Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Psalmii

PSALMUL CE-AR FI FOST SIXTINEI

Îndrăgostitul pictor, având în gene rouă,
Pe bagdadii Sixtinei - secretu-Ti vru să-l prindă,
Cum inimile noastre, prin mâinile-amândouă,
Ca-n noaptea Învierii se-ntind să se aprindă.

A plâns Michelangelo, cu pensula-ntr-o rână.
Cei răi spun că vopseaua-i intrase-n ochi si-n gură...
Dar altfel Te pictase, cum mă tineai de mână
Ca să-mi arăti Grădina prin boarea de scriptură.

Sub schele - ratiunea, cu trasu-n jos, naravul,
Pe unde-nfloare-aripa si foarfecul pândeste!
Ne-ntindem si-astăzi mâna, cum corectă zugravul,
Dar ai rămas iubirii si-al meu, dumnezeieste.


Pe unul către altul, oglindă-o fi ce duce?
- Tu vei fi Om ca mine,de-ajuns numai o cruce!




PSALMUL PREGĂTIT LA CINĂ

Nu-i loc pentru Iubire, în tot ce-i întrebare.
Din ce nu ai, dă totul, ca să o ai pe toată.
Când mi-esti atât de-aproape, neîntelesul doare
Ca străiniul razei pe muchi de nestemată.

Mi l-ai trimis pe înger, culmi alte să mă-nvete,
Cum să cuprind cu mintea si inima în luptă.
În zori, zdrobiti, ne-nvinse nebuna-Ti frumusete
Si l-am fortat să jure pe creanga de măr ruptă.

Acum rămas-am singuri, ca la-nceputul lumii,
Când nu era-ntrebare, nici teamă, nici retineri.
Ce-adâncă Ti-e iubirea în tot frământul humii,
De Te-am pierdut în mine, Te-am regăsit în Vineri.

Si nu-mi mai zice Toma, ia-mi inima, frământă!
Sunt pâinea pentru Cină, doar de Iubire frântă!






PSALMUL CHIPULUI DIN LUT

Cum ceri totala jertfă si eu Te vreau în totul,
Iubirea n-are lege, n-o judeci cu merticul.
Când inima e-n freamăt, nu vezi în cedru ciotul,
Nici crinului de nuntă, ca-n piată, arpagicul.

Tu, ce hrănesti izvorul, si steaua, si pe schimeni,
Pe lemn strigi către mine că din ce nu-s Ti-e sete.
''N-am unde să-Mi plec capul, în toată lumea - nimeni!''
Dar unde-Ti sunt alesii ce-Ti vor tipa-n trompete?

N-ai vrut să stie lumea ce-ai murmurat în soapte.
Tu nu vorbeai de pernă, spre-adânc ducea cuvântul,
Că Mirele nu vine decât în miez de noapte
(Genunchiul ratiunii, de ea vorbea Preasfântul!)

De-aceea gelozia-n stihie mă dărâmă,
Că nu-Ti vreau părtăsie, ci-ntreg chiar si-n fărâmă!










PSALMUL ZILEI DE NASTERE

Văzui lumina zilei ce noptii-i dă putere
Si m-au spălat cu apă în numele Treimii...
Cum de-am adus otetul amestecat cu fiere?
Dacă-au tăcut, părtasii, n-au fost si heruvimii?

Ostiri în miriade nu-si mai stiură Domnul?
Cât Ti-a fost bine-n ceruri se întreceau cu-osană.
La ce folos mi-s ochii, hapsân de-mi este somnul,
Că fără stire spinii s-au strâns pentru coroană?

Urechile spre umbră, sau dintr-un moft estetic,
De n-auzii harapnic muscând din carne geamăt?
Citesc scripturi de cioburi, când umbra mi-o deretic.
Tu chemi, de peste umăr, usor, ca-n duh de freamăt....

Că dragostea nu-n buche, ci-n ne-nteles te doare,
Când Dumnezeu întreabă: Mă mai iubesti tu, oare?

