Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002


18 sonete

Aici domn’ doctor e la el acasă

Durerea-i pătrundea cu lama porii
Cum intră zimtii beschiei în os.
Simtind fatalul finis nemilos,
Mai-mai să ne strămute căpriorii

De ce-l smomisem strict de secretos
Că nu văzu ce grei se lasă, norii,
Si nu-si închise usa la memorii,
Nici lemnele nu le dădu la dos.

Cum morbu-i fapt, la ce să-l înconjóri?
Aici domn’ doctor e la el acasă:
”Nici moartea nu-i atât de fioroasă

Pe cât cumplit e gândul c-ai să mori.
Un om, de-ar sti sorócul când să-l cheme,
S-ar pierde, fără dubiu, mai devreme”.




Năvalnic râu vor curge, foc, suvoi

Cobai expres, bolnavu’ –n univers.
Pe masa de-operatii-catapultă
Catéterul, în mersu-i lin, exultă,
Brăzdând prin spatiul puhav, strâmt, imers.

Arare, -ncetineste, auscultă,
Nimic să nu-i apară pe travers,
Artera o dilată fin, din mers,
Sau curătă un stent de zgură, multă.

E numai ochi panoul de comandă.
Niciun afect chirurgul nu-si expandă.
Abia când nava iese pe orbită,
Ovatii curg: lansare reusită!

Năvalnic râu vor curge, foc, suvoi,
Când reveni-va, teafăr, înapoi.





De parc-ar fi acum chiar începutul
Dlui dr. Pavel Platon, medic primar cardiolog, Institutul de urgentă
de boli cardiovasculare „Prof. dr. C.C.Iliescu” din cadrul
Institutului Clinic Fundeni, recunostintă

Ros-rubiniu-ndarn bate-n bismútul
Ce tine-n gheare-arterele balere.
De-atac sunt gata cârtiti-catetére
Voind să se întoarcă doar cu scutul.

O ultimă, la start, consiliere.
Urmându-si drumul lent, neabătutul,
Catéterul sfârâmă roca, lutul,
Absolvă minten cordul de durere.

Dând cep la cula inimii, vermútul
Pornit-a iar să gâlgâie-n artere,
De parc-ar fi acum chiar începutul
Al unei noi si-mbătătoare ere.

Iar domnul doctor? Stropi îi curg pe fată:
În pârg de toamnă-a mai salvat o viată.


Îndarn bate toaca a sec, ghionoaie?

Covoare de frunze sub seceri de vânt...
Penelurile toamnei dau lúciu de-opal
Lugubrei tăceri din salon de spital.
Burghiu ti se-nfige un sfredel de gând.

Un vas obturat cu efect sincopal,
Un altul, stenoza îl dă la pământ.
„La usă – stentarea. Bypass-ul la rând”,
Te-alină din glastră un fir de nopal.

Îndarn bate toaca a sec, ghionoaie?
Pescarul deja a pus mreaja la jamnă?

Ti-nvolbură inima-n aprigi puhoaie,
Îti rântuie porii, năsilnica doamnă,
Apoi se retrage tiptil din odaie.
Tăcere... E ultima lună de toamnă?





Cocorii mei de dor cu son de vers

Îsi varsă, toamna, gama de culori.
Salonul nu-i de chiot si de surlet,
Când tragi din tub un strop pentru răsuflet.
Bolnavi, bătrâni, rămân, totusi, actori.

Se ară-n cer că mori de două ori
Când vezi, la geam, cu ce tristete-n suflet,
Uitati de fii, de-angoase si de umblet,
Si-alină cordu-n tipăt de cocori.

Si-i sorb din ochi de-i prinde-n jale Luna,
De parcă pleacă pentru totdeauna.

Cocorii mei de dor cu son de vers,
Cum pentru voi n-ar fi nici o povară,
Rotiti pe-o clipă unghiu-n sens invérs,
Să creadă ei că-i iarăsi primăvară.





De gardă-un greier-târ, la căpătâi

Mai tiuie srapnelele la bord.
Retras, o clipă, în ariegardă,
Ca un copil, scânceste pe brancardă,
Lovit în pieptu-i de-un atac de cord.

Spitalul clinic – avanpost de vardă:
Sunt linse lună căile de-abord,
Fixat cu grijă-al inimii racord,
Sub lupă consecinta lor retardă.

La boxa de rezervă net imun,
Bolnavul reclamă un loc comun.

De gardă-un greier-târ, la căpătâi,
E pus pe ceartă: - Auzi tu: în rezervă!...
Vieru e pe linia întâi
Si pentru noi nici cordul nu-si prezervă!





Dar pasii lui mai netezesc eterul

S-a sters ca praful urma-i pe podea,
Dar pasii lui mai netezesc eterul,
Mai dăinuie si chipu-i, austerul,
Si fruntea lui de nimb ce strălucea.

Chirurgu-si mai sărută catetérul,
Temut de bardu-n spasm ca o bordea,
Surorile surâd de sub perdea,
De parcă iar l-ar speria cu serul.

Blajin ca pâinea, usurel ca fulgul,
Fragil ca firul ierbii, demiurgul,
Ci, dintre toate, care-o fi misterul
Că-n tot ce miscă-i duhul lui Vieru?

Răspunsu-l dă un greier-firfirig:
„Mai rar un public fin precum nea Grig!”





Ei si-n spitale-s lucruri de prisos

Ei si-n spitale-s lucruri de prisos,
Spăsiti apostoli (nu-s de feredeu!),
Bolnavi, bătrâni, trecuti prin hopuri, greu,
Să-si simtă viitorul luminos.

În ochi timoarea li-i la apogeu
Si-un jind de viată-atâta de setos,
C-o vorbă stimulantă e-un Hristos
Si orice alb halat e-un Dumnezeu.

Soldati disciplinati, de dimineată,
Onor tipíc: pastile. Cert sacrariu!
Se tin de viată ca de-un fir de ată,
Iar firu-i putred tot, mâncat de cariu.

Mai dă-le, Doamne sfinte,-un dram de viată
Cât timp mai zburdă mieii prin vivariu.




Ce-ar fi, în veacul sec de sentimente...

Mutatii grave-n suflet si-n mental.
Le duce-n spate omul anevoie,
Chiar dacă s-a-njugat de bunăvoie
Să poarte-al vietii jug un mienal.

Nu-s oamenii, să umbli-ntr-un tuhal,
Să-ti cauti loc în arcă – a lui Noe,
Mai buni la suflet, darnici la nevoi
Ori mai uniti ca-n boxa de spital.

În viată-i dă cu var doar aparenta.
Ravagii face-n ei indiferenta.

Pasivi cum sunt la chinuri, falimente,
Trădând o crasă lipsă de bonton,
N-ar fi, în veacul sec de sentimente,
Să-nvete omenia-ntr-un salon?





Bolnav cum sunt de viată din născare

Finít, consiliul. Corpul, tot, pe fată.
Monarh lăsând amprenta pe edict,
Pronuntă, grav, un nesperat verdict
Distinsul vraci: bolnav acut de viată!

Să plâng, să râd, eu, rece sol, relict,
Când tot climátul -- doctorii -- de gheată
C-un ropot de aplauze-o dezgheată,
Călcându-si, primii, propriul interdict?!

Bolnav cum sunt de viată din născare,
Cum as putea, dar, moartea s-o presimt,
Când eu durerea, greauă, nu le-o simt
Nici viata când, nici moartea când mă doare

Si sunt convins că, dus pe năsălie,
Această maladie-o să mă-nvie?!





Cum tot tocăm gogosi de sar surcele

Mobil perpetuu, a lucrat o viată
La C.A.P., la sere, -n Leordeni.
O helge i-a intrat în pieptu-i, hoată.
Îl sfâsie. Si iată-l la Fundeni.

Însiruim mărgele verzi pe ată:
Embol, stenoză, valvă, muschi, licheni...
Elev docil, mos Stăvărache-nvată
Să urce muntii coronarieni.

Cum tot tocăm gogosi de sar surcele
De câte-n lună sunt si câte-n stele,
Îl iau asa, prudent, cu dusa-ntoarsa,
De i-ar păsa cumva de cea cu coasa.

-„De moarte mie? Mortii mă-sii, ciormă!
Dar are, vezi, si ea în lume-o normă...”.





La prânz din ochi îmi face semnul gropii

„Spitalu-i să te pună pe picioare!”
Se-ntrec la cros bolnavii la „Fundeni”.
Nici gând să stie bravii mei osteni
Că, vrei-nu vrei, pe front se si mai moare.

Convivul nostru nou din Leordeni,
Convins că viată are fiecare
Doar cât în piept combustie mai are,
Ne-aruncă-n vatră vreascuri si busteni.

La prânz, din ochi îmi face semnul gropii:
„Acel din boxă-a dat azi ortul popii”.

În loc de sărindar, mos Stăvărache
Îsi face cruce: „Domnul să ne ierte,
Pe noi - fiindcă nu-l cinstim cu plache,
Pe el – că s-a-necat cu ouă fierte”.





Din ceasu-n care fuse internat

Din ceasu-n care fuse internat
Se vântură ca apa prin sitiscă,
Îi umblă melita ca o moriscă
Si locului nu stă – să-l legi de pat.

Când vede sânge, vai, că acu-l piscă
Si-i slab de înger rău la gâdilat.
La punctii, simulând că-i lesinat,
Îl tine sora-n palme ca pe-o triscă.

Pe când spitalul doarme, alt giumbus:
Mos Stavru stă la sfat c-un greierus:

„La geam te suie, frate-al meu ardău,
Si cântă-mi tot ce-ti cere voia ta.
Ci doar de cord, te rogu, nu-mi cânta,
Căci iar mă-mpinge, pacostea, la rău”.





De ce n-ai sta, l-întreb, măcar un pic...

De parc-ar fi, pe front, într-o iscoadă:
-Ce-i aia stent? Branulă? Embolie?
Suporti usor o angioplastie?
Nu stă pe loc cât sade-un câine-n coadă.

O soră-l întreba de glicemie,
Când o luă subit, prin ambuscadă,
Că n-are când degeaba să mai sadă:
Acasă îl asteaptă trebi o mie.

-De ce n-ai sta, l-întreb, măcar un pic
Pân’ se răcoare coada la ibric,
Să-ti stâmpe sora fierea la ficat
Ori mândra să te ia la secerat?

-Se ducă-n mortii ei cu tot cu coasă!
Eu nici acasă nu-s nicicând acasă.





Conchid că precizarea-i are stofă

-Mi-ai zis de plache ieri si de iahnie,
Pe căi oculte vrea s-o ia mosneagul.
Cercând să-l rabd, stiindu-i felesagul,
Accept, tacit, că-i doct si la cuhníe.

-Dar ia să-mi spui ce-i aia fainosagul?
I-i rostul care în androgenie?
Îmi stinge umbra mea de astenie,
Zâmbind pe sub mustată, ocosagul.

-Vreo pastă-o fi din slană si ficat...
-Da, leac din carne, ierburi, nucă, miere,
Remediu răcnet, vrere de muiere,
Cocon viril, că sari si mort din pat.

Conchid că precizarea-i are stofă.
Curcanu-i tantos că m-a pus în cofă.





Când vine vorba de politicale

Tocăm pe sest gogosi si baclavale:
Vigoare, boală, lest, flotări, fuleu.
Când vine vorba de politicale,
Ridic, răscolnic, mingea la fileu:

-Dar ai votat, normal, cu PSD-eu?
Mosneagu-si iese glont din balamale:
--Cu smecheri, hoti, păgâni si cutre – eu?!!
N-auzi sub gherle bunii si canale?

Mai dă-i în neamul lor (Să am iertare)!
Doar n-am mâncat la boz si măselare.

Degeaba tot promit ei marea, sarea,
Sunt hotii cei mai mari. Si gugumani-s.
De-aceea am votat acum schimbarea:
Să văd ce-i poate muschii lui Johannis.





De sub ogheal, în zori, din sauă sare

Cu „Doamne,-ajută!”, „Doamne, miluieste!”
Si-un „Hai, curaj, găină, că te tai!”,
Nainte mult să nimerească-n rai,
Pe pat operatoriu se trezeste.

Greoi răsuflă găurile la nai,
Un stent i se montează, solz de peste,
Si sângele a fluviu năboieste
Prin albia ecluzelor assai.

Mos Stavru-si face cruce, murmurând,
Si-adoarme lin, cu Dumnezeu în gând.

De sub ogheal, în zori, din sauă sare
Vădit dispus, voios nevoie mare:
Nu-l mai resimte nici conturbă, stentul,
Temei că-i merge splendid instrumentul.





A doua zi, în ochi sclipindu-i roua

O zi mai are-a coase si descoase.
Ne-ntreabă câte-n Soare sunt si-n Lună.
În piept se zbate-o pasăre nebună
Si-atât de-aprins a tară mai miroase!

La miezul noptii, stingerea când sună,
Când sarea prinde-a siroi prin oase,
Iar greierii se-ntrec la aghioase,
Convivul ne urează „Noapte bună!” .

Ne-apară-n vise pasărea măiastră
De foc, de dor si inimă albastră.

A doua zi, în ochi sticlindu-i roua,
Din prag mos Stăvărache ne salută:
-„Băieti, să ne vedem si la o sută,
Iar dacă Domnu-o vrea – si la a doua!”


18 sonete pentru revista ”Observatorul”
Nicolae MĂTCAS - Expediate pe 26.03.2016.






Nicolae Mătcas    3/27/2016


Contact:







 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian