Străinul Ascuns în Adâncul Sufletului
„Nu datorită geniului, ci prin atenta sădire a experientei zilnice în adâncul inimii, se pot cultiva temeinic umilinta si omenia.” ― Kobayashi Issa
― Nu există Dumnezeu! spuse cu asprime acuzatorul. Acestea sunt niste afirmatii lipsite de fond! completă el cu năduf.
― Ba da, există Dumnezeu, inculpatul are dreptate! răspunse calm apărătorul. Argumentele sale sunt suficiente, dar trebuie să le examinezi cu atentie, spuse el fără să se lase intimidat.
Procesul continua de peste trei ani si jumătate, dar verdictul încă nu fusese pronuntat. Judecătorul rămase nehotărât si după mai multe replici pe care le schimbă în soaptă cu ceilalti magistrati, bătu cu ciocanul de lemn si spuse pe un ton solemn:
― Sedinta se suspendă, dar procesul va continua peste o săptămână solicitându-se părtilor prezentarea unor dovezi suplimentare!
Sala se goli destul de repede. Nu mai rămaseră decât acuzatorul si apărătorul în interiorul încăperii. Fiecare îsi strângea dosarele cu atentie, dar privirile lor se întâlniră involuntar în cele din urmă.
― Chiar nu vrei să cedezi? îl întrebă acuzatorul. Nu ai nicio sansă pentru a câstiga procesul, continuă el privindu-l sfidător.
― Vom vedea dacă va fi asa, răspunse cu seninătate apărătorul. Lupta trebuie dusă până la sfârsit. Doar atunci se vor vedea rezultatele, completă el imperturbabil.
― Nu înteleg de unde vine această încăpătânare, reluă acuzatorul. Tot ce spui se poate argumenta doar pe baza unei credinte ireale, bazată mai degrabă pe presupuneri, decât pe deductia sănătoasă a logicii, continuă în timp ce el continua să îl scruteze cu îndrăzneală pe apărător.
― Dar ce numesti tu logică sănătoasă? Nu cumva te întemeiezi pe afirmatiile unor asa-zisi savanti, care iesind din câmpul lor de studiu, au început să speculeze în ceea ce le depăseste capacitatea de cuprindere? argumentă cu temeritate apărătorul.
― Mă faci să râd si să te compătimesc! spuse ironic acuzatorul. Asadar, tu pui la îndoială afirmatiile celor mai renumiti experti din domeniul stiintei? Chiar că ai depăsit orice imaginatie!
― De ce spui acest lucru? Eu doar constat un fapt simplu. Mai precis, observ că oameni pregătiti într-un anumit domeniu al cunoasterii se hazardează să afirme cu hotărâre lucruri ce ies din sfera lor de competentă. Să fiu mirat de concluziile gresite pe care le formulează? răspunse zâmbind apărătorul.
― Prin urmare, tu contesti stiinta si dovezile ei! zise apăsat acuzatorul. Îti dai seama că pe baza acestor afirmatii poti fi acuzat de încălcarea dogmelor stiintei, căreia îi datorăm tot progresul civilizatiei în care trăim? continuă el pe un ton inchizitorial.
― Eu nu consider că încalc legea stiintei si civilizatiei, despre care tu vorbesti, ci doar afirm că nu te poti baza pe ceea ce spun acei oameni dincolo de aria lor de competentă! răspunse prudent, dar cu fermitate, apărătorul.
― Oricum, nu vei putea scăpa inculpatul de condamnare pentru erezia de a crede în Dumnezeu! spuse triumfător acuzatorul. Stii bine, că judecata a fost amânată trei ani si jumătate din cauza unei proceduri învechite, ce va fi grabnic înlăturată după finalizarea acestui proces! continuă el răstit iesind din sală.
Apărătorul rămase tăcut în imensa încăpere ce se înfătisa sub forma unui amfiteatru urias, ce putea cuprinde cel putin două mii de persoane, dispuse circular în jurul estradei unde erau dispuse masele părtilor implicate, apărare si acuzare, precum si pupitrul înalt al magistratilor. Nu îsi dădea seama dacă va reusi să dovedească nevinovătia inculpatului, care făcuse imprudenta să intre într-o controversă deschisă cu savantii pe tema existentei lui Dumnezeu. Dosarul pe care îl tinea în mână cuprindea ultimele probe înfătisate de acuzator în care erau consemnate precis fapte ce incriminau fără putintă de scăpare.
― Îti este teamă cumva? se auzi o voce venind din amfiteatru.
Se întoarse mirat către directia de unde se venise acel glas si răspunse:
― Cine esti si de ce mă întrebi acest lucru?
― Nu are importantă cine sunt, îi spuse mai departe străinul. Este normal să îti fie teamă, adică înteleg acest lucru, continuă el păsind pe estradă si asezându-se pe scaunul lăsat liber de acuzator.
― Ai venit cumva să mă intimidezi? Să stii că nu este legal acest lucru si pot face imediat plângere înaintea magistratilor! izbucni hotărât apărătorul.
― Nu, nicidecum! îi răspunse zâmbind prietenos străinul. Doar m-am gândit că poate ai nevoie de niste argumente în plus pentru apărare, continuă el neutru.
― Dar cine esti tu? După haine si înfătisare îmi este clar faptul că esti un străin. Stii bine că străinii nu au voie să depună mărturie sau să furnizeze probe în sala de judecată. Prin urmare, oferta pe care mi-o faci nu va fi luată în considerare, spuse apărătorul.
Străinii formau o populatie dispersată în jurul orasului mondial, mai precis, în acele zone lăsate pradă naturii din cauza conditiilor neprielnice pentru extinderea civilizatiei. Se stia bine că în trecut, străinii si cetătenii făcuseră parte din aceeasi rasă umană, dar conditiile de viată puseseră multiple ziduri de despărtire între ei.
Cu toate acestea, străinii puteau călători prin orasul mondial, fiind însă atenti supravegheati si strict monitorizati. Orice sedere nu putea să depăsească mai mult de o săptămână într-un an, după care, dacă nu plecau de bună voie, erau expulzati primind interdictie de a mai reveni vreodată.
― De curând am sosit din sălbăticie, cum o numiti voi, si doresc să te ajut să câstigi procesul, spuse el prietenos.
Dificultatea acestui proces consta în faptul că un străin avusese îndrăzneala să discute în contradictoriu cu savantii pe teme care în mod normal erau interzise cetătenilor. Profitând de faptul că legea stiintei si civilizatiei nu i se aplica, fiind considerat un ignorant din sălbăticie, el reusise performanta de a pune în dificultate prevederile clar enuntate pentru stabilitatea orasului mondial, pe care nici în gând, nimeni nu îndrăznea să le conteste.
― Nu îmi dau seama cum poti să mă ajuti, spuse apărătorul. În mod clar, inculpatul a încălcat legea fundamentală a orasului mondial. Prin urmare, va fi dovedit vinovat si condamnat pentru subminarea civilizatiei. Credinta în Dumnezeu este considerată ca fiind cea mai gravă faptă de încălcare a ordinii universale, adăugă el fără să mai dea alte detalii.
― Lucrurile nu stau chiar asa, spuse străinul fără să fie descurajat. În primul rând, aici se judecă o persoană care nu apartine orasului mondial, adică un străin, căruia i se poate aplica prezumptia de ignorantă, nefiind educat în institutiile civilizatiei. Asadar, cum poate fi condamnată o persoană, care formal, nu poate fi considerată responsabilă pentru afirmatiile sale? Si nu este neapărat vorba de rea-vointă! spuse el mai departe.
― Aici sunt obligat să afirm contrariul, replică apărătorul. În cazul persoanelor ignorante, se aplică procedura izolării pe termen nedeterminat, caz în care as putea pleda pentru expulzarea definitivă din orasul mondial. Dar acuzarea a dovedit deja că inculpatul este responsabil de afirmatiile sale prin faptul că acesta a reusit să pună în dificultate pe savanti. Prin urmare, cum poate o persoană ignorantă să vorbească la un nivel atât de înalt? întrebă el retoric în cele din urmă.
― Simplu, răspunse fără să clipească străinul. Inculpatul rămâne ignorant asupra detinerii unor cunostinte, dar are capacitatea de a reflecta la nivel logic ceea ce i se spune. Cu alte cuvinte, el a replicat savantilor tot ce i-a fost adresat, dar aplicând regulile de bază ale îmbinării ideilor, eliminând părtile contradictorii, continuă el fără să se dea bătut.
― Adică vrei să sugerezi faptul că afirmatiile savantilor erau contradictorii? Nu îti dai seama ce înseamnă acest lucru? întrebă apărătorul surprins de evolutia discutiei.
― Din cauză că ati fost educati în marile institutii ale civilizatiei, voi ati uitat simplitatea si eficienta naturii, ce se descoperă doar în sălbăticie, când interventia umană este minimă, spuse străinul. Nu este de mirare că v-ati obisnuit să urmati niste tipare de gândire prescrise de altii, fără să vă puneti niciodată întrebări asupra valabilitătii acestora, continuă el, după care se aseză pe scaunul pe care stătuse acuzatorul.
La rândul său, apărătorul se aseză pe scaun si continuă privindu-l pe străin:
― De ce consideri că institutiile noastre, care au rezultat în urma unui proces de evolutie de peste o mie de ani, ne-ar deforma atât de puternic perceptia în chestiuni de judecare dreaptă a realitătii? întrebă plin de curiozitate apărătorul.
― Iarăsi, nu este complicat să îti dai seama, răspunse străinul. Din momentul în care v-ati îndepărtat de natură, pe care ati numit-o cu dispret „sălbăticie”, de fapt, ati trecut la constructia unui turn Babel mondial rupt de realitatea concretă a lucrurilor. Practic, v-ati creat o lume a iluziei, plină de negustori hrăpăreti doritori să vândă promisiuni lipsite de temei în schimbul darului fără de pret al vietii, spuse mai departe străinul privind către emblema strălucitoare a orasului mondial dispusă deasupra scaunului de judecată, înfătisând un turn înalt care atingea cerul.
― Nu înteleg unde vrei să ajungi, dar pentru a reveni la cazul nostru, de ce crezi că inculpatul nu a încălcat legea stiintei si civilizatiei? spuse apărătorul încercând să evite un subiect neplăcut. Tine cont că eu, om civilizat, am ales să apăr un străin din sălbăticie! continuă el privindu-l atent pe străin.
― Apreciez sincer initiativa ta, răspunse străinul. Aceste lucru demonstrează că si în interiorul orasului mondial există persoane lipsite de prejudecată, adăugă el. Revenind la cazul nostru, asa cum am afirmat deja, inculpatul nu a detinut cunostintele civilizatiei când a formulat faptul că Dumnezeu există, ci doar a conturat din fisurile logicii savantilor, acele fragmente care au condus la această concluzie! spuse el mai departe.
― S-ar putea să ai dreptate, reflectă apărătorul. În ultima înregistrare scrisă a dezbaterii dintre inculpat si savanti, tin minte că el a citat mai multe afirmatii ale oamenilor de stiintă pentru a demonstra existenta lui Dumnezeu, răspunse el si căzu pe gânduri.
― Uite, îti voi da un exemplu, spuse străinul. Savantii au afirmat că numai inteligenta poate da nastere la inteligentă. Concluzia inevitabilă a fost că materia este inteligentă si prin agregări nesfârsite plăsmuieste forme tot mai evoluate de existentă, care în final conduc la aparitia fiintelor vii, reluă el citând din amintire.
― Da, îmi aduc aminte de acel moment în care se vorbea despre inteligenta materiei, o presupunere acceptată fără demonstratie în orice manual universitar, răspunse zâmbind apărătorul.
― Corect, spuse străinul. În acel moment, inculpatul a citat o altă afirmatie făcută într-o ocazie anterioară, în care un savant afirmase că trăsătura specială a vietii este inteligenta. Prin urmare, nu putem aplica această categorie la obiecte neînsufletite, cum ar fi materiile prime pe care le foloseste civilizatia pentru productie si consum, continuă el.
― Este adevărat ceea ce spui! Mereu m-am gândit când eram copil, cum poate materia să fie inteligentă si să creeze viată, când, pe de altă parte, ea este lipsită de această calitate în cazul maselor amorfe formate din obiecte neînsufletite, cum ar fi rocile, apa si minereurile, reflectă mai departe apărătorul.
― Vezi contradictia? îl întrebă străinul. Viata este un produs al inteligentei materiei, dar materia la nivelul ei de bază nu este inteligentă! spuse el.
Trecură câteva minute de tăcere, după care străinul spuse:
― Ei bine, ceea ce nu poate accepta un copil, din cauza bunului simt pe care îl primeste prin nastere, poate accepta ulterior un adult, gratie sistemului de educatie care îi distruge înzestrarea nativă ce detectează contradictiile pentru a-i pune în loc o altă conceptie, străină si artificială, despre lume si viată! exclamă el mai departe.
Rămas adânc pe gânduri, apărătorul retrăi zbuciumul profund pe care îl trăise în perioada adolescentei, când opresiunea sistemului de învătământ îl împinsese către negarea celor mai frumoase idealuri nutrite în copilărie. Asa de mult ar fi dorit să alerge prin pădurile necunoscute ale sălbăticiei în loc să studieze în săli de clase cu aer filtrat artificial si să locuiască în cuburi de beton si metal în care niciodată lumina soarelui nu pătrundea decât firav prin ferestre ermetic închise. Revenindu-si din visare, întrebă mai departe:
― Vrei să spui că inculpatul a folosit logica si bunul simt al unui copil pentru a pune în evidentă greselile flagrante ale unor savanti? Este imposibil să afirmi asa ceva si să scapi nepedepsit!
― Dar inculpatul nu a făcut niciodată această afirmatie! spuse străinul. El doar a pus o întrebare simplă: „Cum este posibil ca materia să fie inteligentă când este vorba despre originea vietii si pe de altă parte să fie lipsită de acest nobil dar, când facem referintă la acel regn mineral considerat amorf din care au apărut cumva toate fiintele?”
Din spatele sălii se auzi un zgomot de pasi venind către estradă, după care din umbră apăru acuzatorul cu o privire plină de ură:
― Ai crezut că scapi, nu-i asa? răsună tunător vocea sa.
Imediat apărură din fundal mai multe persoane apartinând fortelor de ordine stând gata să intervină. Dar străinul nu se lăsă intimidat, ci rămase calm pe scaunul acuzatorului.
― Cine esti tu? întrebă mirat si speriat apărătorul. Chipul tău mi se pare cunoscut! exclamă el mai departe.
― Cine să fie? strigă acuzatorul. Este chiar inculpatul! spuse el amenintător. A reusit să scape de fortele de ordine printr-un siretlic deprins în sălbăticie!
― Sau prin sesizarea unor erori de functionare ale sistemului de supraveghere, răspunse zâmbind străinul, după care se ridică de pe scaunul acuzatorului si se întoarse privind calm către acesta.
― Nu vei scăpa! scrâsni acuzatorul. Vei primi cea mai grea pedeapsă a orasului mondial!
― Înainte de a trage concluzii pripite, spuse străinul, să îti răspund totusi la afirmatia că „nu există Dumnezeu!”