PSALMUL BUJORILOR DE APUS

Cu robii Tăi, bujorii si sora mea urzică,
Vorbim aceeasi limbă din vânj de chinovie;
E ora vesperină, fă lampa Ta mai mică,
Pe zid să nu se vadă ce mâna-Ti vrea să scrie!

Nu crezi că-i suferintă, în jocu-Ti de-ndoială,
Asa ca-ndrăgostitul când cerul lui nu vine,
Să-mi jumuli calendarul, petală cu petală:
''Iubeste...nu iubeste, dar de nu-s Eu, pe cine?''

La fel de crud cu marea, acelasi val în zdroabă,
Mereu, mereu, întruna, si fără încetare!
O fi din gelozie? Dar spre argila-mi slabă
Puteai grăi a munte, si-n slovă-altfel de soare.

Mai lasă-mi înflorirea, din ce-i al Tău si eu-s!
Traduc ce-au zis bujorii: ''Să-L chemi Dominus meus!''






PSALM DE RUG NEMISTUIT

Duh, spiridus, koholul subtire-n fir ca gândul,
Fu prins de cugetare sub litera arabă;
E foc, ce ochiul scapă, nu-l lăntui cu orândul,
Că-ascunde ca femeia - comoara sub podoabă.

Cei vechi credeau că focul în toate-si are firul.
E flacăra, sau lobda, izvod spre dusul sperlei?
Vrei pildă de iubire? Ascultă trandafirul!
Cu-acelasi spin se scrie si vâlvătaia perlei.

Când Rugul e-n văpaie, tu vrei în pumn cenusă?
Nemistuitul mintii, dă-l inimii să-l zboare!
''Saul'', mă strig, '' cum ti-este lovitul în tepusă?
Tu nu-ntelegi Iubirii de ce lumina-I doare?''

În nor, vâltoare, geană, e foc înscris cu-osândă,
Că fulgerul nu-n paie se-ascunde pentru pândă.













PSALM SPRE ULTIMA VENIRE

Cui poartă doliu-n verde, otava-mi cea mai crudă?
Te-am întrebat cu ulmii, cu cedrii Tăi, cu pinul.
Ca iarba mi-ascund roua. Cât Te iubesc, cu ciudă,
Când fugi ca scăpăriciul ce si-a atins rubinul!

Prin mine-Ti trece drumul, fără-nceput si capăt...
La ce folos că-s liber, când eu Te-as vrea zăbală,
Îmi dai în mână frâul, dar eu în toate schioapăt,
Iar ciutura din mine mereu se-ntoarce goală,

Că-n unduiri de-i Chipul, grăitul meu, a doagă
Sub cuget se sfărâmă ca stele-n val pe iazuri.
Copacul, frate geamăn, cât de copil se roagă,
Sau marea când iubeste prin cântec de talazuri!

Poate de-aceea tărna la Ultima-Ti Venire,
S-o primeni-n chemarea din prima-Ti plăsmuire.



PSALMUL MĂRII CE-A FOST VINERI

De timpul e urcusul, al Tău mă duce prin ieri;
Da' nu-i nici coborîre, că-s umbră-n dos de mâine.
De ce n-ai zece umeri ca să ne scoti din Vineri
Să-ntrezărim Taboru-Ti prin amiros de pâine?

Ni-i somn din ce nu-i somnul - părelnic spus, ca duna.
Nu mai striga a piatră când suntem cheag tărânii!
Esti singur... Tipă-n flăcări, în cuib de barză, luna
Strălimpezind durerea din lacrima fântânii.


E Vineri, nume-al Mării cât poate-ntinde largul,
Dar noptii o scânteie îi schimbă satrapia,
În vârf de araraturi Ti-ai ridicat catargul
Pe unde axionul îl scrie ciocârlia.

Ce-o fi lumina-n sine, mereu de-i suferintă?
- Nu întreba, Iubirea-i cu Omul de-o fiintă!





DumitruIchim    6/12/2016


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian