Proiecte de unitate în diversitate
Uniunea Europeană, trece din criză în criză. Soluţiile sunt şi ele de criză, paliative pentru a da timp de gândire şi elaborare a unei ipotetice soluţii definitive. Europesimiştii, care nu văd vreo alternativă viabilă la proiectul UE, se tem că acesta va intra în colaps şi va urma apocalipsa. Eurooptimiştii, care nici ei nu văd vreo alternativă viabilă, spun că, dimpotrivă, crizele sunt un semn de vitalitate, de aşezare şi că nu va avea loc nicio apocalipsă.
Totuşi crizele au nişte cauze. Analiştii noştri eurooptimişti găsesc, că nu invazia imigranţilor din zonele de conflict ar fi cauza,deoarece , de-a lungul istoriei, peste Europa au trecut atâtea invazii, din care Europa a ieşit împrospătată ( cu sânge nou). Cauzele s-ar afla în mentalităţile persistente ale socialismului, utopia criminală în mod programatic. (vezi: http://dilemaveche.ro/secţiune/societate/articol/socialismul-utopia-criminala-mod-programatic ), în nazism, altă utopie criminală în mod programatic, în naţionalism etc.
Într-un eseu, bine documentat ( vezi: http://revista22.ro/70253200/apocalipsa-european-nu-va-avea-loc.html ) , dl.Andrei Cornea, trece în revistă avatarurile Europei, de la Imperiul Roman şi până astăzi, sugerând că aceastea n-au fost decât salturi ( dialectice bineînţeles) spre Uniunea Europeană. Analizând cu instrumentele materialismului dialectic şi ştiinţific starea de fapt de la noi, dl.Andrei Cornea pune în evidenţă următoarele pericole , tipic româneşti, la adresa proiectului: ortodoxia, xenophobia, naţionalismul, anti-semitismul, rasismul, negationismul, mentalităţile comuniste. Cât mai sunt şi unde sunt foarte persistente mentalităţile comuniste în România, ne-o demonstreaza dl.Cornea cu propria-i mentalitate, moştenire de pe vremea când propovăduia ateismul ştiinţific în utopia criminală în mod programatic, socialismul: “Iată, România e o țară în care peste 90% din populație se declară creștină, în timp ce Danemarca și Olanda sunt țări unde 60-70% din populație se declară agnostică și atee. Unde avem mai multă corupție, un nivel mai jos al moralității publice, mai puțin interes și grijă pentru celălalt? În țara creștină sau în cele atee? Răspunsul e dramatic pentru apărătorii legăturii necesare dintre credință și morală. Sigur, se poate susține că la noi sunt factori agravanți: nivelul de trai încă coborât, tradiția istorică etc. Pe de altă parte, se cuvine să distingem între un ateism agnostic și sceptic, respectuos față de etică și valori, și ateismul <științific> și militant al comunismului – în realitate, o fanatică și mistică, care se închina idolatru Istoriei, Partidului și Conducătorului și considera valorile esențiale ca fiind nu general-umane, ci . Oricum, rămâne ca cei care leagă ateismul și agnosticismul de o prăbușire morală să aducă și argumente solide.” Prin urmare, cu cât ne vom însuşi “un ateism agnostic şi sceptic, respectuos faţă de etică şi valori” cu atât corupţia se va împuţina şi chiar va dispărea!
În materie de întoarcere a conştiinţei personale pe dos, adică de cameleonism intelectual, dl.Cornea l-a egalat pe Silviu Brucan.
Şi, în acelaşi limbaj , cu parfum de lemn exotic, dl. Cornea concluzionează:” În acest context, împotriva profeților Apocalipsului să avem curajul ( tovarăşi! – menţiunea mea) să afirmăm un fapt: niciodată în istoria ei Europa nu a fost mai prosperă, mai pașnică, mai unită, mai liberă, mai dreaptă, mai generoasă decât este în aceste decenii scurse de la căderea comunismului.(aplauze! - menţiunea mea). Iar afirmația, în particular, este valabilă și pentru România de azi, în raport cu cea din trecut. (…) În rezumat, ar trebui să nu ne lăsăm ( tovarăşi! – menţiunea mea) atrași de sirenele Apocalipsului european. Ele nu fac decât să ne demobilizeze, să renunțăm la a mai găsi soluții punctuale pe motiv că ne lipsește soluția globală, ne invită să ne supunem unui destin prezentat ca implacabil, să pierdem încrederea în instituțiile noastre sau, mai rău, să le urâm de-a dreptul. Unii, precum Vladimir Bukovski, fostul dizident, și mulți alții după el au mers până într-acolo încât să pună semnul de egalitate între UE și defuncta URSS. Câtă ignonimie! Și cât neadevăr! Dar, ca întotdeauna, asemenea neadevăruri majore, dar care cuprind și unele adevăruri locale și relative sunt contagioase precum gripă.
Dimpotrivă, Uniunea Europeană reprezintă o realizare socio-politică îndrăzneață și valoroasă, pașnică, încă liberă și prosperă, iar dificultățile și ezitările sale mai vechi sau mai noi nu sunt decât firești, chiar dacă regretabile. Drumul ei este complicat, nedecis dinainte; e nevoită să găsească soluții pașnice și de compromis, acolo unde altădată se acționa manu militari. În fond, de când există istoria, nimeni n-a mai călcat vreodată pe un drum asemănător.” ( Aplauze, ovaţii! – menţiunea mea)
Dar, lăsându-i pe dl.Andrei Cornea & Co. în eurooptimismul lor militant şi pe europesimişti în pesimismul lor, să privim lucrurile serios, din altă perspectivă, aceea a făgăduinţelor nemincinoase ale Mântuitorului Iisus Hristos.
Pe 10 aprilie a.c. în Aulă Magna a Facultăţii de Drept din Bucureşti, am ascultat prelegerea “Perspectivă creștină și valori europene: Unitate în diversitate” ţinută de prof.univ.dr.emerit Jean-Claude Polet, de la Universitatea catolică din Louvain, Belgia. (Lucrări Jean-Claude Polet: https://www.uclouvain.be/cps/rde/xchg/ucl/hs.xsl/77950.htmlc )
Am reţinut ideile principale ale prof. Jean-Claude Polet, dezvoltând tema şi susţinându-o cu dovezi scripturistice.
Proiectul de unitate europeană îşi are originile în creştinism. Pentru prima dată în istorie Cineva, Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, lansează proiectul de unitate globală ( nu numai europeană) prin porunca: “Poruncă nouă vă dau: Să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v'am iubit Eu pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unii pe alţii.” ( Ioan 13,34,BVA) “Dar nu numai pentru ei Mă rog, ci şi pentru cei ce prin cuvântul lor vor crede în Mine, pentru ca toţi să fie una; aşa cum Tu, Părinte, eşti întru Mine şi Eu întru Tine, tot astfel şi ei să fie una întru Noi (…) pentru ca ei să fie una, aşa cum una suntem Noi. Eu întru ei şi Tu întru Mine, pentru ca ei să fie desăvârşiţi întru una;(…) Părinte drepte, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M'ai trimis. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău, şi cunoscut li-l voi face, pentru că iubirea cu care Tu M'ai iubit să fie într'înşii, şi Eu întru ei“. (Ioan 17, 20-23, 25-26). Viabilitatea şi durabilitatea veşnică a acestui proiect-porunca , precum şi egalitatea, sunt garantate de unitatea harică, de iubire, dintre Dumnezeu Creatorul, Sfânta Treime, şi om, prin veriga fără de păcat, Iisus Hristos, Dumnezeu-adevarat şi Om-adevarat, principiul şi modelul absolut. Legea care ordonează totul este legea interioară, legea iubirii. “ Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.” (Galateni 3,26-28,BVA)
Unitatea ( şi prin aceasta egalitatea) tuturor prin Hristos, întru Hristos şi în Hristos, nu anulează diversitatea persoanelor umane. “Şi erau uimiţi toţi şi se minunau, zicând: „Iată, nu sunt oare galileeni toţi aceştia care vorbesc? şi cum de auzim noi, fiecare, limba noastră în care ne-am născut?, Parţi şi Mezi şi Elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi Romani aflaţi în trecere, Iudei şi prozeliţi, Cretani şi Arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre măreţiile lui Dumnezeu!“ (Fapte 2,7-11 BVA) La pogorârea Duhului Sfânt, adică la naşterea Bisericii, nu diversele neamuri aflate temporar la Ierusalim sunt “ programate” de Dummnezeu să vorbească ebraica, ci apostolilor li se dă harisma glosolaliei, a vorbirii în limbile neamurilor. Pentru că este normal şi foarte plăcut să auzi vorbindu-se “despre măreţiile lui Dumnezeu” în limba maternă, purtătoare de cuvânt şi , în acelaşi timp, expresie a diversităţii lingvistice, entice, sociale, economice, culturale, etc. În Hristos există şi unitate, şi egalitate şi diversitate.
Finalitatea proiectului-poruncă a lui Hristos este restaurarea omului ca persoană ,după chipul şi asemănarea Sfintei Treimi, şi reaşezarea acetuia în Împărăţia Cerească, într-un pământ nou şi un cer nou, în care va domni dreptatea.” Dar noi, potrivit făgăduinţelor Lui, aşteptăm ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea. (2 Petru 13) “ “Şi-am văzut un cer nou şi un pământ nou; fiindcă cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut, iar marea nu mai este. (…)Şi-am auzit venind din tron un glas puternic care zicea: „Iată locuirea lui Dumnezeu cu oamenii; şi El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Său şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. Şi El va şterge toată lacrima din ochii lor; şi moarte nu va mai fi; nici bocet, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi lucruri au trecut“. (Apocalipsa 21, 1, 3-4)
Proiectului UE îi lipseşte un principiu absolut, călăuză şi model de referinţă. Fiecare ego devine principiu, călăuză şi model pentru sine. O diversitate de ego-uri care, în virtutea toleranţei, trebuie să se accepte şi în ceea ce este omeneşte normal, potrivit unor norme tradiţionale, şi în ceea ce este anormal în raport cu aceleaşi norme taditionale dar “ normal”, în ton cu vremurile. Anormalul devine normal prin propagandă , educatie, legiferare ( ex. căsătorii între aceleaşi sexe, poligamie, poliandrie, incest, pedofilie, necrofilie, eutanasiere asistată etc.). Legea exterioară ( în limbaj biblic am spune trupească) reglementează, controlează şi supraveghează în cel mai mic detaliu viaţa individului consumator. Finalitatea declarată a proiectului UE ( şi ca model global) constă în pace, libertate, securitate, egalitate, bunăstare generală în această viaţă, care se termina cu moartea, eventual cu o moarte demnă prin eutanasiere asistată.
Sunt , oare, compatibile cele două proiecte de unitate în diversitate? Există posibilitatea unei întelegeri, a unui compromis?
Şi compatibilitatea şi posibilitatea unei întelegeri, a unui compromis au fost excluse din start prin eliminarea din constituţia europeană a oricărei referiri la rădăcinile creştine ale Europei. Iată ce spunea un specialist în drept constituţional, juristul Joseph Halevi Horowitz Weiler, profesor la New York University, înainte de adoptarea constituţiei: “ Este absurd ca în viitoarea Constituţie a Europei să nu se menţioneze rădăcinile creştine ale Europei. Eu sunt un evreu practicant, dar în acelaşi timp şi un constituţionalist practicant, şi ca atare, trebuie să amintesc că opţiunea constituţională a jumătate din ţările membre ale UE este aceea de a se ţine cont şi de a se menţiona creştinismul .(...) O Europă creştină nu este o Europă exclusivistă sau în mod necesar confesională, ci respectă în mod egal toţi cetăţenii, credincioşi şi laici, creştini şi necreştini.(...) Nu este posibil să se adopte numai sensibilitatea constituţională franceză. Sunt împotriva unui imperialism constituţional şi cultural, care să favorizeze o opţiune şi să excludă pe cealaltă. ( ...) Mesajul adevăratului model european trebuie să fie acela că nu există contradicţie între democraţie şi religie. Democraţia nu trebuie să se teamă de religie şi religia nu trebuie să se teamă de democraţie. Şi aceasta este o atitudine foarte europeană, de ce s-o excludem? (...) Unii s-au supărat pe mine pentru că spun că în Europa există o anumită cristofobie, sau că există un ghettou creştin: evident nu o spun într-un sens comparativ, este clar că creştinii nu trăiesc ca evreii în cel de-al doilea război mondial. O spun într-un sens provocator pentru a incita la reflecţie. Ghettoul creştin există prin zidurile pe care ei înşişi ( creştinii) le ridică. În ceea ce priveşte cristofobia, vorbesc mai ales într-un sens cultural, de o tendinţă care există, şi este aceea a progresului identificat cu laicismul”. (Surse: “ Îl Foglio Quotidiano” 27 august 2003 şi www.conoze.com )
Creştinii ( ortodocşi, catolici, protestanţi…), care-şi pun nădejdea în proiectul-poruncă a lui Hristos, vor fi din ce în ce mai ghetoizaţi de creştinii şi foştii creştini, deveniţi atei, agnostici, şi de alte (dez)orientări spirituale, seduşi de proiectul UE. Ghetoizarea se face agresiv, prin lege, prin propagandă, prin “ accidente” gen “ Colectiv”, “ Taxi” şi, în curs, “ Marian Munteanu”. Asupra acestuia s-a năpustit cu furie aşa-zisa societate civilă pentru că, susţinând şi promovând valorile ortodoxiei, Marian Munteanu este , potrivit unei anumite logici, naţionalist, nazist, fascist, legionar, antisemit, xenofob, anti-occidental, anti-american , pro-rus etc.etc.
Prin urmare, ziditorii au aruncat Piatra (Hristos) pe care ar fi trebuit s-O pună în capul unghiului construcţiei UE. La orice proiect ( construcţie), personal sau colectiv, de mică sau mare anvergură, creştinul pune în capul unghiului Piatra, pe Hristos, ca lucrarea să ţină. Uitandu-O şi, mai rău, aruncandu-O afară, Piatra devine “piatră de'mpiedicare şi piatră de poticnire, de care ei s'au împiedicat pentru că nu s'au supus cuvântului;” (2 Petru 6-8, BVA).
Proiectul, în stare de fetus, a fos ucis în pântece şi ziditorii se amăgesc şi amăgesc, cum că pruncul este viu şi se va naşte pe cale normală, deşi se impune urgent o cezariană. Fetusul putrezind otrăveşte trupul mamei Europa şi nu numai al ei.
Iisus Hristos, fiind Calea, Adevărul şi Viaţa, nu încheie înţelegeri decât numai cu ceea ce este viu, pentru ca viul este domeniul Său. Cu dracul nu face niciun compromis.
Pantocrator, Iisus Hristos, toate le ţine şi, dacă El nu ţine ceva, atunci acel ceva , mai devreme sau mai târziu, se năruie.
|
Nicuşor Gliga 4/26/2016 |
Contact: |
|
|