― Nu am nevoie de acest lucru! Stiu bine că nu există si îmi este de ajuns! spuse acuzatorul nedumerit.
― Nu-i chiar asa, spuse străinul. Copilul din tine stie bine că Dumnezeu există, dar tu i-ai distrus glasul pentru a beneficia de avantajele civilizatiei! continuu el.
― Nu ai dreptate! răcni el.
― Ba da, stii bine că afirm adevărul, răspunse străinul. Materia este inteligentă fiindcă ea exprimă vointa lui Dumnezeu devenită realitate prin cuvintele Sale! Ea prinde chip si viată de îndată ce primeste darul vietii prin acelasi cuvinte, capabile să plăsmuiască fiinte minunate dintr-un material brut neînsufletit! Dovada supremă a prezentei lui Dumnezeu se demonstrează prin faptul că acest univers există si că ne putem bucura de legile sale care ne statutează dreptul la viată, dezvoltare si fericire! continuă el în timp ce fata îi strălucea sub influenta unei lumini lăuntrice.
― Prindeti-l, ordonă acuzatorul. Să nu scape cumva! Va primi o pedeapsă pe măsura blasfemiilor pe care le spune la adresa stiintei universale! adăugă el plin de ură.
Fortele de ordine năvăliră pe culoarele amfiteatrului. Zeci de scuturi se miscară cu repeziciune din toate părtile. Tropăitul asurzitor al bocancilor călcând pe suprafata dură a pardoselei răsună pe estradă sub asaltul primilor combatanti. Apărătorul tremura puternic sub impactul emotiei si fricii. Emblema orasului mondial strălucea cu trufie deasupra scaunului de judecată.
Dar ca prin farmec, străinul dispăru fără urmă din fata uniformelor cenusii ale personalului de pază. Se dădu rapid ordinul de urmărire generală. Semnalmentele fugarului fură difuzate cu repeziciune în tot orasul mondial. Oricine îl preda autoritătilor primea o sumă imensă într-o valută electronică, valabilă în orice colt al lumii.
Lacomi de pradă si de câstig, vânătorii de recompense începură să caute pe tot cuprinsul orasului mondial, dar nu reusiră să dea de urma străinului. Mijloace mecanizate dintre cele mai spectaculoase: masini, avioane si nave, se puseră în miscare pentru detectarea periculosului intrus, însă nu se obtinu vreun rezultat.
Si astfel anii trecură, dar amintirea acelui proces, când un străin ignorant reusise să pună în dificultate consiliul savantilor, persistă multă vreme în amintirea tuturor. Chiar si acum, în anumite documente oficiale, se aminteste despre un străin periculos, care a complotat fără succes împotriva stabilitătii orasului mondial afirmând faptul că Dumnezeu există încălcând prevederile clare ale legii stiintei si civilizatiei.
Cu toate acestea, acel străin a mai fost căutat în cuprinsul orasului mondial, dar nimeni nu a reusit să îl găsească vreodată. Însă, nimeni nu s-a aventurat să meargă în sălbăticie. Mediul inospitalier din exteriorul orasului a împiedicat operatiunile de căutare, însă multi l-au identificat pe străin în diferite regiuni ale orasului mondial vorbind fără teamă în piete publice despre nevoia săpată în noi de a-L căuta, găsi si iubi pe Dumnezeu. Bineînteles, el nu a fost niciodată crezut, dar nu s-a dat bătut, ci a continuat să-i avertizeze pe oameni despre finalul civilizatiei care-L contestă pe Dumnezeu.
Ai cumva idee unde s-ar putea afla acel străin? Ar fi o bună ocazie să îl dai pe mâna nemilosului acuzator pentru a fi condamnat definitiv si lumea să scape de un străin ignorant! Dar, nu cumva el nu poate fi găsit fiindcă el se ascunde într-un loc nebănuit, fără să stii despre acest lucru, în chiar inima ta?
|
Octavian Lupu 5/2/2016 |
Contact: |
|
|
