Să nu tânjim să fim înăltati printr-o religie a bucuriei si sperantei în Iisus Hristos? Atunci, zâmbetul nostru va mărturisi despre faptul că suntem biruitori fată de lume si fată de noi însine.







Octavian Lupu    6/15/2016


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian