Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002


Look around : Natura si fascinatiile ei genetice

Motto:
„Omnium rerum natura cognita levamur superstitione” (Cicero)
(Cunoscând natura tuturor lucrurilor suntem eliberati de superstitii)

Doresc să vă scriu despre cea mai extraordinară stafetă genetica a migratiei pe care un fluture din genul DANAUS, cunoscut sub numele de MONARH, regele insectelor, o realiziază. El împreună cu toata curtea sa, începe migrarea primăvara, spre Nord, iar toamna se întorc altii de unde au plecat, zburând în total peste 5.000 (cinci mii) de kilometri cu aripile lor a căror anvergură nu depăseste zece centimetri, ei însisi ne având cu totul decât câteva grame!

Nu este extraordinar!? Dar cine mai citeste astăzi despre fluturi, când în locul Naturii, privim numai ecrane de tot felul, sau cine mai scrie astăzi despre fluturi, afara de copii, de specialistii în fluturi si de cei ce au fluturi în cap în loc de păsărele! Zâmbiti? Vă aduceti aminte de acel psihopat care îi spunea psihiatrului ca are păsărele în cap. Psihiatrul nu a putut să-l convingă în nici-o formă si atunci a recurs la un siretlic: i-a propus o interventie chirurgicală să-i scoată păsărelele din cap. Psihopatul accepta bucuros. Chirurgii simulează operatia, îi fac narcoză îi bandajează capul si când îl trezesc, îi arată o colivie cu două păsărele. Fericit, psihopatul pleacă acasă cu păsărele în colivie. Fericirea i-a fost spulberată de un patapievici care îl întreabă: „Da, cuibul unde-i?”.

Dezastru total pentru bietul psihopat, care se întoarce înapoi la psihiatru. Din nou, încercările de convingere rămân fără rezultat si atunci se recurge din nou la siretlicul operatiei, după care, la trezire, i se prezintă un cuib de păsărele pe o tavă. Psihopatul pleacă bucuros la patapievici să-i arate cuibul, la care omul dracului zice: „Ti-au lăsat ouăle în cap si au să facă pui!”. E clar care dintre cei doi era mai psihopat.

Mă opresc aici, cu un ou de fluture în palmă, ce este mai mic decât un bob de mac si vreau să vi-l prezint. Priviti-l pentru că în el se află mai multe informatii genetice de cât are computerul dumneavoastră de câteva kilograme si încă ceva ce se ridică deasupra tuturor computerelor din lume: initiază viata în patru forme diferite si are programată o călătorie migratoare unică, de peste 5.000 (cinci mii) de km, din Mexic până în Canada si înapoi! Si dacă nici acest lucru nu vă uimeste, atunci retineti si considerati un fapt cu totul extraordinar: această mare migrare nu este făcută într-o singură generatie, ci de trei sau patru generatii de-a lungul migrării, de primăvara timpurie până toamna târzie a aceluiasi an, printr-o stafetă genetică în care batonul continuării migratiei este acest ou!

Aceasta extraordinară stafetă porneste din Mexico (Mariposa Monarca Reserve) până în Canada (în toata preeria si deasupra Marilor Lacuri) iar când vine toamna canadiană, fluturii pornesc înapoi spre sud. Acestia sunt strănepotii celor care au plecat în primăvară din sanctuarul călduros din Mexic. Cum de stiu, după trei, patru generatii acesti fluturi să revină, pe locurile strămosilor lor, locuri pe care nu au fost vreodată? Din codul lor genetic ce încape într-un ou cât un bob de mac, ou care pe lângă toate informatiile somatice si fiziologice ale metamorfozei mai poartă si informatiile extraordinarei lor migratii.

Să luam în ordine această migratiune, această călătorie trans-continentală. La sfârsitul lunii februarie, fluturii Monarh pornesc spre Nord în valuri mari, galben-portocalii de întunecă ziua, si ajung în Sudul Californiei, unde deja e cald si sunt ierburi, plante si flori ce au o sevă, aparent lăptoasă, hrana lor esentială. Aici se împerechează, apoi femela depune, împrăstiat, în jur de 400 de ouă si toată generatia plecată din Mexico îsi încheie ciclul vietii. Din ouăle depuse, după câteva zile iasă o larvă foarte mică, dar cu gură foarte mare, care în prima zi îsi mănâncă coaja propriului ou. Începând de a doua zi, mănâncă o cantitate cât greutatea propriului ei corp. În două săptămâni, mănâncă zi si noapte aproape continuu si astfel larva ajunge de grosimea unui creion si cu o lungime de cinci centimetri, frumos colorată, cu dungi portocalii albe si negre, ce avertizează că sunt toxice. Se retrage într-un loc dosnic, sigur si în câteva ore îsi produce o învelitoare jur împrejur, ca un sac de dormit. Trece din stadiul larvar în cel de pupă în două săptămâni, timp în care are loc marea transformare somatică în fluturi. De la oul din palmă până la fluturele gingas cu aripi frumos colorate galben portocalii cu nervuri negre a trecut o lună.

Noua generatie nu pierde timpul în California si fără vreun fel de ghizi sau marcaje o ia direct spre Nord, spre Canada, zbor de aproape două mii de kilometri. Specialistii ne spun că fluturii Monarh zboară, în medie 50 de kilometri pe zi si găsesc curentii de aer spre Nord pe care planează kilometri si kilometri! Impresionant, e doar un fluture nu migratoarea gâscă canadiana cu anvergura aripilor de peste un metru, dusă spre Nord de gâstele cu experienta migrărilor anterioare.

Fluturii Monarh ajunsi în Canada se împerechează după care femelele depun ouăle si generatia se stinge, fiindcă media de viată a unei generatii este doar de aproximativ două luni. Viată de două luni în care mai mult au zburat spre vara Nordului, pentru a da viata următoarei generatii ce se va bucura de vara canadiană si se va continua cu încă una sau două generati, depinde de căldura si vegetatia verii. La urmă, spre toamnă, apare cea mai grozavă generatie, generatia matusalemica, se va ridica în aer, va lua directia Sud, spre Mexico, zburând peste 2.500 de kilometri, până la Mariposa Monarca Reserve, unde e cald si bine, de unde au plecat strămosii lor astă-primăvară! I se spune generatia matusalemică pentru că trăieste sapte, opt luni si nu se procreează decât în primăvara următoare.

Fapt divers, amuzant: au fost niste fluturisti care au raportat generatia matusalemică a acestor fluturi regali cu specia umană, la cărei medie de viată au estimat-o la 75 de ani si au ajuns la prezumtia că o generatie matusalemică umana ar trai 525 de ani. Distractiv, mai ales dacă mergi cu prezumtiile comparative mai departe. Mă abtin, altfel as putea fi considerat fluturist, dar trebuie să adaug că, în Mariposa Monarca Reserve, generatia matusalemică nu cred că hibernează ca ursul polar, ci adunati cu miile, pe ramurile coniferelor, fluturii stau într-o interactiune de transmitere de informatii numai de ei înteleasă si poate chiar meditează, în felul lor.

În Mexico, vechii azteci si mayasi au avut un cult fată de acesti fluturi, pe care i-au inclus în cultura si arta lor, în timp ce noi, acum, în Nord America, îi cumpăram, la grămadă, să le dăm drumul în anumite ocazii festive: just for fun! Mare distractie, mai ales ca si această specie regală este amenintată de ravagiile speciei umane în Natură. Specia noastră, bipedă fără pene, va rămâne la urmă numai cu ecrane si butoane în mijlocul unei planete devastate de fascinatele ei creatii. Adio fluturi mari, ce purtati în voi întelepciunea creatoare a Naturii, adio cu sincerele mele regrete.

În România, ascultam cucul, o pasăre detestabilă pentru modul ei de reproducere, dar mă obseda repetitivul si monotonul sunet pe care-l făcea primăvara, fără să-si fi cunoscut sau auzit vreodată antecesorii: unul doar bun de împerechere, celălalt doar să facă un ou în cuibul altor păsări, restul dezvoltării si-a habitudinii progeniturii fiind transmis genetic prin ou.

În Alaska am aflat si am văzut somonii care s-au întors din Pacific pe râuletul de unde plecaseră în urma cu trei, patru ani să perpetueze specia si apoi să moară, lăsând în niste ouă, cât cele mai mici mărgele, toată zestrea anatomo-functională a speciei plus datele marii lor călătorii subacvatice, de peste zece mii de kilometri în Oceanul Pacific. Cel putin somonii acestia se întorceau de unde plecaseră ei însisi, pe când fluturii regali se întorc după trei patru generatii într-un loc în care nu au mai fost, din care însă au plecat strămosii lor! Deci, Natura a reusit să facă un progres genetic mai mare, mai miraculos, mai uimitor, extraordinar. În cât timp oare!?

Winnipeg – Canada












Corneliu Florea     4/7/2016


Contact:






 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian