Iubirea ca o ceaşcă de cafea
Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea,
Pe care-o guşti la început din joacă,
Iar după ce a început să-ţi placă
Ajungi să nu te mai desparţi de ea.
Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea,
Ce îţi înmoaie buzele-n caimac
Şi-ţi dă fiori după fiori de drag,
Până vei fi sfârşit licoarea ta.
Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea,
Sorbită într-o zi-ntr-o gară,
Cu cineva-ntâlnit întâia oară,
Pe care poate nu îl vei uita.
Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea,
Pe care-o pregăteşti în fel şi chip,
La filtru, pe o plită, la nisip,
Aşa cum te inspiră dragostea.
Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea,
În care-ncerci să vezi în viitor,
Când, terminând-o, o întorci uşor
Şi-o răsuceşti, ca să citeşti din ea.
Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea,
Pe care o refuzi decofeinizată,
Pentru că ştii ce gust avea odată
Şi surogaturi nicidecum n-ai vrea.
Iubirea-i ca o ceaşcă de cafea,
Şi-o voi primi cu zâmbet dimineaţa,
Atâta cât va fi să-mi fie viaţa,
Călăuzindu-mi inima spre ea.
|
